Candva...acum mult timp...
Imi strica ploile. Imi strica schemele. M-am intors acasa. De acasa. Am intrat in vechea casa si am simtit ceva. O atmosfera. Ma uitam alene la vechile mobile pe care mi le aduceam aminte din copilarie. Totul era la fel. Acelasi miros al lucrurilor. Mirosul pe care il simteam ori de cat ori deschideam sertarele ca sa scot globurile pentru brad. Betelele. Un iz al copilariei. Al iernii. Fiecare anotimp are mirosul lui specific. Primavara miroase mereu a lacramioare. Rareori am vazut lacramioare in Bucuresti. Mici ca niste margaritare insirate de-o parte si de alta a tijei subtiri. Cautarea lor printre frunzele prea mari pentru ele. Itindu-se albe printre ele. O intreaga curte de lacramioare. Iti dai seama ca a venit primavara cand simti mirosul. Simtind mirosul sesizezi ca au inflorit.
Imi strica ploile. Imi strica schemele. M-am intors acasa. De acasa. Am intrat in vechea casa si am simtit ceva. O atmosfera. Ma uitam alene la vechile mobile pe care mi le aduceam aminte din copilarie. Totul era la fel. Acelasi miros al lucrurilor. Mirosul pe care il simteam ori de cat ori deschideam sertarele ca sa scot globurile pentru brad. Betelele. Un iz al copilariei. Al iernii. Fiecare anotimp are mirosul lui specific. Primavara miroase mereu a lacramioare. Rareori am vazut lacramioare in Bucuresti. Mici ca niste margaritare insirate de-o parte si de alta a tijei subtiri. Cautarea lor printre frunzele prea mari pentru ele. Itindu-se albe printre ele. O intreaga curte de lacramioare. Iti dai seama ca a venit primavara cand simti mirosul. Simtind mirosul sesizezi ca au inflorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu