Interviu cu un cercel

Eu: Buna dimineata. Bine te-am regasit.

Cercelul: 'Mneata. Asemenea.

E: V-am vazut cam mototolit in dimineata asta...

C: Mda..

E: Dar ce s-a mai intamplat? Ce ati mai facut de cand nu ne-am vazut?

C: Mmmm...Poi am avut foarte multe de facut. Am fost foarte ocupat. Am reusit sa ma pierd...

E: Wow! Cum asa? Par intamplari interesante, palpitante...

C: Poi...intai am stat o vreme intr-un magazin prin centrul Bucurestiului. De acolo admiram zi de zi agitatia. Ma uitam la luminile masinilor noaptea cand se dadea stingerea. In vremurile alea ma indragostisem nebuneste de o brosa. Era micuta, finuta. Cu stralucitoare agate. Ne pierdeam deseori povestind in noapte. Dansam in lumina neoanelor strazii ascultand muzici imaginare...

E: Da, da....si apoi?

C: Mda...apoi am plecat. Am ajuns in acelasi oras sa fiu gazduit de o individa.

E: Si? Banuiesc ca a fost o perioada interesanta a vietii dvs. Cum era? Se comporta bine cu dvs?

C: Mda. A o fost o perioada mai dificila din viata. Stateam 3 persoane in 2 camere. Uneori chiar 4. Lobul drept era mai incapator. Dar acolo statea egoistul. Un cercel complicat in lemn sapat. Care nu accepta niciodata intruziuni in spatiul lui privat. Asa ca am ajuns sa ne inghesuim in lobul stang. Unde nu aveam nici un pic de intimitate. Imparteam totul cu un cercel chitara. Maine era o frunza. Poimaine erau amandoua. Uneori eram 3 si incepeam sa ne ratoim unii la altii. Erau momente in care ne intelegeam bine si...

E: Dar ma scuzati ca va intrerup...imi pareti cam obosit azi. Ce s-a intamplat?

C: Poi...intr-o seara am iesit la un ceai dansant. Si am adormit. Am adormit incercand sa evit mahmureala de a doua zi. Tipa la care stateam era angrenata in niste tulburari bahice. Si adormind...M-am trezit ca n-am mai avut casa pentru cateva zile. A uitat sa ma ia si pe mine acasa. S-a descotorosit de mine. Si a plecat. Si cateva zile n-am mai putut sa privesc lumea. Era tot timpul noapte in locul acela. Eram undeva sub o plapuma care nu lasa niciodata lumina sa razbeasca pana la mine. Auzeam voci in jurul meu si uneori simteam prezente. Dar nu vedeam niciodata pe nimeni. Si abia ieri si-a amintit de mine. In sfrasit m-a luat acasa... Iar acum sunt obosita dupa atatea zile de delagatie... Ma gandeam sa-mi iau un concediu. Dar...

E: Da! Interesant... Dar din pacate timpul alocat interviului nostru este pe sfarsite. Adresati va rugam niste cuvinte de final cititorilor si ascultatorilor nostri...

C: Poi...daca nu ma mai lasati sa vorbesc...

E: Nu-i vorba de asta dar mai avem programate vreo 2 interviurii pe ziua de azi...

C: Bine, bine...atunci, dragii nostri cititori/ascultatori sa aveti o viata placuta, zambitoare in care...bla, bla ca daca tot mai aveti interviuri nu mai am inspiratiune la ora asta. Dar fiecare isi cunoaste urarile de bine si ideile moralizatoare pe care o chestie publica trebe sa vi le adreseze...asa ca: Noi sa fim sanatosi!