Corporatisme

Mai precis despre sarbatori corporatiste. Care includ colinde corporatiste. Anunt: "in cladire sunt niste copii...primim cu colindul?". Mai cu juma de gura, glas si masele se ajunge la un DA unanim. (Oricum, unanimitatea este mereu relativa). In 2 minute (mai repede chiar decat alergatorul de la maraton) se infiinteaza copiii. Soc si groaza! Copiii sunt in fapt adolescenti si nu niste princhindei. Gatiti cu toata bucataria instrumentala. Primele intrebari se contureaza in mintea debusolata la vederea...flautului. Din cate imi aduceam aminte din copilarie si alte etape ale vietii asa ceva nu prea gasim in structura muzicala a colindei. In fine. Nu mai stau sa gandesc prea mult. Ciulesc urechile sa ascult. Ciudat (si placut urechii dar mai greu pentru suflet) nu se aude nici un "Ler". Gata cu Leru'i Ler si clasici mioritici. A venit timpul pentru "Felis navidad", "Gingal bels", "Meri Crismas". Pe diverse voci. Cu un flaut si o chitara pe fundal. Intr-un open space. Si plicul albastru se deschide...

Week-end cu ploi?

Se anunta un sfarsit de saptamana cu ploi. Si rece. Acesta era anuntul de vineri. Imbufnata astept inca ploile. E duminica. E soare. Da, sunt si nori. Dar e cald. Si din cand in cand soare. Imi aduc aminte discutiile de aseara. Despre natura umana. Romaneasca. Cine e de vina? Noi. Care noi? Noi toti. Ca accesptam. Ce acceptam? Sa fim calcati in picioare. "Capul plecat sabia nu-l taie"... "Si de'ar fi sa mor"... Si atunci m-a izbit! Mi-am adus de Miorita. Balada poporului roman. Caracterizarea primordiala. Si finala. Suntem toti o Miorita. Ne lafaim intr-o stare de amorteala continuua. Ca o stare perpetua de nepasare. Sa luam la rost imaginea de inceput: "Pe un picior de plai..." care intr-un comentariu pe care il invatam si noi papagaliceste se traduce cam asa "Primele doua versuri prezintă spaţiul mioritic, un teritoriu cvasireal prezentat adimensional. "Gura de rai" este un loc fantastic, situat la limita realului, substantivul "rai" aducând o idee de frumos. Observăm că imaginea din aceste prime versuri este statică, deoarece nu apar elemente de mişcare. Un alt parametru care trezeşte imaginaţia cititorului este timpul acţiunii, un timp mitic, aflat la hotarul dintre prezent, trecut şi viitor." Curiozitatea mea e urmatoarea: cine naiba ar putea intrepreta asa ceva? Ne putem gandi la cele doua personaje negative (intre noi fie vorba, tare ai dracu' mai sunt cei doi ciobanasi - ala ungurean si ala vrancean care vor sa-mi omoare pe saracu' moldovan. Care in realitate avea o poveste de amor cu oaia cea "laie si balaie". In fapt, sunt mai mult decat sigura ca astia 2 erau gelosi pe al treilea. Caci oaia il iubea pe el si doar el se putea bucura de intalnirile nocturne sau diurne. In fine. Dar oaia asta pe langa faptul ca ii e draga, mai are si o gura spurcata. Era barfitoare. Asta cum aude, imediat incepe sa se ofileasca pe picioare si sa verse tot la ciobanas. Dar il ia asa mai pe dupa colt. mai la o parte. Bun. Acum daca ea si-a dat drumu' la gura, in mod normal te astepti la o contrareactie. Adica, la tampitu' asta oaia ii spune ca ailalti vor sa-i ia gatul. Si el ce face? Exact. sta gandeste, analizeaza si scoate capodopera pe gura: "daca ar fi sa mor...". Ideea e ca oricum, prostu asta e destul de convins ca lui nu i se poate intampla. Si oricum, daca i se intampla - dar doar daca - asta e. spaga lui. Si a celorlalti. isi pregateste cu limba de moarte frumos locul de veci. Si asteapta. Acum, eu ma gandesc ashe: poi, exista 2 variante - ori oaia sa spuna baliverne ceea ce dovedeste ca are ea un scop ascuns si vrea in fapt sa-i invrajbeasca pe ciobanasi ca sa ramana cu berbecul turmei ori, ciobanusu' - viitor mort - e prost ca accepta eventualitate conflictului. Parerea mea, este ca a doua varianta este valabila. Dar asta fie vorba intre noi. problema apare in momentul in care si noi, dupa ani si ani repetam acelasi comportament. Dar asta e alta poveste. Din alt film.). Si asa am divagat. Cam prea mult. Iar noi suntem invatati ca: 'Capodopera absoluta a literaturii noastre populare, dovada geniului artistic al poporului roman, este rezultatul unui proces de creatie seculara, textul baladei armonizand un numar variabil de motive poetice cu existenta independenta in folclor. "Miorita" sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica, prin transfigurare artistica la rang de valoare general- umana". De imn isi mai aduce aminte cineva? parca incepea cu ideea: "Desteapta-te romane!". Pe o muzica adormitoare. Sunt doar ganduri de duminica.

Puncte de suspensie...

"Here I am". Scorpions in difuzor. Copacul din fata geamului s-a mai imbracat de ieri. Cu inca 3 frunze. Firfirele. Ma duc cu gandul. Spre trei lalele. Ofilite. 2 galbene si una rosie. Cu striatii galbui. "Send me an angel". Cafeaua s-a terminat. Am baut ultima gura. Rece. Dezschid cutia cu nebunii. Mici. Sau mai mari. Dar ma izbeste puternic o voce: "Oana, Pepe"... "Monica a fost sa o ia pe Irinuca de la gradinita"... Sunt doar stiri. In aceste conditii nu ma mai pot intoarce la cutia cu nebunii. Incerc doar sa inteleg. De ce? De ce ma intereseaza mai mult divortul dintre Pepe si Oana decat atacurile aliatilor din Libia? De ce m-ar interesa mai mult telenovela copilului Columbenilor in loc sa ma intereseze optimismul economic? Da, vreau sa ascult stiri. Sa le vad. Dar stiri de calitate. Analize. Dar suntem invatati sa ne uitam ca boii la mondenitati. Asa poate uitam sa reactionam. Din nestiinta. Sa nu ne mai pese. Sa plecam mai repede. Din tara. Sa devinim autisti sociali. Dar intrebari raman... stiri? Jurnalisti? Mai exista?

Primavara?!

"Save the Japan people". "Buna ziua, vreau sa va prezint programul de nuntritie...". "Ma scuzati ati primit ultimul catalog Avon? Imi puteti acorda un minut?". "Floare si bostan avem..."."Vreti a castigati? Cumparati la Bingo!"...sunt doar de doua minute in fata magazinului Unirea. Astept pe cineva. Si deja unt familiarizata cu ultimele oferte: flori, cosmetice, ajutor umanitar, bilete prin care sa castig garantat. Mai vin vreo 7 cersetori. Cu ochi tristi intind o mana spre tine. Imi aduc aminte replica 'mana care nu spune o poveste...". Ei spun o poveste. Verbal. Dar nu o simt incat sa bag mana in buzunar. Si sa le dau bani. De pe magazin imi zambeste Scoprions. Care vine iar in Romania. Si H&M. Care deschide magazine peste magazine. Zara e pe coltul opus. La fel si Bershka. Simturile imi sunt agresate. Vizual. Si auditiv. Incep sa fredonez o melodie de la Scorpions. Este singura imagine care imi spune o poveste. McDonalds-ul e plin. E un du-te-vino continuu. Doua doamne asteptand. Discuta cu voci puternice. Despre un proces. Ceva in legatura cu o amenda si o situatie neclara a firmei. O domnisoara. Cu o genta imensa. Dar si ea are aproape 2 m. Asteapta. Imbracata in trening. Mai mult ca sigur e ceva sportiva. Baga mana in buzunar. Scoate o tigara. O aprinde. De ce fumeaza sportivii? Poate pentru ca fiecare trebuie sa aiba un viciu. Tiganusul cu narcise in galeata isi schimba a doua oara locul. "Sosete adidas avem! 4 perechi la 10 lei!". "Doamna nu cumparati o cerga?". Deja s-au facut 5 minute de cand astept. Intre timp inca vreo 3 cersetori. Unul fara maini, altul fara picioare, o batranica aplecata de ani, un copil cu 10 frati, o pustoaica - a se citi probail femeie cu chip de opil - cu un nou-nascut...pe care cred ca o stiu deja de 5-6 ani. De fiecare data cu un nou-nascut. Oare s-a oprit timpul in loc sau cand primul se apropie e un an se pune pe treaba si mai face inca unul ca sa aiba 'marfa" proaspata pentru cand copilul depaseste varsta impresionarii??? Multa lume. Se mai opresc doi indragostiti. El cu un mare buchet in brate. Care ii acopera toata fata. Ea vine cu o usoara intarziere. Zambeste...Partea nasoala e ca incepe sa chiuie. Cand vede buchetul cat Casa Poporului. Si totusi, buchetul ala mi se pare vulgar. E prea mare. prea strident. Si dincolo de frumusetea florilor....are o hartie roz. Prea roz. Pre tipator. Ca si vocea ei.Au trecut 10 minute. Narcisele isi schimba iar locul. Intre timp a iesit si soarele. A venit si baiatul uneia din doamnele cu procesul. "Buna mami. Scuze intarzierea. Am alergat tocmai de la Tribunal." Un taxi claxoneaza. Nebuneste. soferul unui autobuz se cearta. Cu un biciclist. O alta don'soara. Cu punga de la Zara. In care se vede o caserola de mancare. Baiatul cu narcise se mai muta inca o data. A trecut un sfert de ora. Si atunci mi-am dat seama: chiar a venit primavara!

Mansarda

"-Urcati la mansarda."

Urc. Peretii scarilor proaspati varuiti. Scarile. Din lemn. Proaspat lacuit. Miros intepator. De var combinat cu lac. Etajul 2. Se aude. Cheia in broasca. De la mansarda. Simturile se ascut. Vizual. Si auditiv. Zgomotele monstrilor persista. Auditiv. Si vizual. Mansarda. Scari in interior. Canapeaua cu flori. Mari. Rosii. Trandafiri.Rptitele se zbat. Desincronizate. Barbatul. Cu plete incaruntite. Zgomotele de fundal. Incearca un zambet. Dar ii reuseste mai degraba un ranjet. Atarnat in coltul gurii. Zambesc. Pozele pe pereti imi trezesc atentia. O domnita cu umbrela. Zambeste in fata unui aparat de filmat. Ploua. La ea. In mansarda o raza de soare. Forteaza intrarea prin geamul minuscul.Zgomotele...nu-mi dau pace. Nu sunt in acelasi registru cu imaginea. Mergem in bucatarie. povestim. Istorii. Mainile fine imi atrag atentia.Prea fine. Pentru acel corp imbatranit. Spun o poezie. Ma uit cumplit la maini. De direct.Zgomotele. Iar.Clar nu sunt din acelasi cadru. Absolut deloc... De ce sunt intr-o bucatarie? Domnul 'intelege" poezia. O vede. O intelegere vizuala. Dar zgomotele....nu ma pot concentra...
"-Buna ziua!". O voce. Ma intorc inspre ea. O domnisoara in halat. Decolorat.Si un domn. Imbracat intr-un prosop.
'-Buna ziua". Raspund si eu. Zgomotele au incetat. Auditivul si vizualul incep sa fie in concordanta. Raza de soare a alunecat in cana cu cafea. De plastic.

Vegetativ

"Don'soara, ascultati la mine caci eu m-am uitat la fetele lor. sunt varza! Dar eu voi face asta. Ascultati-ma pe mine!". Intuneric. Seara si burnita, ceata. Sau ce o fi. Vant. Telefonul imi anunta teleportarea. Spre Bulgaria. Si totusi sunt in zona romaneasca. Doar pompieru' ma slaveaza. Cu alegerea barului unde sa astept masina. Caci sunt o leidi. Si ca o leidi ce sunt intr-un sat... Cum care sat? Mai stie cineva? Un sat. Satul. Si prin urmare, Maria mea leidi ce sunt nu poate bea o cafea oriunde. Trebuie sa fie aparata. Don' pompier isi ia nevasta de mana. Si pe mine la povesti. De parca intr-o seara de vineri asta imi doream. Pe mijlocul drumului. Ne indreptam in pas vioi. Militaresc. Spre crasma. Care e vrednica de leidismul meu. Pe care de altfel, inca il mai caut. dar...deh... Sunt obosita si toate vorbele lor trec in rafale pe langa mine. ajungem. O crasma pustie. Impartita pe separeuri de fumatori/ nefumatori. ne ducem la primii,. Si coboram. Scarile. Ma bucur ca e liniste. Nici un suntet nu se aude. spre deosebirea de crasma "nevrednica" de une maneaua urla atent insotita de voci suferinde. Ma bucur. Don' pompier si sotia imi fac cinste cu o cafea. Si o "doza". surprinsa de intrebare nu reuseam sa refuz "doza". Asa ca acum asteptam atent sa vad ce. DOZA = cutie de aluminiu cu pepsi. Mi-am dat ingrijorarile de pe umar intr-o parte. Coboram. Frig si umezeala. Si lipsa semnal.Il astept amarata cu corabile inundate pe dl. N. Care trebuie sa vina. sa ma recupereze. Dar intarzie. Si ploua. Si e ceata. incerc sa ma concentrez la don' pompier. Un pusti ce isi varsa supararile. militare. vorbeste in continuu. Nu se mai opreste. Ma vad in minte lipind benzi adezive. Peste sunete. Atunci se produce minunea. In cinstea "la don'soara", cu tot respectul de rigoare, "sa dam drumul la muzica, sa nu se plictiseasca don'soara". Si atunci toti serpii pamantului s-au adunat. In suavitatea manelelor satesti. Si dl. N...intarzie. Cu o figura victoriasa 'baiatu' de la bar care e de incredere ca'l stiu eu bine", coboara treptele. Se uita la mine printre gratiile scarilor:"Sunteti din Bucuresti?".Ma uit intrebator raspunzand cinstit..."Da". "Cunoasteti si fete din Bucuresti?". Deja vinerea mea ratata isi arata coltii in gandurile indreptate spre el. Mormai un mda mai degraba scuipand acid. "Inseamna ca o cunoasteti pe Simona!"...Noroc ca dl. N suna iar telefonul teleportator spre Bulgaria imi anunta momentul plecarii. Dar..."Si Simona e la Bucuresti. A plecat vara trecuta acolo"...

Artisti

"Eu sunt artist!". Mda. "Mi-am luat ceara de mustati din State. Sta mustata bat!"...bun. Atunci imi scapa intrebarea fatidica: "Si ce are asa special ceara de mustati din State fata de altele?". Mare greseala!Parca toti norii planetei s-au adunat deasupra mesei unde tacticos, zambind imi sorbeam berea si ma uitam. Destul de crucis. La o firava mustata. intortocheata. Cu ceara de mustati din State. Dar s-a intunecat. Am auzit niste tunete. Undeva deasupra aceleasi mese. Ochii au inceput sa arunce flacari. Mana sa tremure. Potopul e aproape. Cu ura raspunsul. In fond, o intrebare: 'Care altele?". Poi, cum inca nu am avut placerea de a avea mustata, sa ma pice al de sus cu ceara daca stiu ce sa raspund "Celalalte care sunt pe piata". Un raset de monstru. Artistic. Cum de nu stiam asta? Asa descopera sufletul meu. Ca in Romania nu avem ceara de mustati! Acest pseudo-Dali, cu mustacioara lui imi spune asta intr-o scarba demna...de artist. Eu sunt artist! Traiesc din asta. Dar acum vreau sa fac orice. Ajutati un biet artist! caci altfel, toata ura lui se va rasfrange. Peste placerile celorlalti. Mitocanismul rezultat. Il arunca peste noi. Ca deh, e artist. E conditia lui. Dar nimeni n-a auzit. si nu poti sa fi artist. Fara infatuarea aferenta. Mda. oamni buni ajutati artistii! N-am starea sa-mi mai strice placerea de a sta. La o bere. la o vorba. Zambind. Va multumesc.

Fragment...

... de bere intr'un sarafan ocru
... de agitatie minora
... de sfarsit si inceput de zi si de noapte
... de slana cu ceapa si o sticla de vodka la margine de drum
... de educatie nationalista daruita prin vorbe incalcite
... de emotii juvenile
... de muzici si adunari zgomotoase
... de dansuri complet non-valsabile
... de rasete si dormitari la foc
... de suparari imbecile si impacari betive
... de viata.

si da... piticii stiu de ce!

Prima iubire

Pe coclauri... arsita... praf... autostop... halbe... multe halbe de bere... foc... bulz... apa... nopti pline de muzici... de povesti... de dezbateri... veranda... camp plin de flori... de ceai... de buchete... miros de fan proaspat cosit... de nemtisori... piatra... caini mici... spanzuratori... palinca... multa palinca... apa... viitura... vin... mult vin... sezatori... oboseala... zambete... aberatii... pod... topor... ploaie... veranda... cina... vodka... multa vodka... ciment... fum... popice... lumanari... dans... bere, vin, palinca, tuica, vodka, rom, coniac...

...cine isi mai aminteste?

Alergie de primavara

1. Sa fie pace in lume si dragoste in aer...
2. The sky is blue, the sun is shinning...
3. Floricele pe campii...hai sa le'adunam copii...
4. Lost my soul in Paris...
5. Tu ai un Fat-Frumos...
Da, si o broasca raioasa in buzunarul stang...pe care o sa o tuc si se va transforma in printul mirific al basmelor copilariei...iac!
Pai...baietu tau romantic...mda, ca o cafea gretoasa cu zahar...
E 2 martie...vedem floricele, fluturasi, bondarei si alte asemenea diminutive primavaratice...de ce e necesara diminutivarea tuturor cuvintelor primavara? De ce aveti impresia ca 1 martie schimba ceva? Azi e 2. Macar nu depasiti ziua de 1. Si ca de fiecare data....sa alergam, sa ne agitam...sa fim zen...sa radem...sa cantam... sa....

...sa mai si tacem si sa ne comportam decent. Iar daca vrem sa fim fericiti sa fim in fiecare zi. Nu la program ca un inceput de primavara.

Oda mie

...cand arat ca dracu'. Dimineti cu fata la cearsaf. Ma trezesc aiurea. Tigara uitata in coltu' gurii imi ranjeste sarcastic. Ma tarai pana in bucatarie. Scutur ultimele ramasite de praf in cana. Torn apa. Se face cafeaua. Ma reintorc in pat. Incerc sa stau vitejeste perpendicular. Tot corpul mi se prelinge intr'un usor paralelism cu patul. Rezist. In fata calculatorului incerc sa imi tin simturile treze. Soarele imi orbeste ochiul stang. Sinistru ma retrag in spatele draperiei. Ascult un blues taraganat. Ca o stare de vineri. Si atunci mi se crapa ochii. Si'mi vad reflexia in ecran. Cearcane clasice se scurg pana spre colturile gurii. Prind doua agrafe. Caci pleata mi se revarsa peste fata intr'un sentiment de revolta. Le agat in parul albastrui. Si ma reintorc la mine. Ma revad. Revoltata, pleata mi'a intrat intr'un fel de greva violenta. Se zbate in cele patru puncte cardinale la intervale neregulate. Dungile pernei isi traiesc ultimele clipe pe fata imbufnata. Si iau prima gura de cafea. Si a doua tigara. Dungile incep sa dispara, greva intra in amorteala, simturile mi se trezesc...iar io ma bucur de dimineata cu soare.... doar cearcanele isi continuua existenta fraternala.

asteptare....

Tic Tac Tic Tac Tic Tac....sa videm....

Cadou

Buuuun....si iar vine ziua ta. Te pregatesti din fapt de seara ca sa faci fata "datoriilor" clasice. E ziua ta si ai datorii. In loc sa te simti bine. E ziua ta si trebuie sa NU inseli asteptarile. Te pregatesti pentru fiecare situatie. Te pregatesti pentru birou. Iei o multime de prajiturele colorate. Artificial. Te imbraci secsos, iti funda albastra in parul blonziu...si te simti frumoasa. Ajungi la birou. Si arunci in scarba datoriei prajiturile pe masa. Si astepti... Te uiti la ele. Sunt neatinse. Te astepti ca ai tai colegi sa'ti impartasesca euforia imbatranirii. Dar nu. Ochii lor te privesc ca pe inca o noua datorie. La dracu'! ...macar cadoul....macar sa'ti cante la multi ani...macar atat....Si vine cadoul...Ochii iti sclipsesc. "Macar atat! Mi'am indeplinit datoria! Asa! Asta era a voastra!"... Iar colegii in necunoasterea personala...iti ofera pungutza. Cu cadouri de cuconet. Cadouri care nu spun nimic. Care nu au o poveste. Ajungi acasa. Pregatesti datoria fata de prieteni. Macar in cazul asta te vei simti bine. Ii impresionezi si te pregatesti de ziua cea mare. Acasa te asteapta un cadou. Care nu se stie daca te va incanta. Dar macar e din suflet. E un cadou neimportant financiar. Dar e o bucata de suflet. Si probabil ca si alti prieteni te vor cadorisi cu sufletul lor. Un cadou mic. Sa vedem daca il gasesti. Asa ca ti pup si: La multi ani!

Covernight

Ninge intre 2 polemici fanclubiste. Trebe sa recunosc ca serile de miercuri au devenit ca un drog. Cantarile familiste imi zornai continuu in timpane si'mi marcheaza mijlocul saptamanii. O gura de aer familiar impletit cu betzia cantecelor de covernight. O crasma draga, o lume subterana. Si zgomote melodioase. Sau mai putin. In functie de gradul de ebrietate al artistilor. Oricine devine artist in acea lumea. Toti isi leagana sticlele, paharele, starile si gandurile. Intr'o corabie ad-hoca a preteniei. A lu' noe. Un noe mai modern. Mai alcoolic. Mai...altfel. E lumea in care fumul se impleteste cu gandul. Alcoolul cu muzica. Euforia cu fiecare dintre noi. Si zilele de miercuri cu restul saptamanii. De care se detaseaza. Si pe care il conduce. E miercuri. E covernight. E Tanase & Friends. E Ciocanel si funclub. Sau fumclub. Sau cum vrei sa'i spui. E miercuri. Si e mijlocul saptamanii. E cantare. E covernight. Si stare de bine. Si gata...plec zambind in coltul gurii spre ziua de joi...

27

Merg tarziu cu un taxi. N-am chef de conferinte cu taximetristul. Imi iau permisiunea de a fuma o tigara. Si de a ma uita pe geam. Bucuresti. Linistit. Imi vine sa zambesc. Dar incerc sa privesc in fata. Nu pot. Se balangane ceva in fata mea. Incerc sa descifrez ce. Vad o cruce. Mda. Normal. Tot mai multe masini au accesorii din astea. Dar langa prima, mai vad una. Atentia mi se incordeaza. Devin tot mai curioasa. Ma uit in lateral. Altele. In difuzoare se aude un sunet. Ma astept sa fie al unei muzici religioase. Mai cercetez. Alte cruci. Si iconite. Si iar muzica. Atentia semi-treaza se desteapta brusc. Curioasa. Incep sa fiu atent la ritm...nu pare. Ceva nu se leaga. Atentia intra in stare alerta. Recunoaste. Manele. Mai cercetez. mai zaresc inca cateva cruci. Si iconite. Ma uit la taximetrist. Mustacios. Dar coada ochiului mai prinde o imagine. Alte cruci. Deja incep sa ma amuz. Incep sa le numar. Imi rotesc ochii in interiorul masinii. Mai descopar altele. Mai ascunse. Incep sa le numar. 1, 2, 3.....15, 16, ....27.

Accident

Bun. Am inteles. Azi ma va calca masina. Asa scrie. In ofertele promotionale. Ale unei banci. Bine ca au cititorii'n telefon. Si trebe sa plec. Dar incerc sa nu. O raraita la telefon. M-a sunat de la banca. Sa-mi prezinte oferta. De asigurare contra accidentelor. O ascult. O las sa-si spuna poezia. 1 minut. 2....15. Termina. O refuz politicos. Incepe sa tipe la mine. Raman interzisa. Deci, io, om al muncii care sunt...am un tupeu inexplicabil: sa nu-mi fac asigurare contra accidentelor. Cum de nu ma gandesc eu? Incerc sa aman zicandu-i sa revina. Dar am inteles: accidentele NU asteapta! Cu siguranta azi am treaba. Si cu aceeai siguranta, ma poate calca masina. Imediat ce ies din casa. Masinile cand merg nu se gandesc. Ca eu nu am asigurare! Bun...dar chiar nu ma intereseaza. Imi pun toata amabilitatea la bataie. Dar vocea din telefon imi urla continuu iminenta accidentului. Bun ... imi asum riscul. Si acum plec p'afara. Sa vedem...

" . "

Ploua. Am renuntat la renuntat. A trebuit sa fumez. Sa-mi aprind tigara. Sa simt fumul in plamani. Sa beau o cafea. Fumand. Sa ascult muzica. Si sa stau. Sa ascult o chitara. In fum. In lumini. Semi. Sa ma vad razand. Si rad. Fumand. Band o cafea. Cantand. Mai sunt 10 zile. Pana o sa te vad. Inca 10 zile. Pana ma intorc. La tine. O raguseala imi irita gatul. Taraganez melodia. O inod. Cu alta. Langa mine o mata. Si chitara. O veioza. Si o canapea. Geamuri. Aburite. Ploua. Se aud masini. Gonind. Liniste. Calm. Si un Punct.

Tolaneala

C'est la vie...Emerson & Palmer. Soare. Ma trezesc. Elimin draperiile geamului. Soarele ma orbeste. Ies in balcon. Cu cafeaua si tigara adiacenta. Sunet de acordeon. Imi sterge imaginea blocurilor. Gri. Prafuite. Imi proiecteaza verdeata. Copaci. Sunete contrastande. Se sterg sunetele masinilr. Se proiecteaza sunetul linistii. Intru in casa. Si ma asez agale. Pe fotoliul masiv. Ma afund in el. Pun un cantec taraganat. Usa balconului e larg deschisa. Ignor mijloacele de comunicare. Ignor tot ce tine de agitatie. Ma tolanesc in fotoliu. Si imi iau cafeaua. Si imi mai aprind o tigara. E sambata. E tarziu. Sterg tot din memorie. Stau. Fara sa ma gandesc. Cu ochii inchisi. Si o mata alaturi. Ma izbeste mirosul de cafea. Aburul ei imi ajunge in sange. Tigara o uit in scrumiera. Aprinsa. Mocnind. Afumand atmosefera. O pala de vant. Imi ciufuleste parul. Inca ciufulit. Dupa somnul adanc. Coboara si ma mangaie. Imi mangaie fata. Si mana in care tin cafeaua. Deschid un ochi. Si iau tigara. Trag un fum. ...c'est la vie... si din nou acordeonul. Si din nou soarele. Stare inghetata. Nimic nu mai misca. Totul se opreste. Doar vantul inca ma mai ciufuleste. Imi povesteste. Ceva. La ureche. Zambesc. La povestea gandului. La mirosul de lemn ars. La umezeala zapezii. La sunetul padurii. Zambesc. Tamp. Doar cu o umbra. De fericire. Si raman impasibila. La tot ce tine de oras. De ciment. De zgomot. Doar un acordeon, o cafea, o tigara, soarele si vantul...c'est la vie...

Vinil

Se invarte. Vinilul. Mi-am amintit ca pe drum au ramas in urma vinilurile. Imi e dor sa ascult. Sunetul. Fasaitul. Acul care zgarie. Acul pe santuri. Sa simt vinilul. Sa ma opresc mangaind suprafata neagra. Sa privesc atent mijlocul discului. Si sa vad dincolo de el. Mi-e dor sa ascult vocile ragusite. De uzura. Sunt muzici cu care am crescut. Ascultandu-le pe vinil. Sunt muzici care mereu imi aduc aminte. De copilarie. De cum stateam pe burta pe covorul persan. De primaverile si toamnele altor ani. De ierni si de veri. Sunt muzici ce ma plaseaza in tunel. Tunelul timpului. Si ma rostogolesc spre perceptii uitate. Spre imaginatie. Spre povesti. Spre primele momente in care am faut cunostinta cu teatrul. Povestile pe vinil. Povestite si interpretate. De oameni pe care-i consideram "monstri sacri". Amintiri cu somnul de pe covorul persan. Adormeam ascultand fasaitul acului. Ma trezeam sa intorc placa. Ultimele cuvinte se repetau la nesfarsit. Din cand in cand, cate un vinil mai subcomba. De atata ascultat. Zgariat in asa fel incat nu mai distingeai santurile lui naturale. Dar niciodata nu m-am indurat sa le arunc. Placile decedate se odihneau pe post d "colectie". Ranile erau doar dovezile importantei lor. Le inlocuiam. Cumparam alte exemplare. Asa am ajuns sa am dubluri. Pe care le schimbam contra "noutatilor". Construiam circuite. Foloseam placile uzate in mai multe exemplare pe post de moneda de schimb. Le am si acum. Doar ranile pick-up-ului imi opresc avantul de a le reasculta. Si nici macar. Sunt zile in care ignor cureaua slabita a vechiului rusnac. Si o mai cos. Si o peticesc. Sa tina macar pentru o placa. Sa tina macar pentru o amintire. In general nu am amintiri. Dar e de ajuns ca pentru o clipa sa-mi redai un sunet, o senzatie, o atmosfera. Si incep sa-mi amintesc. Acum, intind o mana spre raft. Iau o placa. Desfac rusnacul. Fixez placa cu adoratie pe suport. Ma intind pe covor...si incep sa visez....

Puf Puf

Ma privesti in fiecare zi din toate colturile. Camerei. Iti aud respiratia suieratoare. La intervale identice. Ciulesc urechile si imi amintesc de tine. Suieri furios din 15 in 15 min. Pe rand, din colturi diferite ale camerei.Ies pe hol. Merg sa fumez o tigara. Te aud. Te aud cand trec pe langa tine ignorandu-te. Suieri din ce in ce mai nervos. Iti faci simtita prezenta. Tusesti astmatic provocandu-mi inabusiri. Imi acaparezi spatiul. Incerc sa scap de tine in fiecare moment. Mijesc ochii incercand sa disting daca trec sau nu pe langa tine. Te ascunzi itindu-ti figura de dupa ghiveciul cu flori. Te ascunzi ridicandu-te pe sifoniere. Te ascunzi dupa acvariul cu corabie. Te ascunzi in spatele ceasului ce nu mai invarte ore. Dar fiecare miscare te deranjeaza provocandu-ti suieraturi. Ma deranjezi. Iti simt respiratia mirositoare a iasomie cu levantica. Ar fi frumoasa intalnirea noastra. Dar esti mult prea parfumat. Mult prea intepator in comentarile tale. Ma molipsesc de tuse astmatico-tabacica de la tine. Imi provoci spasme pulmonare. Ne certam suierand in fiecare zi. In fiecare ora. In fiecare moment. Incerc sa fug de tine. Dar imi rasari in fata. Iti simt furia. As vrea sa ucid individa care te-a adus in calea mea. Maniile ei ne-au transformat in cei mai inversunati inamici. Ai un rol bine stabilit in ordinea lucrurilor. Si doar aia stii sa faci. Dar nu te suport. Nu te suport cand ma scuipi in fata de la inaltimea dulapului. Te iau si incerc sa te arunc. Pe geam. Sau la cosul de gunoi. Dar esti prea bine ocrotit de functii inalte. Statutul tau social nu imi permite. Sarcinile tale de lucru interfereaza anulandu-mi posibilitatile. Dar am o singura idee pe care vreau sa o transmit: esti doar un imputuit de deodorant de camera care ma stresezi!