Inceput de 2012

Buuun...a venit si acest moment. In care facem lista.

Ce era initial pe lista si nu mai e:

• in primul si in primul rand... Sfarsitul. Din pacate sau din fericire pentru cei care ne uitam chioras-circumspect spre un nou sfarsit se pare ca celebrele tablite mayase au o buba si le-a dat cu virgula. Cercetatorilor. Se pare ca ele, tablitele, sunt un pic ciupite de vreme, finalul lipsind cu desavarsire. Prin urmare, un alt sfarsit ratat. Dar probabil ca se va inventa un alt sfarsit. O cometa, un asteroid, un cutremur, un tsunami in zonele unde si apa de la robinet curge cu dificultate s.a.
  

Ce a mai ramas:e

• mai mult munte, munte, munte
  
• mai mult aer
• sanatate
• completarea listei pe parcursul anului
  

Corporatisme

Mai precis despre sarbatori corporatiste. Care includ colinde corporatiste. Anunt: "in cladire sunt niste copii...primim cu colindul?". Mai cu juma de gura, glas si masele se ajunge la un DA unanim. (Oricum, unanimitatea este mereu relativa). In 2 minute (mai repede chiar decat alergatorul de la maraton) se infiinteaza copiii. Soc si groaza! Copiii sunt in fapt adolescenti si nu niste princhindei. Gatiti cu toata bucataria instrumentala. Primele intrebari se contureaza in mintea debusolata la vederea...flautului. Din cate imi aduceam aminte din copilarie si alte etape ale vietii asa ceva nu prea gasim in structura muzicala a colindei. In fine. Nu mai stau sa gandesc prea mult. Ciulesc urechile sa ascult. Ciudat (si placut urechii dar mai greu pentru suflet) nu se aude nici un "Ler". Gata cu Leru'i Ler si clasici mioritici. A venit timpul pentru "Felis navidad", "Gingal bels", "Meri Crismas". Pe diverse voci. Cu un flaut si o chitara pe fundal. Intr-un open space. Si plicul albastru se deschide...

Muzica de duminica

...si pentru regasirea caietelor de teren

Puncte de suspensie...

"Here I am". Scorpions in difuzor. Copacul din fata geamului s-a mai imbracat de ieri. Cu inca 3 frunze. Firfirele. Ma duc cu gandul. Spre trei lalele. Ofilite. 2 galbene si una rosie. Cu striatii galbui. "Send me an angel". Cafeaua s-a terminat. Am baut ultima gura. Rece. Dezschid cutia cu nebunii. Mici. Sau mai mari. Dar ma izbeste puternic o voce: "Oana, Pepe"... "Monica a fost sa o ia pe Irinuca de la gradinita"... Sunt doar stiri. In aceste conditii nu ma mai pot intoarce la cutia cu nebunii. Incerc doar sa inteleg. De ce? De ce ma intereseaza mai mult divortul dintre Pepe si Oana decat atacurile aliatilor din Libia? De ce m-ar interesa mai mult telenovela copilului Columbenilor in loc sa ma intereseze optimismul economic? Da, vreau sa ascult stiri. Sa le vad. Dar stiri de calitate. Analize. Dar suntem invatati sa ne uitam ca boii la mondenitati. Asa poate uitam sa reactionam. Din nestiinta. Sa nu ne mai pese. Sa plecam mai repede. Din tara. Sa devinim autisti sociali. Dar intrebari raman... stiri? Jurnalisti? Mai exista?

Primavara?!

"Save the Japan people". "Buna ziua, vreau sa va prezint programul de nuntritie...". "Ma scuzati ati primit ultimul catalog Avon? Imi puteti acorda un minut?". "Floare si bostan avem..."."Vreti a castigati? Cumparati la Bingo!"...sunt doar de doua minute in fata magazinului Unirea. Astept pe cineva. Si deja unt familiarizata cu ultimele oferte: flori, cosmetice, ajutor umanitar, bilete prin care sa castig garantat. Mai vin vreo 7 cersetori. Cu ochi tristi intind o mana spre tine. Imi aduc aminte replica 'mana care nu spune o poveste...". Ei spun o poveste. Verbal. Dar nu o simt incat sa bag mana in buzunar. Si sa le dau bani. De pe magazin imi zambeste Scoprions. Care vine iar in Romania. Si H&M. Care deschide magazine peste magazine. Zara e pe coltul opus. La fel si Bershka. Simturile imi sunt agresate. Vizual. Si auditiv. Incep sa fredonez o melodie de la Scorpions. Este singura imagine care imi spune o poveste. McDonalds-ul e plin. E un du-te-vino continuu. Doua doamne asteptand. Discuta cu voci puternice. Despre un proces. Ceva in legatura cu o amenda si o situatie neclara a firmei. O domnisoara. Cu o genta imensa. Dar si ea are aproape 2 m. Asteapta. Imbracata in trening. Mai mult ca sigur e ceva sportiva. Baga mana in buzunar. Scoate o tigara. O aprinde. De ce fumeaza sportivii? Poate pentru ca fiecare trebuie sa aiba un viciu. Tiganusul cu narcise in galeata isi schimba a doua oara locul. "Sosete adidas avem! 4 perechi la 10 lei!". "Doamna nu cumparati o cerga?". Deja s-au facut 5 minute de cand astept. Intre timp inca vreo 3 cersetori. Unul fara maini, altul fara picioare, o batranica aplecata de ani, un copil cu 10 frati, o pustoaica - a se citi probail femeie cu chip de opil - cu un nou-nascut...pe care cred ca o stiu deja de 5-6 ani. De fiecare data cu un nou-nascut. Oare s-a oprit timpul in loc sau cand primul se apropie e un an se pune pe treaba si mai face inca unul ca sa aiba 'marfa" proaspata pentru cand copilul depaseste varsta impresionarii??? Multa lume. Se mai opresc doi indragostiti. El cu un mare buchet in brate. Care ii acopera toata fata. Ea vine cu o usoara intarziere. Zambeste...Partea nasoala e ca incepe sa chiuie. Cand vede buchetul cat Casa Poporului. Si totusi, buchetul ala mi se pare vulgar. E prea mare. prea strident. Si dincolo de frumusetea florilor....are o hartie roz. Prea roz. Pre tipator. Ca si vocea ei.Au trecut 10 minute. Narcisele isi schimba iar locul. Intre timp a iesit si soarele. A venit si baiatul uneia din doamnele cu procesul. "Buna mami. Scuze intarzierea. Am alergat tocmai de la Tribunal." Un taxi claxoneaza. Nebuneste. soferul unui autobuz se cearta. Cu un biciclist. O alta don'soara. Cu punga de la Zara. In care se vede o caserola de mancare. Baiatul cu narcise se mai muta inca o data. A trecut un sfert de ora. Si atunci mi-am dat seama: chiar a venit primavara!

Vegetativ

"Don'soara, ascultati la mine caci eu m-am uitat la fetele lor. sunt varza! Dar eu voi face asta. Ascultati-ma pe mine!". Intuneric. Seara si burnita, ceata. Sau ce o fi. Vant. Telefonul imi anunta teleportarea. Spre Bulgaria. Si totusi sunt in zona romaneasca. Doar pompieru' ma slaveaza. Cu alegerea barului unde sa astept masina. Caci sunt o leidi. Si ca o leidi ce sunt intr-un sat... Cum care sat? Mai stie cineva? Un sat. Satul. Si prin urmare, Maria mea leidi ce sunt nu poate bea o cafea oriunde. Trebuie sa fie aparata. Don' pompier isi ia nevasta de mana. Si pe mine la povesti. De parca intr-o seara de vineri asta imi doream. Pe mijlocul drumului. Ne indreptam in pas vioi. Militaresc. Spre crasma. Care e vrednica de leidismul meu. Pe care de altfel, inca il mai caut. dar...deh... Sunt obosita si toate vorbele lor trec in rafale pe langa mine. ajungem. O crasma pustie. Impartita pe separeuri de fumatori/ nefumatori. ne ducem la primii,. Si coboram. Scarile. Ma bucur ca e liniste. Nici un suntet nu se aude. spre deosebirea de crasma "nevrednica" de une maneaua urla atent insotita de voci suferinde. Ma bucur. Don' pompier si sotia imi fac cinste cu o cafea. Si o "doza". surprinsa de intrebare nu reuseam sa refuz "doza". Asa ca acum asteptam atent sa vad ce. DOZA = cutie de aluminiu cu pepsi. Mi-am dat ingrijorarile de pe umar intr-o parte. Coboram. Frig si umezeala. Si lipsa semnal.Il astept amarata cu corabile inundate pe dl. N. Care trebuie sa vina. sa ma recupereze. Dar intarzie. Si ploua. Si e ceata. incerc sa ma concentrez la don' pompier. Un pusti ce isi varsa supararile. militare. vorbeste in continuu. Nu se mai opreste. Ma vad in minte lipind benzi adezive. Peste sunete. Atunci se produce minunea. In cinstea "la don'soara", cu tot respectul de rigoare, "sa dam drumul la muzica, sa nu se plictiseasca don'soara". Si atunci toti serpii pamantului s-au adunat. In suavitatea manelelor satesti. Si dl. N...intarzie. Cu o figura victoriasa 'baiatu' de la bar care e de incredere ca'l stiu eu bine", coboara treptele. Se uita la mine printre gratiile scarilor:"Sunteti din Bucuresti?".Ma uit intrebator raspunzand cinstit..."Da". "Cunoasteti si fete din Bucuresti?". Deja vinerea mea ratata isi arata coltii in gandurile indreptate spre el. Mormai un mda mai degraba scuipand acid. "Inseamna ca o cunoasteti pe Simona!"...Noroc ca dl. N suna iar telefonul teleportator spre Bulgaria imi anunta momentul plecarii. Dar..."Si Simona e la Bucuresti. A plecat vara trecuta acolo"...

Reintalnire

Mi-am propus asta de multe ori. Si de fiecare data m-am simtit stinghera in basii tastaturii. De parca cioburi se spargeau de gresie. Dar mi-a fost dor. Imi e dor. Sa revin. Incerc sa fac promisiuni. Incerc sa revin in peisajul scrisului. Si asa revin. La scris, la muzici, la primavara. Natura reinvie. Si animalutele in jurul nostru. E primavara. E imaginatie. Sunt sertare. E o stare. E culoarea. Zilei. Si a noptii. Bine v-am regasit. Bine m-am regasit. Bine ai venit.

Timp

Un alt week-end. Imi propusesem sa dorm. Dar m-am trezit. Un pic socata. E 7 dimineata. Dar nu! Ma uit atent spre calculator care imi spune ca e 6. "Asa ceva nu exista!" imi spun in gand. Si ma apuc sa-mi fac cafeaua. Deschid usa balconului convinsa de soarele de afara. Dar ma insel amarnic. Ma invaluie un aer rece. Biiir! E atat de rece! Grabita inchid usa la loc. Si zgribulita ma arunc inspre calculator convinsa fiind sa elucidez enigma orei 6. Si atunci un gand ma izbeste. Cu o forta nemaivazuta. O vajaiala la care nu ma asteptam. Si nici nu o vroiam...normal! E 6! Caci vrajitoare crunte au inghetat timpul aseara. E o conspiratie mondiala. Normal. Caci piticii timpului s-au agatat de acele timpului. Si l-au tinut pe loc. Normal. E logic. Dar pe de alta parte...sunt sigura ca de fapt au fost hotii. Hotii timpului. S-au hotarat sa fure un graunte. De timp. Pentru colectionarii bogati care ar plati comori pentru orice clipa in plus. Dar... atunci, din partea stanga ma izbeste si mai tare. Un alt gand. In fapt, au inceput stirile. Da! am trecut la ora de iarna. Si totusi...cum ramane cu vrajitoarele, piticii sau hotii??? Mai bine ma adun si mai dorm un pic...

Fragment...

... de bere intr'un sarafan ocru
... de agitatie minora
... de sfarsit si inceput de zi si de noapte
... de slana cu ceapa si o sticla de vodka la margine de drum
... de educatie nationalista daruita prin vorbe incalcite
... de emotii juvenile
... de muzici si adunari zgomotoase
... de dansuri complet non-valsabile
... de rasete si dormitari la foc
... de suparari imbecile si impacari betive
... de viata.

si da... piticii stiu de ce!

Prima iubire

Pe coclauri... arsita... praf... autostop... halbe... multe halbe de bere... foc... bulz... apa... nopti pline de muzici... de povesti... de dezbateri... veranda... camp plin de flori... de ceai... de buchete... miros de fan proaspat cosit... de nemtisori... piatra... caini mici... spanzuratori... palinca... multa palinca... apa... viitura... vin... mult vin... sezatori... oboseala... zambete... aberatii... pod... topor... ploaie... veranda... cina... vodka... multa vodka... ciment... fum... popice... lumanari... dans... bere, vin, palinca, tuica, vodka, rom, coniac...

...cine isi mai aminteste?

O ultima scrisoare

Mi se amesteca gandurile. Cu gandul tau. Cu al meu. Cu al nostru. Conjugarile amestecului... 2 ani ce se amesteca. 2 ani in care n'am vrut sa mai am amintiri. 2 ani de renuntari. 2 ani de nebunie. 2 ani in care am scris scrisori. Pe foi albe. Ce au ramas albe. Foi de pe care s'a scurs toata cerneala. Foi ce au mototolit cuvintele. Cuvintele aruncate. In pubele ecologice. Nu a fost nevoie sa ranim copacii. Cuvintele s'au sters mereu. Singure. Lasand scrisorile goale. De continut. O singura coala de hartie am stricat. Si am regasit'o. E prima noastra scrisoare. In care iti povesteam. Nimicuri. Iti povesteam despre cer. Si despre stele. Dar mai ales iti descriam pamantul. Imi amintesc si acum teoria mea despre platitudinea lui. Si a gandurilor noastre. Si radeam aiurea. Radeam iar zambetele le'am regasit in aceasta prima scrisoare. E neschimbata. Doar ca foarte ingalbenita. S'a deteriorat asteptand. Sa se stearga. Atunci am folosit cerneluri speciale. Cerneluri rubiconde. Imprimate si acum pe obrazul meu drept. Si pe al tau stang. Cerneluri ce'si cer dreptul la tacere. Si atunci...ultima mea scrisoare ramane prima.

One last cigarette...in the morning
www.youtube.com/watch?v=7035vBx5P8g
www.youtube.com/watch?v=wQNkVALAXCQ

"Gimme whiskey, gimme bourbon, give me gin
Oh, gimme whiskey, give me bourbon, gimme gin
'Cause it don't matter what I'm drinkin', Lord, as long as it drown this sorrow I'm in"...
...
"Lord, I'm feelin' lowdown, just give me another glass of beer"... all the afternoon
www.youtube.com/watch?v=0fyQ1k94boE&feature=related

and one a cup of a coffe for the road... in the evening
www.youtube.com/watch?v=Hvht7fToVx0&feature=related

Alergie de primavara

1. Sa fie pace in lume si dragoste in aer...
2. The sky is blue, the sun is shinning...
3. Floricele pe campii...hai sa le'adunam copii...
4. Lost my soul in Paris...
5. Tu ai un Fat-Frumos...
Da, si o broasca raioasa in buzunarul stang...pe care o sa o tuc si se va transforma in printul mirific al basmelor copilariei...iac!
Pai...baietu tau romantic...mda, ca o cafea gretoasa cu zahar...
E 2 martie...vedem floricele, fluturasi, bondarei si alte asemenea diminutive primavaratice...de ce e necesara diminutivarea tuturor cuvintelor primavara? De ce aveti impresia ca 1 martie schimba ceva? Azi e 2. Macar nu depasiti ziua de 1. Si ca de fiecare data....sa alergam, sa ne agitam...sa fim zen...sa radem...sa cantam... sa....

...sa mai si tacem si sa ne comportam decent. Iar daca vrem sa fim fericiti sa fim in fiecare zi. Nu la program ca un inceput de primavara.

Oda mie

...cand arat ca dracu'. Dimineti cu fata la cearsaf. Ma trezesc aiurea. Tigara uitata in coltu' gurii imi ranjeste sarcastic. Ma tarai pana in bucatarie. Scutur ultimele ramasite de praf in cana. Torn apa. Se face cafeaua. Ma reintorc in pat. Incerc sa stau vitejeste perpendicular. Tot corpul mi se prelinge intr'un usor paralelism cu patul. Rezist. In fata calculatorului incerc sa imi tin simturile treze. Soarele imi orbeste ochiul stang. Sinistru ma retrag in spatele draperiei. Ascult un blues taraganat. Ca o stare de vineri. Si atunci mi se crapa ochii. Si'mi vad reflexia in ecran. Cearcane clasice se scurg pana spre colturile gurii. Prind doua agrafe. Caci pleata mi se revarsa peste fata intr'un sentiment de revolta. Le agat in parul albastrui. Si ma reintorc la mine. Ma revad. Revoltata, pleata mi'a intrat intr'un fel de greva violenta. Se zbate in cele patru puncte cardinale la intervale neregulate. Dungile pernei isi traiesc ultimele clipe pe fata imbufnata. Si iau prima gura de cafea. Si a doua tigara. Dungile incep sa dispara, greva intra in amorteala, simturile mi se trezesc...iar io ma bucur de dimineata cu soare.... doar cearcanele isi continuua existenta fraternala.

asteptare....

Tic Tac Tic Tac Tic Tac....sa videm....

Cadou

Buuuun....si iar vine ziua ta. Te pregatesti din fapt de seara ca sa faci fata "datoriilor" clasice. E ziua ta si ai datorii. In loc sa te simti bine. E ziua ta si trebuie sa NU inseli asteptarile. Te pregatesti pentru fiecare situatie. Te pregatesti pentru birou. Iei o multime de prajiturele colorate. Artificial. Te imbraci secsos, iti funda albastra in parul blonziu...si te simti frumoasa. Ajungi la birou. Si arunci in scarba datoriei prajiturile pe masa. Si astepti... Te uiti la ele. Sunt neatinse. Te astepti ca ai tai colegi sa'ti impartasesca euforia imbatranirii. Dar nu. Ochii lor te privesc ca pe inca o noua datorie. La dracu'! ...macar cadoul....macar sa'ti cante la multi ani...macar atat....Si vine cadoul...Ochii iti sclipsesc. "Macar atat! Mi'am indeplinit datoria! Asa! Asta era a voastra!"... Iar colegii in necunoasterea personala...iti ofera pungutza. Cu cadouri de cuconet. Cadouri care nu spun nimic. Care nu au o poveste. Ajungi acasa. Pregatesti datoria fata de prieteni. Macar in cazul asta te vei simti bine. Ii impresionezi si te pregatesti de ziua cea mare. Acasa te asteapta un cadou. Care nu se stie daca te va incanta. Dar macar e din suflet. E un cadou neimportant financiar. Dar e o bucata de suflet. Si probabil ca si alti prieteni te vor cadorisi cu sufletul lor. Un cadou mic. Sa vedem daca il gasesti. Asa ca ti pup si: La multi ani!

Covernight

Ninge intre 2 polemici fanclubiste. Trebe sa recunosc ca serile de miercuri au devenit ca un drog. Cantarile familiste imi zornai continuu in timpane si'mi marcheaza mijlocul saptamanii. O gura de aer familiar impletit cu betzia cantecelor de covernight. O crasma draga, o lume subterana. Si zgomote melodioase. Sau mai putin. In functie de gradul de ebrietate al artistilor. Oricine devine artist in acea lumea. Toti isi leagana sticlele, paharele, starile si gandurile. Intr'o corabie ad-hoca a preteniei. A lu' noe. Un noe mai modern. Mai alcoolic. Mai...altfel. E lumea in care fumul se impleteste cu gandul. Alcoolul cu muzica. Euforia cu fiecare dintre noi. Si zilele de miercuri cu restul saptamanii. De care se detaseaza. Si pe care il conduce. E miercuri. E covernight. E Tanase & Friends. E Ciocanel si funclub. Sau fumclub. Sau cum vrei sa'i spui. E miercuri. Si e mijlocul saptamanii. E cantare. E covernight. Si stare de bine. Si gata...plec zambind in coltul gurii spre ziua de joi...

16 ore si 53 de minute

Initiez faza 3. Sunt nervoasa. Ma irita fumul de tigara. Al celorlalti. Ma enerveaza. Suieratul deodorantului de camera. Vreau sa inchid ochii. E prea multa lumina. Ma enerveaza. Lumina. Deodorantul. Linistea. Muzica. Colegii. Fumul tigarilor lor. Durerea de cap. Tremuratul. Lipsa cafelei. Motorul excavatorului din curte. Camionagii care intra in birou. Caciula individului. Individa. Tacanitul brichetei. Caldura. Usa care se inchide. Si care se deschide. Sunetul unui nas care este sters. Tacanitul mausului. Si al tastaturii. Discutiile pe care le ascult. Soneriile teleoanelor. Mirosul de bere. Sunetul deschiderii cutiei de bere. Pasii pe mocheta albastra.Culaorea biroului. Agenda maro. Sunetul faxului. Pixurile de pe masa. Sunetul imprimantei. Si tot restu'...

12 ore

12 ore. De cand nu mai fumez. Incep sa tremur. Imi e rau. N-am baut cafea. Pasii ma poarta continuu spre fumoar. Ajung. Iau tigara in mana. Mimez gesturile. Dar nu o aprind. Nu inca. Imi umplu plamanii cu fumul colegilor. Vreau sa-mi aprind tigara. Imi dau palme imaginare. Peste mana. Iau bricheta. Ma joc. O aprind. O sting. O aprind. Doar bricheta. Tigara este inca intacta. Plamanii imi urla. De foame. Foame de nicotina. Incerc sa gasesc o ocupatie mainilor. Sa nu se plictiseasca. Au trecut 12 ore. Si inca rezist.

A 3-a ora

Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac...Intorc clepsidra. Imi amgesc simturile. Venele mi se dilata. Incepe agitatia. Au trecut 3 ore. De cand m-am lasat de fumat.