Oda mie

...cand arat ca dracu'. Dimineti cu fata la cearsaf. Ma trezesc aiurea. Tigara uitata in coltu' gurii imi ranjeste sarcastic. Ma tarai pana in bucatarie. Scutur ultimele ramasite de praf in cana. Torn apa. Se face cafeaua. Ma reintorc in pat. Incerc sa stau vitejeste perpendicular. Tot corpul mi se prelinge intr'un usor paralelism cu patul. Rezist. In fata calculatorului incerc sa imi tin simturile treze. Soarele imi orbeste ochiul stang. Sinistru ma retrag in spatele draperiei. Ascult un blues taraganat. Ca o stare de vineri. Si atunci mi se crapa ochii. Si'mi vad reflexia in ecran. Cearcane clasice se scurg pana spre colturile gurii. Prind doua agrafe. Caci pleata mi se revarsa peste fata intr'un sentiment de revolta. Le agat in parul albastrui. Si ma reintorc la mine. Ma revad. Revoltata, pleata mi'a intrat intr'un fel de greva violenta. Se zbate in cele patru puncte cardinale la intervale neregulate. Dungile pernei isi traiesc ultimele clipe pe fata imbufnata. Si iau prima gura de cafea. Si a doua tigara. Dungile incep sa dispara, greva intra in amorteala, simturile mi se trezesc...iar io ma bucur de dimineata cu soare.... doar cearcanele isi continuua existenta fraternala.