Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

marți, 30 septembrie 2008

Fumuri...

Cautand obsesii le gasesti cand nu te astepti...
Vivat google.com!






Muzichie

Din adancurile memoriei...

http://www.youtube.com/watch?v=_OIFk2dQcno

si versurile...

Sebastian(Steve Harley)
Radiate simply, the candle is burning, so low for me
Generate me limply, can't seem to place your name, Cherie
To rearrange all these thoughts in a moment is suicide
Come to a strange place, we'll talk over old times we never smile

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Work out a rhyme, toss me the time, lay me, you're mine
And we all know, oh yeah!

Your Persian eyes sparkle; your lips, ruby blue, never speak a sound
And you, oh so gay, with Parisian demands, you can run-around
And your view of society screws up my mind like you'll never know
Lead me away, come inside, see my mind in kaleidoscope

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Mangle my mind, love me sublime, do it in style,
So we all know, oh yeah!

You're not gonna run, babe, we only just begun, babe, to compromise
Slagged in a Bowery saloon, love's a story we'll serialize
Pale angel face; green eye-shadow, the glitter is outasight
No courtesan could begin to decipher your beam of light

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Dance on my heart, laugh, swoop and dart, la-di-di-da,
Now we all know you, yeah!

Insomnie

Ok. N'am dormit de cateva zile. Somn. Cumplit. La birou in prima zi de saptamana. Am atipit. Cu capul pe birou. Si ajung acasa. In sfarasit. Si vreau sa dorm. E 7 seara. Dar nu am stare. Sunt agitata. Litri intregi de cafea. Luni cu litri de cafea. In vena, va rog. O ultima cafea...adanc, in vena care sta sa explodeze. Dar nimeni nu raspunde afirmativ. Mi se mai ofera inca o cana. Degustari. Cafea la filtru. Cafea turceasca. Cafea oparita. Cafea solubila. Din fiecare minim cate 2 cani. In prea celebra mea cana-borcan. Si'mi e somn...tot mai somn. Inca un pic si se termina programul de lucru. Inca putin si ma duc pe plaiurile divinitatii. Imi imaginez cum e sa te intinzi in pat. Cum intru in casa. Cum incui usa. Cum imi arunc bocancii in coltul stang. Cum imi agat haina in cui. Si cum pic. Ma pravalesc. Imi relaxez muschii si simturile. Si in secunda urmatoare dorm. Cu geamul deschis sa aud zgomotul strazii. Sa fie racoare. Si io sub plapuma pana la varful nasului. Dar nu...Inca o cafea, va rog...si inca una sa nu se simta prima stinghera...si inca una...gata! Se face ora plecarii. Ma ridic si cu gandul somnului in minte ma indrept spre casa. Ajung. Dar...ciudat?! Nu mai am somn. Ma bag in pat incercand sa adorm. Si astept. Trec 15 min. 30. 60. 1 ora si 15. Si nimic. Nu pot sa adorm. Si totusi simt ca debitez ganduri anapoda. Ma ridic si plec in oras. Ma duc sa beau un suc. Si bineinteles o cafea.

vineri, 26 septembrie 2008

Shopping

Lamuriri:
1. Urasc sa merg la cumparaturi!
2. Urasc sa merg sa cumpar tzoale.
Ok. Aseara s'a intamplat! De voie, de nevoie a trebuit sa intru intr'un magazin cu "hainutze" sa refacem garderobe. Promisiunea fusese smulsa cu o zi inainte la o bere... Fata (o buna amica cu intentii criminale) trebuia sa mearga la shopping. Si asta in conditiile unei garderobe bine echipate (bineinteles aceasta este perspectiva mea. A ei ... taman pe dos). Buuun. Promisiunea'i promisiune. Mai ales - punand sinceritatea pe tava - in neplacerea mea fobica si schimbarii structurii corporalitatii in ultimul timp garderoba mea a ajuns inexistenta. Si se impune si o schimare stilistica datorita unui mediu de lucru mai...sofisticat. Prin urmare, am dat curs invitatiei. Cu cat se apropia ora fatala a intalnirii mi se punea un nod in gat. Trageam de marginea bluzei de parca o cravata invizibila se tot incapatana sa fie stransa. Am inceput cu scuzele speriata de gloata de muieri care m'ar fi intampinat la intrarea in magazin. Speriata de reactiile vanzatoarelor care'ti sufla in ceafa crezandu'se Coco Channel'ele Magherului. Vanzatoare care dupa o radiografiere atent-suspicioasa umbla dupa tine si dau sfaturi. "Aia nici nu va ganditi! Avem doar numere mici!"..."Verdele ala va vine ingrozitor, nici sa nu va ganditi sa puneti mana sa va uitati la ea"..."Pt dvs. n'avem camasi.". Repet, natura m'a inzestrat in ultimul timp cu vro cateva (multe-dar sa nu mai spuneti la nimeni) kg in plus...Buuun...incep pregatirea pshica pentru Golgota vietii mele. Sa ies la shopping cu o amica. Afara incepe sa ploua..."Vai...dar uite ce tare ploua afara..."...nici o sansa. Scuza pica. "Am eu umbrela...dai inapoi?"..."Nuuuuuuuuuuuuu. Dar stii nu stam mult...mie imi trebe fix 5 min sa vad daca'mi place ceva...iesim repede...Da?"..."Nope. Eu trebuie sa caut ceva. Dai inapoi....??"...."Nuuuuuuuuuu. Dar iti aduci aminte...mi se face rau in magazine. Nu pot sa stau mult. Am fobia asta..." Sictirita de mofturile mele amica pune piciorul in prag: "Deci, ne mai vedem sau nu?" Imi iau inima in dinti si promit ca ne vedem. Ora se apropie. Incep sa'mi tremure picioarele la gandul de a da fata'n'fata cu jungla. Si ma pornesc. Ajung cu intarziere. Mare. Amica mea era deja in magazin. Strivesc tigara la intrare si'mi iau inima'n dinti. Strang dintii cat pot de tare si ajung. Ma intampina o mare adunatura de analiste. Aglomeratie. Pare ca abia s'a bagat marfa. Fiecare bluzita, pantalonas, rochita, chilotel, camasuta, fustita, curelusa, maieuas, pantofior este analizata cu ochi de vultur. Sunt ca niste ulii. Arunc o privire rapida si ajung la concluzia: nu'mi place nimc! Stiam ca asa se va intampla! Dar totusi...fac un efort. Ma duc la amica..."gata? ai gasit? te'ai hotarat? mergem?"..."Nu. mai stam. abia am intrat. " Si stam sa cautam... De nevoie aleg o camasuta. Nu'mi place foarte tare dar...trebe. Dau sa ma intind dupa ea. Din dreapta mai apar vreo 3 maini care se intind spre acelasi obiect. Hait! Daca tot am ajuns aici, nimeni nu'mi ia de sub nas obiectul MEU. E camasa MEA. Eu am vazut'o prima! Nici sa nu indrazniti sa va atingeti de EA! Castig duelul. Pe urma ma uit doua bluze mai la dreapta si vad ca mai erau inca vreo 6 camasi identice. Dar mainile alea doreau razboiu'. Vroiau aceeasi camasa ca si mine. Si mi'am dat seama ca is la fel de stupida si indobitocita ca toate shopparitele. Stateam si luptam pentru un obiect. Care nici macar unic nu era. Buuun...trecem mai departe...Daca tot am ajuns si amica inca nu se da batuta in lupta cautarii comorilor textile mai fac inca un tur de forta. Ma uit cum maini repezite pornesc atletic spre diverse bucati vestimentare. Sunt pipaite, testate din ochi, ridicate in lumina neonului, discutate, comentate si de cele mai multe ori abandonate. Iar in singuratatea abandonului raman agatate intr'un colt de umeras alunecand agale pe jos. Ma uit sub umerase. Pe jos zeci de abandonuri. Nimeni nu se mai intereseaza de soarta lor. Nici shoperitele, nici vanzatoarele, nici camerele de vederi care conform anunturilor impanzesc magazinul. Astazi raman ale nimanui. Poate maine la redeschiderea lui sa'si reia privilegiatul loc pe umeras...In ultimul tur de pista, disperata de incapatanarea prietenei de a duce la bun sfarsit maratonul pun piciorul in prag si declam ca io gata! m'am hotarat. Iau camasa si gata! Si plec afara sa fumez o tigara si sa o astept si pe ea. Si vine bomba: "Pai...nu mergem sa probam?" .... "Nuuuuuuuuuuuuu". Caldura naucitoare si zumzetul tocurilor si mirosul hainelor...si mirosul pantofilor expusi...trimiteau spre simturile mele revolta non-shoparitei. Si totusi ne indreptam spre cabinele de proba bineinteles ca dupa ce amica mea imi mai arunca si mie in brate o bluza. Spasita merg si io la proba. Stiam ca se misca incet...dar nu banuiam cat de incet...Stau, probez, astept...Si iau decizia: camasa pentru care am luptat trebuie abandonata. Nu'mi sta bine. In fapt, nici macar nu'mi placea. Trag de amica, boscorodesc, imi dau ochii peste cap asteptand sfarsitul calvarului. Ajung la casa. Platesc. Amica cu un ultim regret in ochi priveste ultime produse. Gata, dragutza! s'a sfarsit! Freeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ies. Ploua. Imi aprind o tigara. Isi uita umbrela in cabina de proba. Isi da seama afara. Se intoarce. Raman in ploaie cu tigara in deste si citesc un anunt: "Angajam lucratori comerciali.....".

joi, 25 septembrie 2008

Unele zile....

Deschid un ochi parandu'mi'se ca ceva nu e in regula....incerc sa gandesc ce dar al doilea ochi imi cade alene pe ceas...Ioi! e 9:30. Clar! Ce zi e? Joi! Grav! La 8 trebuia sa fiu la birou. Alerg incercand sa inhat niste amintiri din seara de dinainte...Le gasesec cu greu prin diverse buzunare. Unde's pantalonii? Ce bluza? Periuta de dinti? Dush? Azi nu. N'am apa. De ce nu am apa? Parca in buzunarul stang de la canadiana gasesc raspuns...pentru ca aseara ai inundat 4 etaje! Mda....Dar eu de unde sa stiu asta!? Pentru ca la 3 cand te'ai adunat de prin crasme te asteptau buluc la usa vro 6 perechi de ochi care te intrebau bulbucati daca si la tine e totul inundat. Si ai deschis usa si ai intrat. Si te'ai uitat in jur...nimic schimbat exceptand haosul incaperii. Si te'ai dus in baie sa vezi. Si in baie...nimic. Totul era uscat. Si te'ai intors cu fericire in glas sa declari ca la tine nu e inundatie. Si cele 6 guri s'au deschis in cor urland: "Deeeeeeeeeeeeeeciiiiiiiiiiiii........tu ne'ai inundat pe toti!". Si ai incercat aburita cum erai sa trezesti administratorul ce sta la 7 strazi distanta. Si ai incercat sa gasesti cheia de la subsol. Si ai gasit'o... Si ai inchis apa la tot blocul. Si acum stai in sucul propriu la birou incercand sa gasesti rostul zilei. Sa'ti dai seama de ce te'ai trezit azi. De ce exista ziua de azi. Si esti racita. Si ti'e frig. Si scrii p'un blog ca sa nu adormi. Si fumezi. Si bei cafele. Si incerci...sa te trezesti. Si te gandesti ce mancare face azi Lili. Lili gagica de la impinge tava curtii biroului. si te uiti in buzunar. Si'ti dai seama ca ai uitat banii acasa. Si te uiti in pachetul de tigari. Si vezi ca mai ai doar 2. Si cauti in buzunare....Dar esti fericita ca gasesti tutunul. Si foitele. Si mai este...Iar afara sta sa ploua. Si atunci ranjesti agale in ritm de Cohen...

miercuri, 24 septembrie 2008

Vicii

23 septembrie 2008

Viciile pe care le avem:
Eu - cafeaua, tigarile, o bere cu prietenii, noptile pierdute, lenea, haosul.
Tu - sentimentele.


Eu - Ma bucur ca traiesc cand beau o cafea asortata cu o tigara buna. Ma bucur ca traiesc band o bere cu prieteni sau necunoscuti. Cand o beau singura intr'un bar intunecat gandindu'ma la nimic. Ma bucur ca traiesc cand nu ma las dusa acasa in ore tarzii. Desi a doua zi la 8 sunt la birou iar somnul de frumusete lipseste cu desavarsire. Si ma chinui sa tin ochii deschisi. Si incerc sa imi dau seama ce se intampla in jurul meu. Ma bucur ca traiesc atunci cand imi e lene. Cand ma predau patului. Cand pentru o zi sau 2 nu fac altceva decat sa citesc, sa scriu si sa stau in pat. Ma bucur ca traiesc cand in jurul meu e haos. Sunt o fire haotica - nu incerca sa intuiesti ce o sa fac. Cand incerc sa descalcesc ce se intampla.
Tu - Esti trist si suferi. Te framanti si'ti pui intrebari. Crezi ca ai dreptul sa acuzi in numele viciilor tale. In numele sentimentelor tale. Si stai intr'un colt. Singur.

Si atunci...
Eu imi traiesc viata in modul meu anarhic, superficial, vicios. Dar ma bucur de ea. Simt ca traiesc. Si pot pleca mereu...si mereu...si mereu. Fara regrete. Fara sa ma uit in urma. Fara pareri de rau...doar cu prea binecunoascutul iz sarcastic si un zambet firav ca am mai trait o zi.
Tu ramai ancorat...in ceva....esti mort. Fara viata. Doar cu orgoliul de a crede ca viciile tale sunt mai presus de ale noastre, ale muritorilor.

Si atunci...ma numesti superficiala, rece si indiferenta...Chapeau bas! ma inchin in fatza ta dar prefer sa raman prada viciilor mele marunte...macar asa simt ca sunt in viata... Servus!

Cuvinte

22 septembrie 2008

Prea multe cuvinte! Prea seci. Fade. Fara continut. Deseori le spunem. Rareori sunt zile in care'mi place sa vorbesc. Sa scot sunete fara ca de fapt sa spun ceva. Sunt zilele in care nu'mi mai place cafeau. Dar fumez mai abtir ca o armata de turci. Ma intimidez cand vorbesc. Dar bravez prin exuberanta afisata. Imi place sa fiu uracioasa, rautacioasa cand vorbesc. Ma razbun pe toti pentru ca in ziua aia vreau sa'mi aud glasul. E slabiciunea mea. Vorbesc pentru ca ma obositi cand va aud. Vorbesc pentru ca va blestem in gand. Si atunci rad. Rad de voi. Si de mine. De noi. De viata. De tot ce credeti ca e important in lumea asta. Rad de gandurile mele. Rad de starile voastre. Imi place sa va aud vorbind. Imi place forfota cuvintelor. Cand alearga. Se impletesc. Se joaca. Se amesteca intr'un amalgam nedefinit. Atunci cand va ascult dar nu va descifrez ma uit la fumul vostru de tigara. La tigarile voastre. La mainile voastre. La figurile voastre. La voi. Imi dau seama ca sunteti exact ca si cuvintele voastre. Fara continut. Dar va iubesc. Si uneori ma molipsesc de la voi. Ca si cand ar fi epidemie de cuvinte. Si incep sa vorbesc. Sa ma razbun pt ca va iubesc. Sa ma razbun pt orele, zilele, lunile, anii in care v'am ascultat. Si atunci, spuneti ca sunt in toane bune. Da, dragii mei...pentru ca doar eu stiu de ce va zambesc, de ce cant, de ce vorbesc...de ce iubesc...

Miresme de tutun

18 septembrie 2008

Anunt: mi'am cumparat tutun. Sunt 2 ani de cand tanjesc sa mai fumez o tigara rulata. De mine. Sa simt firicelu' foitei de tutun. Sa simt gustul brut al tutunului. Sa simt mirosul slab aromat. Acum 2 zile m'am decis. Ploua afara si ma plimbam prin oras. Am fost sa beu o bere cu un amic intr'o crasma cu ritmuri de jazz. In fine. Plecam si merem agale prin ploaie spre alta crasma. Mai zgomotoasa. Care sa ma readuca cu picioarele pe pamant.Mergand agale in cap cu zbenguiri imaginative am viziunea...Vad locul pierzaniei. Tigari, tutun, ustensile pentru distrugatorii de plamani. Iadul raiului pe pamant. Ma uit cu jind in vitrina. Si vad pachetul de tutun. Trec mai departe dar...nu ma pot abtine. Opresc amicu' pentru ca'i rost de cumparaturi. Mai adun ceva maruntis de prin buzunare si fac calcule. Asta'i viata. Ce mai conteaza banul cand placerea'i garantata? Si incep...: " Drum galben aveti?" (ca ashe'mi spuneau mie amintirile ca trebe sa fie cel care'mi place dintre sortimentele testate de'a lungul unui an). Raspuns invariabil: "NU". Ok. Nu'i baiu' atat de mare daca pot sa'mi rulez singura tigara. Sa mai incercam..."Dar de care aveti"..."Pai stati sa vedem..."mai avem unul singur". Ok. Da'l incoa. La tutunu' ales imi trebuiau foite...caci caietele din generala sunt bine ascunse in cutiile din balcon... "Foite OCB...subtiri aveti?"...si doamna imi intinde un pachet de foite lungi...."Nu, nu din acestea...scurte, va rog"..."N'avem"....ok, nu'i bai...."Atunci va rog un pachet de foite scurte"..."N'avem"...zambesc amabil da'n mintea mea stramosii geto-daci isi impleteau limbajele vulgare..."Atunci...din cele de care aveti..." .. ce mai pot sa zic cand io doar incerc sa'mi astampar pohtele nestapanite?! Da sa'mi intinda pachetelul de tutun. Din el cade o mica cutiuta cu foite. Scurte. Exact asa cum vroiam..."Pai parca nu aveati?" "Pai...n'avem...nu stiu de unde au aparut!"...hait! cine'i vanzator in magazin? Io sau prea-dragutza negativista lady? Noroc ca inteligenta'mi sclipitoare scoate fara sa vrea o solutie..."Poate au cazut din pachetelul cu tutun...vreo oferta ceva"..."Da, probabil". Dupa ce am lamurit primii pasi ai moftului...ma ramanea un singur detaliu de pus la punct pentru momentele in care gatu'mi sensibil ar fi avut crize de personalitate iar mainile'mi delicate ar fi uitat in 2 ani sa ruleze o tigara..."Filtre aveti cumva?"..."NU"...Clar! Platesc, imi bag in buzunar substraturile mofturoase si ies in strada. In ploaie, mergand si povestind amintirile care'mi veneau in minte, deschid cu nesat pachetelele. Si tot in ploaie imi fac prima tigara. Si tot in ploaie trag primul fum. Si tot in ploaie imi vin primele amintiri, senzatii...care erau despre o zi ploioasa.

Toamna

16 septembrie 2008

Imi place cand ploua. Mocaneste. Imi place cand ploua. Cand e furtuna. Ma uit e geam la varfuri de copaci. Frunze ingalbenite. Colorate. Toamna e pastel. Toamna e poezie. Toamna e suflet. Sunt stari traite doar toamna. Sunt zile de stat. De uitat pe geam. De pierdut vreme. De ascultat Sterian, Alifantis...Sunt zile in care sa taci. Sunt zile in care sa debitezi povesti cu prietenii acasa. Ca la un "ceai dansant". Acum 2 zile mi'a cazut o castana in cap. Istoria toamnei incepe cu castane. S'au facut castanele. Deci, e toamna. In fiecare an adun castane. In fiecare an, toamna ma opresc in ploaie si ma uit la cer. Si ma uit la frunze. Si adun castane. Si rad cand apare soarele dupa ploaie. Si zambesc stand la povesti acasa. Si ma amuz vazand cum aluneca ploaia pe geam. Si ma bucur cand imi cad castane in cap. Si sunt euforica cand vad cum multi nu se bucura de toamna. Pentru ca sunt egoista. Iar toamna imi apartine.

Mda...

12 septembrie 2008

Clar! Trebuie sa plec! S'a intunecat a ploaie afara. Parca o invitatie de a merge acasa. Mutre acre in birou. Trei culori cunosc pe lume....Treceti batalioane romane carpatii! Lalele...Sa fim copii...Hai vino iar in gara noastra mica...O lume minunata...Imn, Romania. Mihaela Runceanu. Gabriel Dorobantu. Mihai Constantinescu. Drumurile noastre toate...Io sunt motanul Danila...Veronica...Margareta Paslaru... Sade rata pe butoi...Anca Turcasiu...he he...amintiri, amintiri / Strang in suflet doar priviri...Si gata!

O zi de vineri

12 septembrie 2008

Imi place ziua de joi. Mult. Chiar foarte mult. Simt ca se apropie sfarsitul de saptamana. Mai e o zi de stat la birou si apoi...gata. Inca o saptamana care se incheie. Dar cu vineri...e alta poveste. Vinerea, timpul sta in loc. Vineri, cele 8-9 ore de birou par a fi o eternitate. Da, e ultima zi de lucru. Da, e usa spre we. Si totusi... O urasc! Urasc nerabdarea care se simte in toti porii. Ma cotropeste. Nu mai am rabdare cu timpul. Fiecare secunda se tarashte. Scartzie. E lenesha. Secundele au intrat in we mai repede decat mine. Au uitat sa'si faca plimbarea zilnica. Merg la pas agale...dar parca nu pe acelasi drum cu mine. Si din cand in cand mai intalnesc una. Si inca una. Si inca una...la distante mari. Mult prea mari. Si mintea mea obosita se tanguie. Vrea mai repede sa plece. Nu mai vrea sa munceasca. Ii trebe timp liber. Ii trebe o bere. Ii trebe o poveste. Ii trebe somn. Ii trebe...viatza. Vineri e o zi trista. Vineri e ziua mea de luni. Vineri e ziua care nu ar trebui sa mai existe. Si atunci...ar fi joi.

Vodka si Pink Floyd

9 septembrie 2008

Stau la o terasa "sateasca" si beau o vodka. Dintr'o "ceasca degetar" de cafea. House of the rising sun...what the fuck!? Ma uit la treptele pe care stau incercand sa percep ce nu se potriveste. Vorbesc intr'o englezo'spaniolo'italiano'romano cu niste....polonezi. Cei mai lenesi dintre noi am coborat din munti sa bem o bere. Sa bem, sa povestim si sa ne bucuram de liniste. "Terasa" - curtea unei case vechi din cele 8 case ale satului. Frumoasa barmanita...o baba artagoasa cu ochii mereu pe inelul cu chei. Inchide, deschide. Deschide, inchide. Orice rest este dat apeland la cheia bine ferecata in buzunarul ei. Si savurand cescuta cu vodka aud niste muzici...pink floyd?! Sunt 8 case si se aude pink floyd....fara comentarii...

Roman de drum - Cap.1. Batranul si Marasestiul

4 august 2008

Predeal. cobor si'mi aprind cu sete o tigara. interdictia fumatului in tren ma face sa ma simt liceeanca. ani de liceu...cu tigarile prin buda...scumpii ani de liceu...in fine. Prima statie de tigara. Ienea'mi caracteristica cobor agale scarile trenului si imi aprind tigara cu miscari fulgeratoare. Ridic spranceana dreapta si incerc sa ma uit la cer. La cer si dupa nashica sa fiu sigura ca tigara nu ma mai face sa pierd un al doilea tren. Trag un fum umplandu'mi plamanii de caldura si in nerabdarea mea aproape ca ma ciocnesc cu cineva. Mormai alene un pardon ridicand privirea. Incremenesc. In fata mea se afla timpul. Barba alba si deasa imi tintuieste gandurile in loc. Cu un ochi dupa nashica ma grabesc sa cercetez aratarea. Dar...tot ce am mai apucat sa vad a fost ranita verde, militara. Ranita ca a bunicului, ca a mamei si ca a mea cand eram la inceput de drumuri.Ranita pe care o boscorodeam in vremurile vechi si care acum imi provoaca nostalgii dorite. Dispare. Ma consolez zicand ca am vazut stafii... Nici nu apuc sa imi termin consolatiuniile ca barba binecunoscuta imi apare iar in fatza ochilor. Din spatele ei o voce ce functioneaza pe frecvente joase ma roaga sa fac loc. Bineinteles. Incep cercetarea. Barba sura. Senzatie de liniste. Ridic privirea cercetatoare si clasic sictirita.mai trag un fum din tigara si incep sa citesc dincolo de berba. Doar liniste. Eternitate. Imi cere un foc. Amabila il ofer. Simt un iz ciudat. Care'mi provoaca instantaneu imagini din copilarie cand fumam mustati de cucuruz. Marasheshti. Pall Mall'ul din mana mea tremura si se inchina in fata aromei de Marasheshti. Imi alung sictirul si iau tupeu' de bratz intreband ce drumuri contrabandiste duc spre o astfel de bijuterie tutungista. in adolescenta fumam carpati la poalele carpatilor. acum un marasheshti m'ar desfata si mi'ar face ziua un zambet. si "timpul" mi'l ofera. Multumesc, Mariei Tale! Cu noua tigara in coltul gurii reiau cercetarea. Niste ochi albastri privesc printre cutele fetzei. Par a fi de copil. Stingheriti de agitatia din jur. Ma uit mai sus si imi opresc privirea pe palarie. O palarie ca cele pe care bunicutze agitate le indeasa pe capetele copiilor la mare sa'i fereasca de soare. Inco o privire generala. Plovarul de lana, tricotat, decolorat, curat. la mansheta dreapta o atza, semn ca anii au trecut si peste el. Bocancii. Grei, de piele, bine intaritzi pe margini. Simt ca ceva nu se potriveste in peisajul pauzei de tigara. Stau sa ma gandesc si alene'mi vine o imagine...timpurile. Ma intreb daca eu m'am oprit in anii copilariei ignorand prezentul...sau prezentul este atat de relativ incat ne ignora el, afactand doar anumiti indivizi. Mai nou credem ca suntem "cool", "fancy", "trandy", "shic"...dar ajung la concluzia ca suntem doar niste imitatii. Ne imitam reciproc gasind ca scuza moda. Ne ignoram personalitatea... Si la un moment dat, din cand in cand, pe un peron de gara te ciocnesti cu un individ...original. Ma uit la el si imi vad tzara. Vad Romania in ochii batranului. Vad linistea satului si a muntelui. Vad motivul pentru care imi iubesc tzara. Multumesc, Mariei Tale. Nu, nu esti timpul cum am crezut. Esti mai mult. Esti ceea ce iubesc la tzara mea.Drum bun si sa ne mai intalnim!

Sfarsit de aprilie

1 mai 2008

Gesturi. 6. Oameni nu zile. 4. Ani de invechire. 4. Barbati. 2. Femei. 1. Masa. 9. Scaune la masa. 1. Prieten. 021. Bucuresti. 50. Tigari. 1. Eu. 00:30. Orele in noapte. 80. Taxi. 12. Maini. 12. Ochi. 12. Picioare. 1. Gand. Si al 2-lea. 120. Degete la masa. Fum. Rosu. Vinul. Caramiziu. Vinul. Auriu. Bere. Maroniu. Cafea cu frisca. Negru. Cafea. Caramiziu. Cuba Libre. Verde. Doar libre. Sunete. Declinari. Eu vorbesc. Tu vorbesti. El/ea vorbeste. Noi vorbim. Voi vorbiti. Ei vorbesc. Rasete. Zambesc. In coltul gurii. Ridic privirea. 2. Ele. 1. Ura. 0. Au plecat. 6. Oameni nu zile. Fum. Cafea. Frig. Noapte. 1. Mai. 30. Aprilie. Intuitii. 20. Tigari. Maro. Lemn. Albastru. Medalionul. Rosu. Rucascul. 2:30. Ore noi in noapte. Galben. Bricheta. POC! Paharul. Sticla. Sparta. Tepes. Scaune. Sunete. Lumina. In intuneric. Visiniu. Desfacatorul. TROSC! Gandul. Matzei. Aripi. De zmeu. Gata! Plec! Sunete...

Luni dimineata

21 iulie 2008

Lunea sfidez lumea. Cafeaua de dimineata lunea este momentul meu de relax. Ma ridic din pat zambind si ma tarai spre aragaz. Aprind flacara. Pun ibricul pe foc si astept sa sfaraie. O prima incursiune in balcon. Testez vreamea. Si vremurile. Ma intorc in bucatarie si apuc borcanul cu cafea. Deschid capacul. Privesc dpe geam. O gospodina intinde rufele. La dracu'! E ora 6. Luni dimineata. Imi revin. Infig o lingurita in borcan si alene o umplu cu praful maroniu. O duc spre ibric si o torn in apa. Repet de inca 3 ori miscarea. Alene dar cu nerabdare. Lunea incepe. Saptamana incepe. Incep sa iasa aburi aromati. Gata! aproape ca sta lingurita in picioare. Torn frumusetea in cana si ies in balcon. In mana dreapta tin cana de cafea. In stanga o tigara. Abur si fum. Ma uit din nou la gospodina. A terminat. Jos, pe sub geam se taraie un tramvai scartaind ca un sarpe de plastic. Parca ii e lene sa mearga. In intersectie, 2 masini. Aproape se ciocnesc. Soferi isterizati. Nu'mi pasa. E prea devreme. Zambesc in coltul gurii si mai iau o inghititura de cafea. Si un fum de tigara. Pe trotuar, niste pasi grabiti. Tocuri cui. Incepe forfota. Dinspre piata se aud niste voci. Stridente. Galagioase. Nimic nu'mi poate distrage atentia de la cafea. Ignor tot. E dimineata mea de luni. Ma gandesc la lucruri frumoase. Locuri. Oameni. Imi apare mult verde in minte. Pajisti. Munti. Mare. Nisip. Nu'mi vine nici un gand in minte. Sunt departe de mine. De voi. De tot. E luni dimineata si imi beau cafeaua. Sfidator.

Existenta

Demult...

Ma plimb incet pe strada. Visez la trecut, prezent si viitor. Soarele'mi irita ochii. atat de tare incat in coltul ochilui stang imiaparu o lacrima. mica cat o perla. mergeam printre cadavre vii. oameni fantome. toti se grabesc. sunt incruntati. te lovesc in graba lor. un cotidian agresiv. merg incet, ma plimb. ma uit spre soare. ma bucur ca'l vad. un vant firav mi'aduce sunetul marii si viziunea muntelui. nici macar un gand nu'mi vine in minte. incerc sa ma gandesc la ceva. orice. dar parca mintea mi se incapataneaza sa taca. ma uit in jur. priviri incruntate, pierdute. fara suflet. existente multiple singularizate. incep sa le ascult gandurile. amalgamate. un haos. ma uit din nou spre soare. azi e bine dispus. ma uit in dreapta. degetele batranului ingana fantomatic un cant la acordeon. vechile maini alearga pe claviatura aproape stingherite. incerc sa'mi imaginez tineretea lui. un Don Juan de bucuresti. in imaginea alb-negru, garoafa de la rever. bineinteles, rosie. he he. parul carunt, atunci blond. de ce blond? asa. pur si simplu. imi fuge imaginea. il revad batran. garbovit. cantand ceva la acordeonul tatului. langa el o imagine. o fata. frumoasa? nu. banala. comuna. ma uit din nou la soare. lacrima se prelinge pe obraz. o sterg fara regrete. doar cu un usor iz sarcastic. privesc in stanga. o babuta. ochelarii grosi de sticla aproape mata imi atrag privirea. incerc sa'i vad ochii. sa vad dincolo de lentile. vad niste ochi translucizi. fara culoare. fara expresie.

Cafea si prieteni

10 iulie 2008

"Ne vedem azi la o cafea?"...desigur! Prieteni vechi sositi "pe la capitala"...mereu m'am intrebat capitala cui???? mai ales ca majoritatea blameaza satuletul asta cu nume de cioban...ca cica unu' Bucur ce umbla cu oile fu primu' p'aciu....in fine. il lasam pe bucur sa'si vada de turmele lui astrale si trecem la realitati cotidine: cafeaua. e seara si caldura naucitoare te scoate din casa. revenind la cafea si prieteni...ne intalnim pi la shentrum cu ganduri mari si genti pline cu povesti. ca doar trecut'au anii de cand gashca s'a divizat mai ceva ca tabla'mpartirii.si incepem...prima gura de cafea si zeci, sute de cuvinte debitate pe minut. a doua gura de cafea. si alte povesti, priviri emotionate si intrebari. a treiea gura de cafea. ne indreptam spre anii care au trecut. amintiri. prin urmare....e nevoie de o BERE! concluzia? orice cafea beuta cu preteni vechi cere o bere

Stang, drept, drept, stang

25 iunie 2008

Astept un tren. Ma uit la tine. Soare. Ochiu stang alunga o raza. In mana stanga o tigara. In dreapta bricheta. Ridic ochiul drept inchizand stangul. Plec si ma intorc. De acasa spre casa. Scrumul cade din tigara. Ridic mana stanga. Fumez. Soare. Ma uit spre munte. Las in jos mana stanga. Bag bricheta in buzunar. Cafea. Gara. Drum. Ganduri. Intorc privirea spre dreapta. O bicicleta. Un copil. O trotineta. Copilarie. Intorc privirea spre stanga. Fumez. Cismea. Fetita cu papusa. Tiganca. Imi cere un foc. Cu mana dreapta scot bricheta zdrobind tigara cu stanga.Anuntul din gara. Trenul intarzie 20 de minute. Ma uit in fata. Munte si sine. Marfarul. Rosu-maroniu. Cafeaua. Amara si neagra ca smoala. Daca iadu' e negru e de cafea. Aprind o tigara. Miscari incete, domoale. Sunt si nu sunt intr'o gara. Vant. Privesc la umarul drept. O frunza. Pe stangul, un pitic. Mic, mic, mic. Cantec strigat. De tren. Strivesc tigara sub talpa stanga. Am plecat. Pe curand. Bun ramas.

Drumuri

24 iunie 2008

Verde agresiv de primavara tarzie.Proiectari industriale pe tablouri salbaticite.Drum. Tren. Munti.Biserici fortificate.Tunelul. Papadii. sa visam in nuante de verde crud, galbui, puternic, violent.sa fim melancolici in culori alb-albastrui. totul pe baza griului stancos. se composteaza bilete. bilete in nuante albastre, oficiale. bilete in nuante verzui, neoficiale. oprire. stalpul cu nr. 194. papadii. o gara fara nume. fara tencuiala, fara oameni, fara placutze standard. rosu - o dacie. copaci. flori albe. o papusa roz in copacul verde. brazi. verde. lento, lenesi. casa nr.158. rosie.caramida. pamant. maro. piatra. gri. natura. verde. tunelul. negru.

acuarela si orpiri.oprire. stalpul 44. verdele obloanelor. albul si marolul tocurilor ferestrelor. buchet galben pe masa din curte...culoarea muntelui. mirosul libertatii.imaginea vietii. sunetul strident-sacadat al trenului. valsul drumului. memoria omului. caldura soarelui. paraul lenes incercat de nervozitati infantile.perceptii.

nori si coltii morarului. case, conducte si balti. tractoare si garduri. PT61. culori si numere. gandul imi fuge la o bere. caraimanul si crucea dintre nori. platoul pierdut si regsit in nori. poiana tapului. sinaia. muntii raman in spatele ultimului vagon. ne indepartam. culori. incep culorile gunoaielor. sinaia - halta. merg muncitori la uzine...

schimbare de culori. degradeuri. verdele isi pierde violenta. devine un verde pal, lenes, agale...un verde impersonal. cald dar neinteresant. campie. locuri intinse, deschise, amalgam violent de culori. nepotrivite. spatiu. mai mult spatiu, mai mult ciment, mai mult gri.

tesaturi. in de munte. tesatura cu personalitate. greoaie, se aseaza bine. da forma. ofera structura definita. duritate statornica. puternica. personificata. matase de campie. unduitoare. modele nedefinite. tesaturi si imagini. culori si personalitati. culori, imagini, personalitati si intreguri conturand imagini puternice, reci dar solide. culori, imagini, personalitati si intreguri conturand imagini slabe, calde dar sterse.

incerc sa nu'mi amintesc imagini reci dar nu pot sa le uit. incerc sa'mi amintesc imagini calde dar nu reusesc.

campie, imi cer iertare. nu ai loc langa mine. de la tine stelele se vad mai sterse, mai indepartate, mai greu de ajuns. soarele este mai pitic, parca fortat sa vina la lucru, mai rautacios. luna e acolo si ea dar nu stie de ce. caldura ta mi se pare parsiva. vrajeste omul aruncandu'l intr'o stare de toleranta fortata. cerul tau nu e asa albastru. norii tai nu sunt puternici. florile tale nu sunt asa frumoase. te dispretuiesc pentru tot. imi esti indiferenta. esti doar...ceva. nu ma interesezi. deloc.

munte, imi e dor de tine. cand vin, pot sa tin stelele in mana. sunt mai stralucitoare. sunt mai aproape de ele.imi simt steaua norocoasa aproape. are forta sa lupte cu intunericul meu.cu mine. soarele tau imi e drag. ii simt povestile. starile.mi'e dor de el cand nu vrea sa ma vada. vreau sa'l alung cand ma imbratiseaza prea puternic. imi e drag cand stam la taclale domoale de primavara...acuma plec. dar ma voi intoarce la tine prieten drag.