Existenta

Demult...

Ma plimb incet pe strada. Visez la trecut, prezent si viitor. Soarele'mi irita ochii. atat de tare incat in coltul ochilui stang imiaparu o lacrima. mica cat o perla. mergeam printre cadavre vii. oameni fantome. toti se grabesc. sunt incruntati. te lovesc in graba lor. un cotidian agresiv. merg incet, ma plimb. ma uit spre soare. ma bucur ca'l vad. un vant firav mi'aduce sunetul marii si viziunea muntelui. nici macar un gand nu'mi vine in minte. incerc sa ma gandesc la ceva. orice. dar parca mintea mi se incapataneaza sa taca. ma uit in jur. priviri incruntate, pierdute. fara suflet. existente multiple singularizate. incep sa le ascult gandurile. amalgamate. un haos. ma uit din nou spre soare. azi e bine dispus. ma uit in dreapta. degetele batranului ingana fantomatic un cant la acordeon. vechile maini alearga pe claviatura aproape stingherite. incerc sa'mi imaginez tineretea lui. un Don Juan de bucuresti. in imaginea alb-negru, garoafa de la rever. bineinteles, rosie. he he. parul carunt, atunci blond. de ce blond? asa. pur si simplu. imi fuge imaginea. il revad batran. garbovit. cantand ceva la acordeonul tatului. langa el o imagine. o fata. frumoasa? nu. banala. comuna. ma uit din nou la soare. lacrima se prelinge pe obraz. o sterg fara regrete. doar cu un usor iz sarcastic. privesc in stanga. o babuta. ochelarii grosi de sticla aproape mata imi atrag privirea. incerc sa'i vad ochii. sa vad dincolo de lentile. vad niste ochi translucizi. fara culoare. fara expresie.