Corporatisme

Mai precis despre sarbatori corporatiste. Care includ colinde corporatiste. Anunt: "in cladire sunt niste copii...primim cu colindul?". Mai cu juma de gura, glas si masele se ajunge la un DA unanim. (Oricum, unanimitatea este mereu relativa). In 2 minute (mai repede chiar decat alergatorul de la maraton) se infiinteaza copiii. Soc si groaza! Copiii sunt in fapt adolescenti si nu niste princhindei. Gatiti cu toata bucataria instrumentala. Primele intrebari se contureaza in mintea debusolata la vederea...flautului. Din cate imi aduceam aminte din copilarie si alte etape ale vietii asa ceva nu prea gasim in structura muzicala a colindei. In fine. Nu mai stau sa gandesc prea mult. Ciulesc urechile sa ascult. Ciudat (si placut urechii dar mai greu pentru suflet) nu se aude nici un "Ler". Gata cu Leru'i Ler si clasici mioritici. A venit timpul pentru "Felis navidad", "Gingal bels", "Meri Crismas". Pe diverse voci. Cu un flaut si o chitara pe fundal. Intr-un open space. Si plicul albastru se deschide...

Mansarda

"-Urcati la mansarda."

Urc. Peretii scarilor proaspati varuiti. Scarile. Din lemn. Proaspat lacuit. Miros intepator. De var combinat cu lac. Etajul 2. Se aude. Cheia in broasca. De la mansarda. Simturile se ascut. Vizual. Si auditiv. Zgomotele monstrilor persista. Auditiv. Si vizual. Mansarda. Scari in interior. Canapeaua cu flori. Mari. Rosii. Trandafiri.Rptitele se zbat. Desincronizate. Barbatul. Cu plete incaruntite. Zgomotele de fundal. Incearca un zambet. Dar ii reuseste mai degraba un ranjet. Atarnat in coltul gurii. Zambesc. Pozele pe pereti imi trezesc atentia. O domnita cu umbrela. Zambeste in fata unui aparat de filmat. Ploua. La ea. In mansarda o raza de soare. Forteaza intrarea prin geamul minuscul.Zgomotele...nu-mi dau pace. Nu sunt in acelasi registru cu imaginea. Mergem in bucatarie. povestim. Istorii. Mainile fine imi atrag atentia.Prea fine. Pentru acel corp imbatranit. Spun o poezie. Ma uit cumplit la maini. De direct.Zgomotele. Iar.Clar nu sunt din acelasi cadru. Absolut deloc... De ce sunt intr-o bucatarie? Domnul 'intelege" poezia. O vede. O intelegere vizuala. Dar zgomotele....nu ma pot concentra...
"-Buna ziua!". O voce. Ma intorc inspre ea. O domnisoara in halat. Decolorat.Si un domn. Imbracat intr-un prosop.
'-Buna ziua". Raspund si eu. Zgomotele au incetat. Auditivul si vizualul incep sa fie in concordanta. Raza de soare a alunecat in cana cu cafea. De plastic.

Vegetativ

"Don'soara, ascultati la mine caci eu m-am uitat la fetele lor. sunt varza! Dar eu voi face asta. Ascultati-ma pe mine!". Intuneric. Seara si burnita, ceata. Sau ce o fi. Vant. Telefonul imi anunta teleportarea. Spre Bulgaria. Si totusi sunt in zona romaneasca. Doar pompieru' ma slaveaza. Cu alegerea barului unde sa astept masina. Caci sunt o leidi. Si ca o leidi ce sunt intr-un sat... Cum care sat? Mai stie cineva? Un sat. Satul. Si prin urmare, Maria mea leidi ce sunt nu poate bea o cafea oriunde. Trebuie sa fie aparata. Don' pompier isi ia nevasta de mana. Si pe mine la povesti. De parca intr-o seara de vineri asta imi doream. Pe mijlocul drumului. Ne indreptam in pas vioi. Militaresc. Spre crasma. Care e vrednica de leidismul meu. Pe care de altfel, inca il mai caut. dar...deh... Sunt obosita si toate vorbele lor trec in rafale pe langa mine. ajungem. O crasma pustie. Impartita pe separeuri de fumatori/ nefumatori. ne ducem la primii,. Si coboram. Scarile. Ma bucur ca e liniste. Nici un suntet nu se aude. spre deosebirea de crasma "nevrednica" de une maneaua urla atent insotita de voci suferinde. Ma bucur. Don' pompier si sotia imi fac cinste cu o cafea. Si o "doza". surprinsa de intrebare nu reuseam sa refuz "doza". Asa ca acum asteptam atent sa vad ce. DOZA = cutie de aluminiu cu pepsi. Mi-am dat ingrijorarile de pe umar intr-o parte. Coboram. Frig si umezeala. Si lipsa semnal.Il astept amarata cu corabile inundate pe dl. N. Care trebuie sa vina. sa ma recupereze. Dar intarzie. Si ploua. Si e ceata. incerc sa ma concentrez la don' pompier. Un pusti ce isi varsa supararile. militare. vorbeste in continuu. Nu se mai opreste. Ma vad in minte lipind benzi adezive. Peste sunete. Atunci se produce minunea. In cinstea "la don'soara", cu tot respectul de rigoare, "sa dam drumul la muzica, sa nu se plictiseasca don'soara". Si atunci toti serpii pamantului s-au adunat. In suavitatea manelelor satesti. Si dl. N...intarzie. Cu o figura victoriasa 'baiatu' de la bar care e de incredere ca'l stiu eu bine", coboara treptele. Se uita la mine printre gratiile scarilor:"Sunteti din Bucuresti?".Ma uit intrebator raspunzand cinstit..."Da". "Cunoasteti si fete din Bucuresti?". Deja vinerea mea ratata isi arata coltii in gandurile indreptate spre el. Mormai un mda mai degraba scuipand acid. "Inseamna ca o cunoasteti pe Simona!"...Noroc ca dl. N suna iar telefonul teleportator spre Bulgaria imi anunta momentul plecarii. Dar..."Si Simona e la Bucuresti. A plecat vara trecuta acolo"...

Artisti

"Eu sunt artist!". Mda. "Mi-am luat ceara de mustati din State. Sta mustata bat!"...bun. Atunci imi scapa intrebarea fatidica: "Si ce are asa special ceara de mustati din State fata de altele?". Mare greseala!Parca toti norii planetei s-au adunat deasupra mesei unde tacticos, zambind imi sorbeam berea si ma uitam. Destul de crucis. La o firava mustata. intortocheata. Cu ceara de mustati din State. Dar s-a intunecat. Am auzit niste tunete. Undeva deasupra aceleasi mese. Ochii au inceput sa arunce flacari. Mana sa tremure. Potopul e aproape. Cu ura raspunsul. In fond, o intrebare: 'Care altele?". Poi, cum inca nu am avut placerea de a avea mustata, sa ma pice al de sus cu ceara daca stiu ce sa raspund "Celalalte care sunt pe piata". Un raset de monstru. Artistic. Cum de nu stiam asta? Asa descopera sufletul meu. Ca in Romania nu avem ceara de mustati! Acest pseudo-Dali, cu mustacioara lui imi spune asta intr-o scarba demna...de artist. Eu sunt artist! Traiesc din asta. Dar acum vreau sa fac orice. Ajutati un biet artist! caci altfel, toata ura lui se va rasfrange. Peste placerile celorlalti. Mitocanismul rezultat. Il arunca peste noi. Ca deh, e artist. E conditia lui. Dar nimeni n-a auzit. si nu poti sa fi artist. Fara infatuarea aferenta. Mda. oamni buni ajutati artistii! N-am starea sa-mi mai strice placerea de a sta. La o bere. la o vorba. Zambind. Va multumesc.

Fragment...

... de bere intr'un sarafan ocru
... de agitatie minora
... de sfarsit si inceput de zi si de noapte
... de slana cu ceapa si o sticla de vodka la margine de drum
... de educatie nationalista daruita prin vorbe incalcite
... de emotii juvenile
... de muzici si adunari zgomotoase
... de dansuri complet non-valsabile
... de rasete si dormitari la foc
... de suparari imbecile si impacari betive
... de viata.

si da... piticii stiu de ce!

Covernight

Ninge intre 2 polemici fanclubiste. Trebe sa recunosc ca serile de miercuri au devenit ca un drog. Cantarile familiste imi zornai continuu in timpane si'mi marcheaza mijlocul saptamanii. O gura de aer familiar impletit cu betzia cantecelor de covernight. O crasma draga, o lume subterana. Si zgomote melodioase. Sau mai putin. In functie de gradul de ebrietate al artistilor. Oricine devine artist in acea lumea. Toti isi leagana sticlele, paharele, starile si gandurile. Intr'o corabie ad-hoca a preteniei. A lu' noe. Un noe mai modern. Mai alcoolic. Mai...altfel. E lumea in care fumul se impleteste cu gandul. Alcoolul cu muzica. Euforia cu fiecare dintre noi. Si zilele de miercuri cu restul saptamanii. De care se detaseaza. Si pe care il conduce. E miercuri. E covernight. E Tanase & Friends. E Ciocanel si funclub. Sau fumclub. Sau cum vrei sa'i spui. E miercuri. Si e mijlocul saptamanii. E cantare. E covernight. Si stare de bine. Si gata...plec zambind in coltul gurii spre ziua de joi...

27

Merg tarziu cu un taxi. N-am chef de conferinte cu taximetristul. Imi iau permisiunea de a fuma o tigara. Si de a ma uita pe geam. Bucuresti. Linistit. Imi vine sa zambesc. Dar incerc sa privesc in fata. Nu pot. Se balangane ceva in fata mea. Incerc sa descifrez ce. Vad o cruce. Mda. Normal. Tot mai multe masini au accesorii din astea. Dar langa prima, mai vad una. Atentia mi se incordeaza. Devin tot mai curioasa. Ma uit in lateral. Altele. In difuzoare se aude un sunet. Ma astept sa fie al unei muzici religioase. Mai cercetez. Alte cruci. Si iconite. Si iar muzica. Atentia semi-treaza se desteapta brusc. Curioasa. Incep sa fiu atent la ritm...nu pare. Ceva nu se leaga. Atentia intra in stare alerta. Recunoaste. Manele. Mai cercetez. mai zaresc inca cateva cruci. Si iconite. Ma uit la taximetrist. Mustacios. Dar coada ochiului mai prinde o imagine. Alte cruci. Deja incep sa ma amuz. Incep sa le numar. Imi rotesc ochii in interiorul masinii. Mai descopar altele. Mai ascunse. Incep sa le numar. 1, 2, 3.....15, 16, ....27.

Accident

Bun. Am inteles. Azi ma va calca masina. Asa scrie. In ofertele promotionale. Ale unei banci. Bine ca au cititorii'n telefon. Si trebe sa plec. Dar incerc sa nu. O raraita la telefon. M-a sunat de la banca. Sa-mi prezinte oferta. De asigurare contra accidentelor. O ascult. O las sa-si spuna poezia. 1 minut. 2....15. Termina. O refuz politicos. Incepe sa tipe la mine. Raman interzisa. Deci, io, om al muncii care sunt...am un tupeu inexplicabil: sa nu-mi fac asigurare contra accidentelor. Cum de nu ma gandesc eu? Incerc sa aman zicandu-i sa revina. Dar am inteles: accidentele NU asteapta! Cu siguranta azi am treaba. Si cu aceeai siguranta, ma poate calca masina. Imediat ce ies din casa. Masinile cand merg nu se gandesc. Ca eu nu am asigurare! Bun...dar chiar nu ma intereseaza. Imi pun toata amabilitatea la bataie. Dar vocea din telefon imi urla continuu iminenta accidentului. Bun ... imi asum riscul. Si acum plec p'afara. Sa vedem...

" . "

Ploua. Am renuntat la renuntat. A trebuit sa fumez. Sa-mi aprind tigara. Sa simt fumul in plamani. Sa beau o cafea. Fumand. Sa ascult muzica. Si sa stau. Sa ascult o chitara. In fum. In lumini. Semi. Sa ma vad razand. Si rad. Fumand. Band o cafea. Cantand. Mai sunt 10 zile. Pana o sa te vad. Inca 10 zile. Pana ma intorc. La tine. O raguseala imi irita gatul. Taraganez melodia. O inod. Cu alta. Langa mine o mata. Si chitara. O veioza. Si o canapea. Geamuri. Aburite. Ploua. Se aud masini. Gonind. Liniste. Calm. Si un Punct.

Secvente de drum ( I )

EA: Ati fost la SF. Pavel? (de parca acest sf. Pavel ar fi vecinul meu de bloc)
EU: Care?
EA: Cand au adus moastele...
EU: Cine? Unde? (plus: care moaste? cine-i Pavel? despre ce vorbeste aceasta tanti cu figura monahala si eu ar trebui sa stiu?)
EA: Poi...cand a fost lume multa....
EU: AAAA ... La Sf. Dumitru? (caci era singurul moment in care auzisem si eu de moaste scoase de curand spre desfatarea credinciosilor)
EA: Ihi. Io am avut noroc ca mi-a tinut cineva randul ca altfel...

Altfel ce? Nu mai apucai sa-l pupi? Sa-ti astamperi pohtele slavei intr-un gest de piosenie semierotica? Cand in aplecarea grabita spre racla iti tuguiesti buzele iar atingerea ei se transpune in orgasmice desfatari ale simturilor magico-religioase. Si vai mie un biet muritor care de mic si-a aratat fatis rezerva acestei goane spre urmarirea binelui personal. Si vai mie pacatos al pamantului care prefera sa discute alene cu D-zeu la o tigara langa o cana de cafea evitand magnetismul fanatismului magico=religios.

Fumand

Tot mai des ma uit la maini. La tigara dintre degete. M-am obisnuit sa va vad fumand.

Subiectul nr. 1: Aprinzi rapid o tigara. Bricheta parasita pe masa intr-un gest de delasare profunda ma face sa ma uit la tine. Dar nu vreau sa ma uit la tine. Vreau pur si simplu sa vad cum iti fumezi tigara. O framanti agitat intre degete. Tragi rapid un fum. Pe care il retii cateva secunde in plamani. Il expiri rapid nimerindu-mi ochii. Te injur in gand. Dar vreau sa vad pana la ce punct vei chinui tigara. Stai aplecat peste masa strivind continuu scrumul in scrumiera. Tigara ta pare sa arda doar atunci cand aerele te cuprind. Acum nervozitatea isi spune cuvantul. Trece timpul incet. O noua tigara. Te-ai mai calmat. Dar bricheta este din nou aruncata. Tragi un fum de parca ar fi ultima gura de aer din viata ta. Apoi il expiri calm. Lent. Varful tigarii nu mai e bont ca "intaia oara pentru prima data". Nu mai stai la masa. Lasi intaietate tigarii. Nu te mai urci pe ea. Nu o mai agresezi. O descanti. Ii povestesti. Doresti invaluirea fumului. Si totul e liniste. La final o strivesti cu miscari sigure dar care parca ar sublinia regrete.

Subiectul nr. 2: Aprinzi incet o tigara. Un ritual ce urmeaza un altul. La tine povestea sta in bricheta. O iei in palme. Povestesti. Tigara e undeva intre degete dar atentia iti e concentrata pe bricheta. Te fascineaza intr-o oarecare masura jocul ei. Te pasioneaza asteptarea. Incerci sa indepartezi cat mai mult momentul sublimului. Momentul aprinderii pierzaniei. In sfarsit aprinzi tigara. Inspiri lent. Intr-un ritm sacadat aproape inexistent. O risipesti lasand-o pe marginea cavoului ei. Scrumiera e mai apropiata de tigara decat tine. Uneori nu-ti dai seama ca s-a stins singura. Alteori o stingi inainte de ultima ei suflare. Cu miscari suspendate. N-am vazut pe nimeni care sa stinga o tigara mai incet decat tine. Si totusi ea se bucura. O lasi cu gandurile ei. Si iti surade din cavou la ultima suflare.

Subiectul nr.3: Aprinzi tigara. Tragi un fum. Ceva nu e in regula. Parca nu relationati. Parca sunteti doua fiinte stinghere. Nu exista nici o magie intre voi. Doar o usoara relatie inconstanta. Inspiri din nou. Fumul fuge afara inainte sa-l expiri. Incerci sa-l arunci pe nari ca vechii dragoni. Dar iese doar un zgomot mult prea mic pentru a fi perceput. Inchizi ochii gandindu-te la ceva. Tigara isi opreste rasuflarea pentru cateva clipe. Si incearca sa fuga. Dar nu poate. Este subjugata de amprenta ta. Dar pana la urma lupta ajunge la final. Fara invinsi si invingatori. A fost doar o alta tigara strivita in scrumiera.

Balerini printre vieti

2 Noimebrie. Sau poate 3. Am pierdut sirul zilelor. Dar ma incapatanez sa nu-mi aduc aminte. E duminica. Stau alene la calculator. Cu o cafea. Si o tigara. Ma uit la tastatura. Si prind de coada ultimul gand. Ultima imagine. E un dur. Povesteste mereu despre incaierari. Si lectii de viata. Vorbeste mult. Se imbata. Ne salutam uneori. Si povesteste. Despre garzi. Si despre momente belicoase. Trage barmanul de mana si-l obliga sa asculte. Io stau pe scaunul de la bar. Ma uit la rotocoalele de fum. Si fara sa vreau ascult. Un zumzet. Care incepe sa prinda contur in momentul in care imi este adresat. Un client cere bere. Ii este oferita. Se uita piezis. O ia si zice mersi. Zumzetul se atenueaza facand loc cuvintelor. Fumez o tigara. Ii zambesc. Dau din cap aprobator incercand sa nu zic nimic. Povesteste mereu. Si mereu. Si mereu. Face o pauza. Danseaza. Elegant. Pluteste ca un norisor. Greutatea lui nu se potriveste cu pasii de dans. Pare a fi o lebaduta. Mare. Si apoi din zumzet aud o declaratie. A fost balerin...fara cuvinte.

Tanti de la ziare

O cunosc de 8 ani. In fiecare dimineata semneaza prezenta spre informarea locuitorilor cartierului. De 8 ani imi livreaza ziarul aproape in fiecare zi. Imi cunoaste tabieturile. Imi e partasa la perpetuarea lor. Am fost si azi. Ziarul ma astepta impachetat frumos in spatele geamului.

Intai avea o taraba mica. In fiecare dimineata urmaream atent lungindu-mi gatul prin aplecari periculoase peste balcon daca a veit presa. Daca fosnitoarele vesti au fost asezate agale in ordonate teancuri pe taraba prea putin incapatoare. Ritualul era acelasi in fiecare dimineata. Desi stiam ca dubita care vine cu ziare ajunge la fix 6.20. In fiecare dimineata alergam jos indata ce vedeam ca dubita pleaca. Imi faceam cafeaua si ma duceam sa iau ziarul. Tanti il pregatea. Taia cu miscari repezi sfoara care lega ziarele si eram primul ei client. In fiecare dimineata glumeam imaginand sisteme de teleportare a ziarului pana la etajul 5. Si totusi, in fiecare dimineata coboram in fuga treptele sa ma duc sa o salut pe tanti.

Au trecut ceva ani si de cateva luni Tanti de la ziare are o casa noua. O taraba moderna. Chiosc. Eurochiosc. Nu mai sta sa tremure infruntand vijelii. Nu mai stiu ora exacta cand vin ziarele. Dar la 7.30 - 7.40 imi gasesc ziarul asteptandu-ma.

Si acum, dupa ce ritualul a fost indeplinit si pe ziua de azi, stau si ma gandesc ca niciodata n-am stiut cum o cheama pe Tanti. E Tanti de la ziare. Care-mi zambeste in fiecare dimineata. Vorbeste frumos cu tine. Iti stie tabieturile mai bine decat le constientizezi tu. Cu Tanti conversezi in fiecare dimineata. Despre vreme. Despre vremuri. De sanatate. Sta si te asculta. Si zambind iti intinde stirile zilei. Si atunci ajung la concluzia:

Imi place sa citesc ziarul Pe hartie. Sa interactionez in fiecare dimineata cu Tanti. Sa simt fosnind hartia speciala intre degete. Sa simt mirosul de cerneala tipografica. Sa imi beau cafeaua alene invartind paginile tolanita in pat. Sa am ora mea de citit ziarul.

Azi sunt racita. Nu m-am dus la birou. Am coborat sa-mi iau ziarul si am revenit in casa. Si timp de o ora m-am bucurat din nou de acest mic ritual. Sunt bolnava dar ma bucur.

Rudenie

3 octombrie 2008

Imaginea 1. Bucuresti. Statie. Asteptand autobuzul. Sapaturi. Nori. Si ploaie. Masini grabite. Oameni grabiti. Incruntati. 21. Orele. Oameni in statie. Zgomote. Un glas.
Imaginea 2. Ele. Bunica si nepoata. 60 ani. 9 ani. Aproximativ. Ea 60. Grasa. Par pana la umeri. Bruneta. Vopsita. De demult. Pardesiu verde. Nou. 3. Pungi pline in mana. Voce rastita. Groasa. Rautacioasa. Privire incruntata. Fata buhaita. Ea 9. Blonda. Joaca cu stalpul daramat. Tipa. Voce ascutita. 2 codite. Impletite perfect. Haina rosie. Blugi albastri. Curate. Noi. Se cearta. Una cu alta. Nepoata impertinenta. Bunica acrita. Lectii de comportament.
Imaginea 3. In autobuz. Bunica pe scaun. Linistita. Observand. Composteaza un bilet. Se aseaza linistit. Nepoata tur de autobuz. O voce: "Imi dati sa iau ceva de mancare?". Ma uit incruntata. Nepoata. O alung. Dar ma opresc. Cerceii de aur imi atrag privirea. Ma uit la jocul lor impletit cu agitatia pustoaicei. Ma incrunt mai tare. Finetea lor ma enerveaza. Modul ingrijit al nepoatei ma enerveaza. Vad bunica in geam. Pe scaun, impasibila. Ma enerveaza. Vreau sa ma ridic sa o iau la pumni. Dar doar ma enervez. Se apropie statia. Bunica se apropie de usa. Ignora fetita. Fetita vrea sa-i zambeasca. Se uita pe geam. Ignorare. Ma enervez.
Imaginea 4. Coborarea din autobuz. Bunica numara "prada". Ia nepoata de mana. Si pleaca mai departe. Ma enervez...