Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

luni, 27 octombrie 2008

Tanti de la ziare

O cunosc de 8 ani. In fiecare dimineata semneaza prezenta spre informarea locuitorilor cartierului. De 8 ani imi livreaza ziarul aproape in fiecare zi. Imi cunoaste tabieturile. Imi e partasa la perpetuarea lor. Am fost si azi. Ziarul ma astepta impachetat frumos in spatele geamului.

Intai avea o taraba mica. In fiecare dimineata urmaream atent lungindu-mi gatul prin aplecari periculoase peste balcon daca a veit presa. Daca fosnitoarele vesti au fost asezate agale in ordonate teancuri pe taraba prea putin incapatoare. Ritualul era acelasi in fiecare dimineata. Desi stiam ca dubita care vine cu ziare ajunge la fix 6.20. In fiecare dimineata alergam jos indata ce vedeam ca dubita pleaca. Imi faceam cafeaua si ma duceam sa iau ziarul. Tanti il pregatea. Taia cu miscari repezi sfoara care lega ziarele si eram primul ei client. In fiecare dimineata glumeam imaginand sisteme de teleportare a ziarului pana la etajul 5. Si totusi, in fiecare dimineata coboram in fuga treptele sa ma duc sa o salut pe tanti.

Au trecut ceva ani si de cateva luni Tanti de la ziare are o casa noua. O taraba moderna. Chiosc. Eurochiosc. Nu mai sta sa tremure infruntand vijelii. Nu mai stiu ora exacta cand vin ziarele. Dar la 7.30 - 7.40 imi gasesc ziarul asteptandu-ma.

Si acum, dupa ce ritualul a fost indeplinit si pe ziua de azi, stau si ma gandesc ca niciodata n-am stiut cum o cheama pe Tanti. E Tanti de la ziare. Care-mi zambeste in fiecare dimineata. Vorbeste frumos cu tine. Iti stie tabieturile mai bine decat le constientizezi tu. Cu Tanti conversezi in fiecare dimineata. Despre vreme. Despre vremuri. De sanatate. Sta si te asculta. Si zambind iti intinde stirile zilei. Si atunci ajung la concluzia:

Imi place sa citesc ziarul Pe hartie. Sa interactionez in fiecare dimineata cu Tanti. Sa simt fosnind hartia speciala intre degete. Sa simt mirosul de cerneala tipografica. Sa imi beau cafeaua alene invartind paginile tolanita in pat. Sa am ora mea de citit ziarul.

Azi sunt racita. Nu m-am dus la birou. Am coborat sa-mi iau ziarul si am revenit in casa. Si timp de o ora m-am bucurat din nou de acest mic ritual. Sunt bolnava dar ma bucur.

Niciun comentariu: