Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

sâmbătă, 19 martie 2011

Vegetativ

"Don'soara, ascultati la mine caci eu m-am uitat la fetele lor. sunt varza! Dar eu voi face asta. Ascultati-ma pe mine!". Intuneric. Seara si burnita, ceata. Sau ce o fi. Vant. Telefonul imi anunta teleportarea. Spre Bulgaria. Si totusi sunt in zona romaneasca. Doar pompieru' ma slaveaza. Cu alegerea barului unde sa astept masina. Caci sunt o leidi. Si ca o leidi ce sunt intr-un sat... Cum care sat? Mai stie cineva? Un sat. Satul. Si prin urmare, Maria mea leidi ce sunt nu poate bea o cafea oriunde. Trebuie sa fie aparata. Don' pompier isi ia nevasta de mana. Si pe mine la povesti. De parca intr-o seara de vineri asta imi doream. Pe mijlocul drumului. Ne indreptam in pas vioi. Militaresc. Spre crasma. Care e vrednica de leidismul meu. Pe care de altfel, inca il mai caut. dar...deh... Sunt obosita si toate vorbele lor trec in rafale pe langa mine. ajungem. O crasma pustie. Impartita pe separeuri de fumatori/ nefumatori. ne ducem la primii,. Si coboram. Scarile. Ma bucur ca e liniste. Nici un suntet nu se aude. spre deosebirea de crasma "nevrednica" de une maneaua urla atent insotita de voci suferinde. Ma bucur. Don' pompier si sotia imi fac cinste cu o cafea. Si o "doza". surprinsa de intrebare nu reuseam sa refuz "doza". Asa ca acum asteptam atent sa vad ce. DOZA = cutie de aluminiu cu pepsi. Mi-am dat ingrijorarile de pe umar intr-o parte. Coboram. Frig si umezeala. Si lipsa semnal.Il astept amarata cu corabile inundate pe dl. N. Care trebuie sa vina. sa ma recupereze. Dar intarzie. Si ploua. Si e ceata. incerc sa ma concentrez la don' pompier. Un pusti ce isi varsa supararile. militare. vorbeste in continuu. Nu se mai opreste. Ma vad in minte lipind benzi adezive. Peste sunete. Atunci se produce minunea. In cinstea "la don'soara", cu tot respectul de rigoare, "sa dam drumul la muzica, sa nu se plictiseasca don'soara". Si atunci toti serpii pamantului s-au adunat. In suavitatea manelelor satesti. Si dl. N...intarzie. Cu o figura victoriasa 'baiatu' de la bar care e de incredere ca'l stiu eu bine", coboara treptele. Se uita la mine printre gratiile scarilor:"Sunteti din Bucuresti?".Ma uit intrebator raspunzand cinstit..."Da". "Cunoasteti si fete din Bucuresti?". Deja vinerea mea ratata isi arata coltii in gandurile indreptate spre el. Mormai un mda mai degraba scuipand acid. "Inseamna ca o cunoasteti pe Simona!"...Noroc ca dl. N suna iar telefonul teleportator spre Bulgaria imi anunta momentul plecarii. Dar..."Si Simona e la Bucuresti. A plecat vara trecuta acolo"...

Niciun comentariu: