Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

miercuri, 24 septembrie 2008

Roman de drum - Cap.1. Batranul si Marasestiul

4 august 2008

Predeal. cobor si'mi aprind cu sete o tigara. interdictia fumatului in tren ma face sa ma simt liceeanca. ani de liceu...cu tigarile prin buda...scumpii ani de liceu...in fine. Prima statie de tigara. Ienea'mi caracteristica cobor agale scarile trenului si imi aprind tigara cu miscari fulgeratoare. Ridic spranceana dreapta si incerc sa ma uit la cer. La cer si dupa nashica sa fiu sigura ca tigara nu ma mai face sa pierd un al doilea tren. Trag un fum umplandu'mi plamanii de caldura si in nerabdarea mea aproape ca ma ciocnesc cu cineva. Mormai alene un pardon ridicand privirea. Incremenesc. In fata mea se afla timpul. Barba alba si deasa imi tintuieste gandurile in loc. Cu un ochi dupa nashica ma grabesc sa cercetez aratarea. Dar...tot ce am mai apucat sa vad a fost ranita verde, militara. Ranita ca a bunicului, ca a mamei si ca a mea cand eram la inceput de drumuri.Ranita pe care o boscorodeam in vremurile vechi si care acum imi provoaca nostalgii dorite. Dispare. Ma consolez zicand ca am vazut stafii... Nici nu apuc sa imi termin consolatiuniile ca barba binecunoscuta imi apare iar in fatza ochilor. Din spatele ei o voce ce functioneaza pe frecvente joase ma roaga sa fac loc. Bineinteles. Incep cercetarea. Barba sura. Senzatie de liniste. Ridic privirea cercetatoare si clasic sictirita.mai trag un fum din tigara si incep sa citesc dincolo de berba. Doar liniste. Eternitate. Imi cere un foc. Amabila il ofer. Simt un iz ciudat. Care'mi provoaca instantaneu imagini din copilarie cand fumam mustati de cucuruz. Marasheshti. Pall Mall'ul din mana mea tremura si se inchina in fata aromei de Marasheshti. Imi alung sictirul si iau tupeu' de bratz intreband ce drumuri contrabandiste duc spre o astfel de bijuterie tutungista. in adolescenta fumam carpati la poalele carpatilor. acum un marasheshti m'ar desfata si mi'ar face ziua un zambet. si "timpul" mi'l ofera. Multumesc, Mariei Tale! Cu noua tigara in coltul gurii reiau cercetarea. Niste ochi albastri privesc printre cutele fetzei. Par a fi de copil. Stingheriti de agitatia din jur. Ma uit mai sus si imi opresc privirea pe palarie. O palarie ca cele pe care bunicutze agitate le indeasa pe capetele copiilor la mare sa'i fereasca de soare. Inco o privire generala. Plovarul de lana, tricotat, decolorat, curat. la mansheta dreapta o atza, semn ca anii au trecut si peste el. Bocancii. Grei, de piele, bine intaritzi pe margini. Simt ca ceva nu se potriveste in peisajul pauzei de tigara. Stau sa ma gandesc si alene'mi vine o imagine...timpurile. Ma intreb daca eu m'am oprit in anii copilariei ignorand prezentul...sau prezentul este atat de relativ incat ne ignora el, afactand doar anumiti indivizi. Mai nou credem ca suntem "cool", "fancy", "trandy", "shic"...dar ajung la concluzia ca suntem doar niste imitatii. Ne imitam reciproc gasind ca scuza moda. Ne ignoram personalitatea... Si la un moment dat, din cand in cand, pe un peron de gara te ciocnesti cu un individ...original. Ma uit la el si imi vad tzara. Vad Romania in ochii batranului. Vad linistea satului si a muntelui. Vad motivul pentru care imi iubesc tzara. Multumesc, Mariei Tale. Nu, nu esti timpul cum am crezut. Esti mai mult. Esti ceea ce iubesc la tzara mea.Drum bun si sa ne mai intalnim!

Niciun comentariu: