Cuvinte

22 septembrie 2008

Prea multe cuvinte! Prea seci. Fade. Fara continut. Deseori le spunem. Rareori sunt zile in care'mi place sa vorbesc. Sa scot sunete fara ca de fapt sa spun ceva. Sunt zilele in care nu'mi mai place cafeau. Dar fumez mai abtir ca o armata de turci. Ma intimidez cand vorbesc. Dar bravez prin exuberanta afisata. Imi place sa fiu uracioasa, rautacioasa cand vorbesc. Ma razbun pe toti pentru ca in ziua aia vreau sa'mi aud glasul. E slabiciunea mea. Vorbesc pentru ca ma obositi cand va aud. Vorbesc pentru ca va blestem in gand. Si atunci rad. Rad de voi. Si de mine. De noi. De viata. De tot ce credeti ca e important in lumea asta. Rad de gandurile mele. Rad de starile voastre. Imi place sa va aud vorbind. Imi place forfota cuvintelor. Cand alearga. Se impletesc. Se joaca. Se amesteca intr'un amalgam nedefinit. Atunci cand va ascult dar nu va descifrez ma uit la fumul vostru de tigara. La tigarile voastre. La mainile voastre. La figurile voastre. La voi. Imi dau seama ca sunteti exact ca si cuvintele voastre. Fara continut. Dar va iubesc. Si uneori ma molipsesc de la voi. Ca si cand ar fi epidemie de cuvinte. Si incep sa vorbesc. Sa ma razbun pt ca va iubesc. Sa ma razbun pt orele, zilele, lunile, anii in care v'am ascultat. Si atunci, spuneti ca sunt in toane bune. Da, dragii mei...pentru ca doar eu stiu de ce va zambesc, de ce cant, de ce vorbesc...de ce iubesc...