Shopping

Lamuriri:
1. Urasc sa merg la cumparaturi!
2. Urasc sa merg sa cumpar tzoale.
Ok. Aseara s'a intamplat! De voie, de nevoie a trebuit sa intru intr'un magazin cu "hainutze" sa refacem garderobe. Promisiunea fusese smulsa cu o zi inainte la o bere... Fata (o buna amica cu intentii criminale) trebuia sa mearga la shopping. Si asta in conditiile unei garderobe bine echipate (bineinteles aceasta este perspectiva mea. A ei ... taman pe dos). Buuun. Promisiunea'i promisiune. Mai ales - punand sinceritatea pe tava - in neplacerea mea fobica si schimbarii structurii corporalitatii in ultimul timp garderoba mea a ajuns inexistenta. Si se impune si o schimare stilistica datorita unui mediu de lucru mai...sofisticat. Prin urmare, am dat curs invitatiei. Cu cat se apropia ora fatala a intalnirii mi se punea un nod in gat. Trageam de marginea bluzei de parca o cravata invizibila se tot incapatana sa fie stransa. Am inceput cu scuzele speriata de gloata de muieri care m'ar fi intampinat la intrarea in magazin. Speriata de reactiile vanzatoarelor care'ti sufla in ceafa crezandu'se Coco Channel'ele Magherului. Vanzatoare care dupa o radiografiere atent-suspicioasa umbla dupa tine si dau sfaturi. "Aia nici nu va ganditi! Avem doar numere mici!"..."Verdele ala va vine ingrozitor, nici sa nu va ganditi sa puneti mana sa va uitati la ea"..."Pt dvs. n'avem camasi.". Repet, natura m'a inzestrat in ultimul timp cu vro cateva (multe-dar sa nu mai spuneti la nimeni) kg in plus...Buuun...incep pregatirea pshica pentru Golgota vietii mele. Sa ies la shopping cu o amica. Afara incepe sa ploua..."Vai...dar uite ce tare ploua afara..."...nici o sansa. Scuza pica. "Am eu umbrela...dai inapoi?"..."Nuuuuuuuuuuuuu. Dar stii nu stam mult...mie imi trebe fix 5 min sa vad daca'mi place ceva...iesim repede...Da?"..."Nope. Eu trebuie sa caut ceva. Dai inapoi....??"...."Nuuuuuuuuuu. Dar iti aduci aminte...mi se face rau in magazine. Nu pot sa stau mult. Am fobia asta..." Sictirita de mofturile mele amica pune piciorul in prag: "Deci, ne mai vedem sau nu?" Imi iau inima in dinti si promit ca ne vedem. Ora se apropie. Incep sa'mi tremure picioarele la gandul de a da fata'n'fata cu jungla. Si ma pornesc. Ajung cu intarziere. Mare. Amica mea era deja in magazin. Strivesc tigara la intrare si'mi iau inima'n dinti. Strang dintii cat pot de tare si ajung. Ma intampina o mare adunatura de analiste. Aglomeratie. Pare ca abia s'a bagat marfa. Fiecare bluzita, pantalonas, rochita, chilotel, camasuta, fustita, curelusa, maieuas, pantofior este analizata cu ochi de vultur. Sunt ca niste ulii. Arunc o privire rapida si ajung la concluzia: nu'mi place nimc! Stiam ca asa se va intampla! Dar totusi...fac un efort. Ma duc la amica..."gata? ai gasit? te'ai hotarat? mergem?"..."Nu. mai stam. abia am intrat. " Si stam sa cautam... De nevoie aleg o camasuta. Nu'mi place foarte tare dar...trebe. Dau sa ma intind dupa ea. Din dreapta mai apar vreo 3 maini care se intind spre acelasi obiect. Hait! Daca tot am ajuns aici, nimeni nu'mi ia de sub nas obiectul MEU. E camasa MEA. Eu am vazut'o prima! Nici sa nu indrazniti sa va atingeti de EA! Castig duelul. Pe urma ma uit doua bluze mai la dreapta si vad ca mai erau inca vreo 6 camasi identice. Dar mainile alea doreau razboiu'. Vroiau aceeasi camasa ca si mine. Si mi'am dat seama ca is la fel de stupida si indobitocita ca toate shopparitele. Stateam si luptam pentru un obiect. Care nici macar unic nu era. Buuun...trecem mai departe...Daca tot am ajuns si amica inca nu se da batuta in lupta cautarii comorilor textile mai fac inca un tur de forta. Ma uit cum maini repezite pornesc atletic spre diverse bucati vestimentare. Sunt pipaite, testate din ochi, ridicate in lumina neonului, discutate, comentate si de cele mai multe ori abandonate. Iar in singuratatea abandonului raman agatate intr'un colt de umeras alunecand agale pe jos. Ma uit sub umerase. Pe jos zeci de abandonuri. Nimeni nu se mai intereseaza de soarta lor. Nici shoperitele, nici vanzatoarele, nici camerele de vederi care conform anunturilor impanzesc magazinul. Astazi raman ale nimanui. Poate maine la redeschiderea lui sa'si reia privilegiatul loc pe umeras...In ultimul tur de pista, disperata de incapatanarea prietenei de a duce la bun sfarsit maratonul pun piciorul in prag si declam ca io gata! m'am hotarat. Iau camasa si gata! Si plec afara sa fumez o tigara si sa o astept si pe ea. Si vine bomba: "Pai...nu mergem sa probam?" .... "Nuuuuuuuuuuuuu". Caldura naucitoare si zumzetul tocurilor si mirosul hainelor...si mirosul pantofilor expusi...trimiteau spre simturile mele revolta non-shoparitei. Si totusi ne indreptam spre cabinele de proba bineinteles ca dupa ce amica mea imi mai arunca si mie in brate o bluza. Spasita merg si io la proba. Stiam ca se misca incet...dar nu banuiam cat de incet...Stau, probez, astept...Si iau decizia: camasa pentru care am luptat trebuie abandonata. Nu'mi sta bine. In fapt, nici macar nu'mi placea. Trag de amica, boscorodesc, imi dau ochii peste cap asteptand sfarsitul calvarului. Ajung la casa. Platesc. Amica cu un ultim regret in ochi priveste ultime produse. Gata, dragutza! s'a sfarsit! Freeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ies. Ploua. Imi aprind o tigara. Isi uita umbrela in cabina de proba. Isi da seama afara. Se intoarce. Raman in ploaie cu tigara in deste si citesc un anunt: "Angajam lucratori comerciali.....".