Vinil

Se invarte. Vinilul. Mi-am amintit ca pe drum au ramas in urma vinilurile. Imi e dor sa ascult. Sunetul. Fasaitul. Acul care zgarie. Acul pe santuri. Sa simt vinilul. Sa ma opresc mangaind suprafata neagra. Sa privesc atent mijlocul discului. Si sa vad dincolo de el. Mi-e dor sa ascult vocile ragusite. De uzura. Sunt muzici cu care am crescut. Ascultandu-le pe vinil. Sunt muzici care mereu imi aduc aminte. De copilarie. De cum stateam pe burta pe covorul persan. De primaverile si toamnele altor ani. De ierni si de veri. Sunt muzici ce ma plaseaza in tunel. Tunelul timpului. Si ma rostogolesc spre perceptii uitate. Spre imaginatie. Spre povesti. Spre primele momente in care am faut cunostinta cu teatrul. Povestile pe vinil. Povestite si interpretate. De oameni pe care-i consideram "monstri sacri". Amintiri cu somnul de pe covorul persan. Adormeam ascultand fasaitul acului. Ma trezeam sa intorc placa. Ultimele cuvinte se repetau la nesfarsit. Din cand in cand, cate un vinil mai subcomba. De atata ascultat. Zgariat in asa fel incat nu mai distingeai santurile lui naturale. Dar niciodata nu m-am indurat sa le arunc. Placile decedate se odihneau pe post d "colectie". Ranile erau doar dovezile importantei lor. Le inlocuiam. Cumparam alte exemplare. Asa am ajuns sa am dubluri. Pe care le schimbam contra "noutatilor". Construiam circuite. Foloseam placile uzate in mai multe exemplare pe post de moneda de schimb. Le am si acum. Doar ranile pick-up-ului imi opresc avantul de a le reasculta. Si nici macar. Sunt zile in care ignor cureaua slabita a vechiului rusnac. Si o mai cos. Si o peticesc. Sa tina macar pentru o placa. Sa tina macar pentru o amintire. In general nu am amintiri. Dar e de ajuns ca pentru o clipa sa-mi redai un sunet, o senzatie, o atmosfera. Si incep sa-mi amintesc. Acum, intind o mana spre raft. Iau o placa. Desfac rusnacul. Fixez placa cu adoratie pe suport. Ma intind pe covor...si incep sa visez....