Week-end cu ploi?

Se anunta un sfarsit de saptamana cu ploi. Si rece. Acesta era anuntul de vineri. Imbufnata astept inca ploile. E duminica. E soare. Da, sunt si nori. Dar e cald. Si din cand in cand soare. Imi aduc aminte discutiile de aseara. Despre natura umana. Romaneasca. Cine e de vina? Noi. Care noi? Noi toti. Ca accesptam. Ce acceptam? Sa fim calcati in picioare. "Capul plecat sabia nu-l taie"... "Si de'ar fi sa mor"... Si atunci m-a izbit! Mi-am adus de Miorita. Balada poporului roman. Caracterizarea primordiala. Si finala. Suntem toti o Miorita. Ne lafaim intr-o stare de amorteala continuua. Ca o stare perpetua de nepasare. Sa luam la rost imaginea de inceput: "Pe un picior de plai..." care intr-un comentariu pe care il invatam si noi papagaliceste se traduce cam asa "Primele doua versuri prezintă spaţiul mioritic, un teritoriu cvasireal prezentat adimensional. "Gura de rai" este un loc fantastic, situat la limita realului, substantivul "rai" aducând o idee de frumos. Observăm că imaginea din aceste prime versuri este statică, deoarece nu apar elemente de mişcare. Un alt parametru care trezeşte imaginaţia cititorului este timpul acţiunii, un timp mitic, aflat la hotarul dintre prezent, trecut şi viitor." Curiozitatea mea e urmatoarea: cine naiba ar putea intrepreta asa ceva? Ne putem gandi la cele doua personaje negative (intre noi fie vorba, tare ai dracu' mai sunt cei doi ciobanasi - ala ungurean si ala vrancean care vor sa-mi omoare pe saracu' moldovan. Care in realitate avea o poveste de amor cu oaia cea "laie si balaie". In fapt, sunt mai mult decat sigura ca astia 2 erau gelosi pe al treilea. Caci oaia il iubea pe el si doar el se putea bucura de intalnirile nocturne sau diurne. In fine. Dar oaia asta pe langa faptul ca ii e draga, mai are si o gura spurcata. Era barfitoare. Asta cum aude, imediat incepe sa se ofileasca pe picioare si sa verse tot la ciobanas. Dar il ia asa mai pe dupa colt. mai la o parte. Bun. Acum daca ea si-a dat drumu' la gura, in mod normal te astepti la o contrareactie. Adica, la tampitu' asta oaia ii spune ca ailalti vor sa-i ia gatul. Si el ce face? Exact. sta gandeste, analizeaza si scoate capodopera pe gura: "daca ar fi sa mor...". Ideea e ca oricum, prostu asta e destul de convins ca lui nu i se poate intampla. Si oricum, daca i se intampla - dar doar daca - asta e. spaga lui. Si a celorlalti. isi pregateste cu limba de moarte frumos locul de veci. Si asteapta. Acum, eu ma gandesc ashe: poi, exista 2 variante - ori oaia sa spuna baliverne ceea ce dovedeste ca are ea un scop ascuns si vrea in fapt sa-i invrajbeasca pe ciobanasi ca sa ramana cu berbecul turmei ori, ciobanusu' - viitor mort - e prost ca accepta eventualitate conflictului. Parerea mea, este ca a doua varianta este valabila. Dar asta fie vorba intre noi. problema apare in momentul in care si noi, dupa ani si ani repetam acelasi comportament. Dar asta e alta poveste. Din alt film.). Si asa am divagat. Cam prea mult. Iar noi suntem invatati ca: 'Capodopera absoluta a literaturii noastre populare, dovada geniului artistic al poporului roman, este rezultatul unui proces de creatie seculara, textul baladei armonizand un numar variabil de motive poetice cu existenta independenta in folclor. "Miorita" sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica, prin transfigurare artistica la rang de valoare general- umana". De imn isi mai aduce aminte cineva? parca incepea cu ideea: "Desteapta-te romane!". Pe o muzica adormitoare. Sunt doar ganduri de duminica.