Imi e dor de o cacao cu lapte. Nu am mai baut de cand am descoperit cafeaua. Imi vine in minte laptele caldut. Niciodata fierbinte. In care imprastiam un strop de cacao. Si un praf de zahar. Le amestecam. Uitandu-ma cum se intrepatrundeau. Culorile. Amestecam cu indarjire. Pentru ca omogenizarea sa fie completa. Praful de caco amarui. S-a transformat in timp. Au aparut sortimentele "soft". Dulcege. Fine. Cu timpul am tradat acel praf amarui. In care se pierdeau cocoloase dure. Dar acum mi s-a facut pofta.Pentru ca mi-am reamintit. Cumpar rapid o punga de lapte. Deschid usa dulapului. Din bucatarie. Iau praful cu grija. Prafuit si el. Il deschid cat mai atent. Il intinez afundand lingurita in el. Il asez cu miscari lente. Peste lapte. Amestec cu oarecare teama. Sa nu se reverse peste marginea canii. Ma uit pe geam. La soare. la copaci infloriti. Si beau o cacaco cu lapte. E cald. E bine. Sunt acasa. Cu gandul.
Acum 2 zile
2 comentarii:
Parca avea alt gust in copilarie,nu?mie mi-a atras atentia cutia de cacao din poza ta,ca din aceea avea si amma mea cand eram eu mica...
aducea asa un pic a praf de caramida...dar era atat de buna :)
Trimiteți un comentariu