Jurnal de metrou si rugaminti inchinate

Sfintei Merdenea. E deja tarziu. Ma chinui sa ma mobilizez. Spre Golgotele zilnice. E devreme si nu am chef. Imi chinui simturile inecate in cafeaua cat mai neagra. Cat mai tare. Cat mai fara zahar. Fara lapte. Aproape exclusiv cafea. Miroase a cafea…peste muntii Carpati. In fapt, aici undeva in Dobrogea. Dar se izbeste de Carpati si se intoarce mai puternica. Mai aud o stire. O muzica. Un horoscop. Si inca o data o stire. A murit. S-a inecat. Baba a fost violata. Tata Floarea s-a urcat pe acoperis. Pe sinucigas l-au dat jos. Cu ajutorul unui laxativ. Deh! Avea si omul problemele lui . Decenta lui. Inca o stire. Inca o muzica. Inca un horoscop. Inca un mort. Inca un inecat. Inca un viol. Imi termin cafeaua. Ma ridic, ma gatesc, ma aranjez, ma pregatesc. Sunt gata de drum. Imi arunc geanta pe umar rapid. Incui. Ma grabesc. Ajung la metrou. Ma imping, ma calca pe picior, ma loveste o geanta. Din mai multe urechi se aud: manele, hip-hop, twist, radio. Aceiasi autisti pe care ii intalnesc zilnic. Cu ochi bulbucati, incruntati, cu casti in urechi. Un batran enervat se ridica amenintator de incet. Mana I se destinde cu calm. Ochii tanarului ies si mai mult din orbite. Batranul apuca castile. Si…trage de ele. Ochii stau sa explodeze. Batranul scoate castile. Ochii se pleostesc. Incep sa zambesc. Si ajung la destinatie zambind cu gura pana la urechi. Primul motiv: neuronii mei stresati de muzica ochilor bulbucati au fost razbunati! Al doilea motiv: am ajuns la destinatie unde ma asteapta MERDENEAUA! Cea mai buna merdeanea din oras. Din tara. Din lume. Din univers! Si e fierbinte. Pofta mare! O zi cu soare! (Later: azi e ceata dar simturile au fost scaldate de soarele emanat de merdenea)