Mandarine

Miros de mandarine. Fara zapada. Rontaiala de birou. De biscuiti. Table rade intr-un strident placut. Nu seaman. Cu clopoteii. Acvarii si pisici. Se impletesc anost cu un excavator. Un banc vechi. Se aude in birou. Destinzand atmosfera. Ridic ochii din tastatura. In amalgamul biroului. Vad globul cu oglinzi… “Oglinda, oglinjoara…”. Cele 3 cani de cafea se odihnesc. Murdare. Ma gandesc sa le tradez. Sa-mi pun cafea intr-un pahar de plastic. Pos-it-urile troneaza peste tot. De diferite marimi. Modele. Si culori. Un capsator apasa o carte. Care se spijina pe un telefon. Care la randul lui…sta pe firul de la laptop. Fir care se sprijina pe o biata cutie cu mine. Dar observ frunzele. Dintre cojile de mandarine. Si afara inca nu ninge. Dar parca bate un gand de ceata. Debrief-uri, rapoarte, hartii. Oare cati copaci au murit? Un alt banc. Se aude. Incerc sa-l inteleg. Prefer muzica. Keep it simple imi atrage atentia post-itul de pe laptop. In timp ce langa altul imi spune ca “totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta dar nu mai simplu de atat”. Altul imi da un cod de culoare. Si altele imi atrag atentia sa nu uit. Diverse capitol din rapoarte. Mai ridic ochii o clipa si vad dulapul. De fier. Din care sta sa cada un biblioraft. Are usile albastre. Din nou, mirosul de mandarine. Zgomot de tocuri ce se infig. Adanc in mocheta. Prea subtire. Se deplaseaza. In ritm militaresc. 1,2; 1,2… Muzica in casti. Mirosul de mandarine. Incerc sa muncesc. Dar cum cand sunt atatea imagini si senzatii? Iar mirosul de mandarine… Bineinteles, fara zapada. Pauza de tigara.