Puf Puf

Ma privesti in fiecare zi din toate colturile. Camerei. Iti aud respiratia suieratoare. La intervale identice. Ciulesc urechile si imi amintesc de tine. Suieri furios din 15 in 15 min. Pe rand, din colturi diferite ale camerei.Ies pe hol. Merg sa fumez o tigara. Te aud. Te aud cand trec pe langa tine ignorandu-te. Suieri din ce in ce mai nervos. Iti faci simtita prezenta. Tusesti astmatic provocandu-mi inabusiri. Imi acaparezi spatiul. Incerc sa scap de tine in fiecare moment. Mijesc ochii incercand sa disting daca trec sau nu pe langa tine. Te ascunzi itindu-ti figura de dupa ghiveciul cu flori. Te ascunzi ridicandu-te pe sifoniere. Te ascunzi dupa acvariul cu corabie. Te ascunzi in spatele ceasului ce nu mai invarte ore. Dar fiecare miscare te deranjeaza provocandu-ti suieraturi. Ma deranjezi. Iti simt respiratia mirositoare a iasomie cu levantica. Ar fi frumoasa intalnirea noastra. Dar esti mult prea parfumat. Mult prea intepator in comentarile tale. Ma molipsesc de tuse astmatico-tabacica de la tine. Imi provoci spasme pulmonare. Ne certam suierand in fiecare zi. In fiecare ora. In fiecare moment. Incerc sa fug de tine. Dar imi rasari in fata. Iti simt furia. As vrea sa ucid individa care te-a adus in calea mea. Maniile ei ne-au transformat in cei mai inversunati inamici. Ai un rol bine stabilit in ordinea lucrurilor. Si doar aia stii sa faci. Dar nu te suport. Nu te suport cand ma scuipi in fata de la inaltimea dulapului. Te iau si incerc sa te arunc. Pe geam. Sau la cosul de gunoi. Dar esti prea bine ocrotit de functii inalte. Statutul tau social nu imi permite. Sarcinile tale de lucru interfereaza anulandu-mi posibilitatile. Dar am o singura idee pe care vreau sa o transmit: esti doar un imputuit de deodorant de camera care ma stresezi!

Interviu cu un cercel

Eu: Buna dimineata. Bine te-am regasit.

Cercelul: 'Mneata. Asemenea.

E: V-am vazut cam mototolit in dimineata asta...

C: Mda..

E: Dar ce s-a mai intamplat? Ce ati mai facut de cand nu ne-am vazut?

C: Mmmm...Poi am avut foarte multe de facut. Am fost foarte ocupat. Am reusit sa ma pierd...

E: Wow! Cum asa? Par intamplari interesante, palpitante...

C: Poi...intai am stat o vreme intr-un magazin prin centrul Bucurestiului. De acolo admiram zi de zi agitatia. Ma uitam la luminile masinilor noaptea cand se dadea stingerea. In vremurile alea ma indragostisem nebuneste de o brosa. Era micuta, finuta. Cu stralucitoare agate. Ne pierdeam deseori povestind in noapte. Dansam in lumina neoanelor strazii ascultand muzici imaginare...

E: Da, da....si apoi?

C: Mda...apoi am plecat. Am ajuns in acelasi oras sa fiu gazduit de o individa.

E: Si? Banuiesc ca a fost o perioada interesanta a vietii dvs. Cum era? Se comporta bine cu dvs?

C: Mda. A o fost o perioada mai dificila din viata. Stateam 3 persoane in 2 camere. Uneori chiar 4. Lobul drept era mai incapator. Dar acolo statea egoistul. Un cercel complicat in lemn sapat. Care nu accepta niciodata intruziuni in spatiul lui privat. Asa ca am ajuns sa ne inghesuim in lobul stang. Unde nu aveam nici un pic de intimitate. Imparteam totul cu un cercel chitara. Maine era o frunza. Poimaine erau amandoua. Uneori eram 3 si incepeam sa ne ratoim unii la altii. Erau momente in care ne intelegeam bine si...

E: Dar ma scuzati ca va intrerup...imi pareti cam obosit azi. Ce s-a intamplat?

C: Poi...intr-o seara am iesit la un ceai dansant. Si am adormit. Am adormit incercand sa evit mahmureala de a doua zi. Tipa la care stateam era angrenata in niste tulburari bahice. Si adormind...M-am trezit ca n-am mai avut casa pentru cateva zile. A uitat sa ma ia si pe mine acasa. S-a descotorosit de mine. Si a plecat. Si cateva zile n-am mai putut sa privesc lumea. Era tot timpul noapte in locul acela. Eram undeva sub o plapuma care nu lasa niciodata lumina sa razbeasca pana la mine. Auzeam voci in jurul meu si uneori simteam prezente. Dar nu vedeam niciodata pe nimeni. Si abia ieri si-a amintit de mine. In sfrasit m-a luat acasa... Iar acum sunt obosita dupa atatea zile de delagatie... Ma gandeam sa-mi iau un concediu. Dar...

E: Da! Interesant... Dar din pacate timpul alocat interviului nostru este pe sfarsite. Adresati va rugam niste cuvinte de final cititorilor si ascultatorilor nostri...

C: Poi...daca nu ma mai lasati sa vorbesc...

E: Nu-i vorba de asta dar mai avem programate vreo 2 interviurii pe ziua de azi...

C: Bine, bine...atunci, dragii nostri cititori/ascultatori sa aveti o viata placuta, zambitoare in care...bla, bla ca daca tot mai aveti interviuri nu mai am inspiratiune la ora asta. Dar fiecare isi cunoaste urarile de bine si ideile moralizatoare pe care o chestie publica trebe sa vi le adreseze...asa ca: Noi sa fim sanatosi!

Caise

Buuuuuuuun. Mai precis, compot de caise. Merg spre birou. E 7 dimineata. In statie. Autobuzul se cazneste sa se opreasca. Langa mine un batran. Il cunosc. In fiecare dimineata il vad. Asteptand ziarul gratuit. Alaturi de alti mosi si babe. Stau in fata ghiseului de bilete RATB. Si asteapta. Si se imbulzesc. Si se cearta. Si sunt mult prea agitati pentru ore matinale. Iar azi il vad in alt loc. Il vad langa mine in statia de autobuz. Molfaie ceva sub mustata rara. Se uita pe sub ochelarii cu rame groase. Se uita spre mana. Ma uit si io indiscret. Si vad borcanul. Ma uit mai atent. Galben translucid si cu ceva adaus. Incerc sa casc ochii mai tare. Compot de caise.

Eu?

Eu scriu uneori. Dar gandesc mereu. Nu ma pricep sa scriu. Dar imi place sa redau imagini. Imagini care sunt in mintea mea. Imagini pe care le intalnesc zi de zi. Imagini absurde. As putea sa redau in cuvinte pictura lu' Picasso. Dar nu vreau. As putea sa redau fiecare sentiment transpunandu-l in cuvinte. Dar nu vreau. Cred ca unele imagini imi sunt dresate doar mie. Si nu vreau sa redau descrierea mea. Gandesc mereu. De multe ori abstract. Imi place sa tac. Sa ma uit la voi. Sa va developez ca pe niste filme. Sa construiesc diapozitive. Imi place sa nu ma observati. Si mereu imi asum superficialitatea. Imi place sa fiu superficiala. Caci atunci doar cativa ma pot cunoaste. Cativa care pot intui fiinta care sunt. Si despre care nici macar eu nu stiui nimic. Imi place sa rad. Sa ma prostesc. Sa aberez la ore tarzii in fata unei beri. Sau a unui pahar de vodka. Sau a unei cani de vin fiert. Mereu sunt un rol. Mereu sunt aceeasi pe care ati cunoscut-o. Dar fiecare cunoasteti doar o parte. De cele mai multe ori, partea psihotica. Sunt o betiva care vrea sa traiasca. Sunt o javra ascunsa sub intentii bune. Uneori sunt parsiva. Alteori sunt depresiva. Si cel mai adesea nu tin cont de voi. Deseori imi ziceti ca imi pun masca superioritatii. Ca va ironizez sau ca sunt sarcastica. Si toti sunteti niste mici genii care ma descifrati. Mereu. Imi place sa exagerez cu tigarile. Imi place sa exagerez band. Imi place sa-mi subliniez tot ce e negativ. Sunt doar eu in fata unei cesti de cafea. Cafeaua e singura care-mi arunca mastile in lateral. Pentru o ceasca de cafea renunt la a fi tot ce nu sunt. Si ceea ce credeti voi ca sunt. Cand beau o cafea ma simt eu. Cand simt lichidul cald aromat in cavitatea bucala incep sa visez. Sa-mi asez imaginile in sertarele mintii. Cand beau cafeaua ma odihnesc. Si nimic nu ma poate disturba. Imi place sa ma duc sa cumpar cafea. Sa vad boabele. Sa simt mirosul cafelei proaspat rasnita. Sa aud cum sfaraie in ibric cand o fac. Sa simt aroma. Imi place sa o torn in cani mari, incapatoare. Imi place sa beau cafeaua in bar. Atunci ma asez intr-un colt. Si ma uit la oameni. Toti deveniti personaje ale unui mare roman. Un roman care a fost inceput cu multi ani in urma. Si care inca nu a ajuns la final. Dar intr-o zi va trebui scrisa si ultima pagina. Si atunci sigur va fi in fata unei cesti de cafea.

Perdele

Vantul intra pe usa din dos. Se joaca un pic cu coltul covorului. Rascolind ciucurii. Se plimba cautand valsul. Gaseste o floare. Uscata uitata intr-o vaza. Din vechi zile. Se joaca cu petalele ofilite. Povesteste cu frunzele uscate. Floarea freamata aruncand sageti colorate. Nu nimereste vantul. El prinde sagetile aruncandu-le mai departe. Pleaca. Intalneste o foaie de hartie. O inghionteste prieteneste. O gadila. Ea surade aruncandu-se pe corzile chitarei. Un acord se aude lenes. Ca un raset in coltul camerei. Muzica se aude tot mai tare. Vantul danseaza cu coltul fetei de masa. Un vals intr-o lume fara cuvinte. Trece mai departe. Dar cand sa iasa pe fereastra intalneste zanele. Ramane prins in hora perdelelor. Danseaza un ultim vals. Se inmoaie in bratele lor. Se domoleste prins de mreje. Si tot ce vroia era sa mai vada soarele.

Carusel

Ma rotesc in carusel. Ochii-mi zvacnesc. Organele interne imi trepideaza la fiecare miscare. In par se dau batalii amarnice intre vanturile de vest si de est. Ma debarasez de obsesii vechi invocand altele noi. Trasurile se tarasc pe sosea trase de cai. Putere. Ma uit incercand sa vad niste haiduci pe dealul din fata. Hanul de dupa colt si-a inchis usile. lemnul incepe sa miroasa a putreziciune. Viermi colorati freamata printre frunzele cazute. Poti sa pleci azi. Si te poti intoarce poimaine. Dar nu maine. Pot sa plec maine si sa nu ma intorc curand. Printre viermi chipuri aluneca translucide. Imi pun ochelarii si privesc. Se transforma cameleonic in delfini regali. Caruselul se invarte. Tot mai ametitor. Imi pun masca de carnaval. Mana imi ingheta inclestata pe lant. Se sfarama. O statueta absurda prinde viata alunegand de pe soclu. Masca aproape ca-mi aluneca de pe fata. Dar cu o ultime forte o lipesc la loc. Ne intalnim in miscari haotice. Incercand o corelare fictiva. Experimentele se umanizeaza. Provocand cutremure adanci. Roibii in galop depasesc murgii. Paravanele se retrag din drumul imaginii. Ecranele luminoase proiecteaza iluzii colorate. Nebuni psihotici se intalnesc. In fata cafenelei somnice. Crizantemele isi termina drumul tomnatic. Luminand stelele. Indepartez masca uitandu-ma la tine pe sub barbie. Te uiti la mine zarind cicatricea. Si atunci caruselul incepe sa se opreasca. Incetineste atipic incolacindu-se in jurul axei. Cobor. Dar un haiduc apare pe campul din fata. Incerc sa deslusec mai bine imaginea. Nu reusesc. Abandonez ideea in mijlocul parcului. Si ma indrept spre tine.

Ceata

Aburi. Din nari. Din tevi de esapament. Din canile cu vin fiert. Aburi de ceata. Frig aburit. Stari ireale. Irealitatea transfrontaliera aburinda. Aburi in ceasca de cafea. Aburi in usa frigiderului deschis. Aburi in cana cu ceai. Aburi in mintile incetosate. Aburi de iarna. Ne rostogolim cuvintele prin ceata. Stari. Un broscoi pupat. Si un print zacea pe marginea fantanii. Cumpana se destabilizeaza incetisor. Cautand lichidul vital. Inspiram aburii fantanii. Vorbind. Dansam cu piciorul stang si degetul mic de la mana. Mana dreapta. Navigam prin oceane cu celalalt picior si restul degetelor de la maini. De la ambele maini. Bolta era acoperita de muzica noastra. Adica tacerea. Iar stelele se urmareau de la distante egale. Si atunci ne-am privit si ne-am intors. Unul spre celalalt. Am zambit sugubat. Si ne-am departat. Ca sa ne fie din nou dor unul de altul. O sa ne intalnim iar. Curand.