Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

marți, 25 noiembrie 2008

Eu?

Eu scriu uneori. Dar gandesc mereu. Nu ma pricep sa scriu. Dar imi place sa redau imagini. Imagini care sunt in mintea mea. Imagini pe care le intalnesc zi de zi. Imagini absurde. As putea sa redau in cuvinte pictura lu' Picasso. Dar nu vreau. As putea sa redau fiecare sentiment transpunandu-l in cuvinte. Dar nu vreau. Cred ca unele imagini imi sunt dresate doar mie. Si nu vreau sa redau descrierea mea. Gandesc mereu. De multe ori abstract. Imi place sa tac. Sa ma uit la voi. Sa va developez ca pe niste filme. Sa construiesc diapozitive. Imi place sa nu ma observati. Si mereu imi asum superficialitatea. Imi place sa fiu superficiala. Caci atunci doar cativa ma pot cunoaste. Cativa care pot intui fiinta care sunt. Si despre care nici macar eu nu stiui nimic. Imi place sa rad. Sa ma prostesc. Sa aberez la ore tarzii in fata unei beri. Sau a unui pahar de vodka. Sau a unei cani de vin fiert. Mereu sunt un rol. Mereu sunt aceeasi pe care ati cunoscut-o. Dar fiecare cunoasteti doar o parte. De cele mai multe ori, partea psihotica. Sunt o betiva care vrea sa traiasca. Sunt o javra ascunsa sub intentii bune. Uneori sunt parsiva. Alteori sunt depresiva. Si cel mai adesea nu tin cont de voi. Deseori imi ziceti ca imi pun masca superioritatii. Ca va ironizez sau ca sunt sarcastica. Si toti sunteti niste mici genii care ma descifrati. Mereu. Imi place sa exagerez cu tigarile. Imi place sa exagerez band. Imi place sa-mi subliniez tot ce e negativ. Sunt doar eu in fata unei cesti de cafea. Cafeaua e singura care-mi arunca mastile in lateral. Pentru o ceasca de cafea renunt la a fi tot ce nu sunt. Si ceea ce credeti voi ca sunt. Cand beau o cafea ma simt eu. Cand simt lichidul cald aromat in cavitatea bucala incep sa visez. Sa-mi asez imaginile in sertarele mintii. Cand beau cafeaua ma odihnesc. Si nimic nu ma poate disturba. Imi place sa ma duc sa cumpar cafea. Sa vad boabele. Sa simt mirosul cafelei proaspat rasnita. Sa aud cum sfaraie in ibric cand o fac. Sa simt aroma. Imi place sa o torn in cani mari, incapatoare. Imi place sa beau cafeaua in bar. Atunci ma asez intr-un colt. Si ma uit la oameni. Toti deveniti personaje ale unui mare roman. Un roman care a fost inceput cu multi ani in urma. Si care inca nu a ajuns la final. Dar intr-o zi va trebui scrisa si ultima pagina. Si atunci sigur va fi in fata unei cesti de cafea.

Niciun comentariu: