Soare

In dimineata aia ceata patrundea in grota. Intunericul devenea tot mai adanc. Umezeala patrundea in fiecare strat al humanoidului ce privea.Si atunci niste muzici se auzira undeva departe. Intunericul zambea de dupa perdeaua memoriei albastre. Povesti se pierdeau in neguri de timp stravechi. Incerca sa stearga un abur. Se invartea mereu in jurul nucleului primordial. Se intorceau mereu la atmosfera. Cu radiere in mana stanga si surasuri amare mergeau inainte. Isi simteau prezentele. Stiau unul de altul. Mereu se ridicau agale spunandu'si adio. Deseori se tineau in brate ignorandu-se. Pentru 2 secunde timpul atarna in cuier langa palariile albastre. Aburii albastri se transformau in monstrii. Pentru 2 secunde isi aminteau unul de celalalt. Dar abandonau palariile si se uitau spre cer. Nimic nu mai era la fel. Vedeau soarele. Stralucind. Plecau ironizandu-se . Si au uitat.