Despre mine

Fotografia mea
poi...is printre cei mai viciosi oameni de pe planeta...imi place sa pierd timpul uitandu'ma la el si din cand in cand sa'l opresc in loc

joi, 22 decembrie 2011

Corporatisme

Mai precis despre sarbatori corporatiste. Care includ colinde corporatiste. Anunt: "in cladire sunt niste copii...primim cu colindul?". Mai cu juma de gura, glas si masele se ajunge la un DA unanim. (Oricum, unanimitatea este mereu relativa). In 2 minute (mai repede chiar decat alergatorul de la maraton) se infiinteaza copiii. Soc si groaza! Copiii sunt in fapt adolescenti si nu niste princhindei. Gatiti cu toata bucataria instrumentala. Primele intrebari se contureaza in mintea debusolata la vederea...flautului. Din cate imi aduceam aminte din copilarie si alte etape ale vietii asa ceva nu prea gasim in structura muzicala a colindei. In fine. Nu mai stau sa gandesc prea mult. Ciulesc urechile sa ascult. Ciudat (si placut urechii dar mai greu pentru suflet) nu se aude nici un "Ler". Gata cu Leru'i Ler si clasici mioritici. A venit timpul pentru "Felis navidad", "Gingal bels", "Meri Crismas". Pe diverse voci. Cu un flaut si o chitara pe fundal. Intr-un open space. Si plicul albastru se deschide...

miercuri, 14 decembrie 2011

Mandarine

Miros de mandarine. Fara zapada. Rontaiala de birou. De biscuiti. Table rade intr-un strident placut. Nu seaman. Cu clopoteii. Acvarii si pisici. Se impletesc anost cu un excavator. Un banc vechi. Se aude in birou. Destinzand atmosfera. Ridic ochii din tastatura. In amalgamul biroului. Vad globul cu oglinzi… “Oglinda, oglinjoara…”. Cele 3 cani de cafea se odihnesc. Murdare. Ma gandesc sa le tradez. Sa-mi pun cafea intr-un pahar de plastic. Pos-it-urile troneaza peste tot. De diferite marimi. Modele. Si culori. Un capsator apasa o carte. Care se spijina pe un telefon. Care la randul lui…sta pe firul de la laptop. Fir care se sprijina pe o biata cutie cu mine. Dar observ frunzele. Dintre cojile de mandarine. Si afara inca nu ninge. Dar parca bate un gand de ceata. Debrief-uri, rapoarte, hartii. Oare cati copaci au murit? Un alt banc. Se aude. Incerc sa-l inteleg. Prefer muzica. Keep it simple imi atrage atentia post-itul de pe laptop. In timp ce langa altul imi spune ca “totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta dar nu mai simplu de atat”. Altul imi da un cod de culoare. Si altele imi atrag atentia sa nu uit. Diverse capitol din rapoarte. Mai ridic ochii o clipa si vad dulapul. De fier. Din care sta sa cada un biblioraft. Are usile albastre. Din nou, mirosul de mandarine. Zgomot de tocuri ce se infig. Adanc in mocheta. Prea subtire. Se deplaseaza. In ritm militaresc. 1,2; 1,2… Muzica in casti. Mirosul de mandarine. Incerc sa muncesc. Dar cum cand sunt atatea imagini si senzatii? Iar mirosul de mandarine… Bineinteles, fara zapada. Pauza de tigara.

marți, 13 decembrie 2011

Jurnal de metrou si rugaminti inchinate

Sfintei Merdenea. E deja tarziu. Ma chinui sa ma mobilizez. Spre Golgotele zilnice. E devreme si nu am chef. Imi chinui simturile inecate in cafeaua cat mai neagra. Cat mai tare. Cat mai fara zahar. Fara lapte. Aproape exclusiv cafea. Miroase a cafea…peste muntii Carpati. In fapt, aici undeva in Dobrogea. Dar se izbeste de Carpati si se intoarce mai puternica. Mai aud o stire. O muzica. Un horoscop. Si inca o data o stire. A murit. S-a inecat. Baba a fost violata. Tata Floarea s-a urcat pe acoperis. Pe sinucigas l-au dat jos. Cu ajutorul unui laxativ. Deh! Avea si omul problemele lui . Decenta lui. Inca o stire. Inca o muzica. Inca un horoscop. Inca un mort. Inca un inecat. Inca un viol. Imi termin cafeaua. Ma ridic, ma gatesc, ma aranjez, ma pregatesc. Sunt gata de drum. Imi arunc geanta pe umar rapid. Incui. Ma grabesc. Ajung la metrou. Ma imping, ma calca pe picior, ma loveste o geanta. Din mai multe urechi se aud: manele, hip-hop, twist, radio. Aceiasi autisti pe care ii intalnesc zilnic. Cu ochi bulbucati, incruntati, cu casti in urechi. Un batran enervat se ridica amenintator de incet. Mana I se destinde cu calm. Ochii tanarului ies si mai mult din orbite. Batranul apuca castile. Si…trage de ele. Ochii stau sa explodeze. Batranul scoate castile. Ochii se pleostesc. Incep sa zambesc. Si ajung la destinatie zambind cu gura pana la urechi. Primul motiv: neuronii mei stresati de muzica ochilor bulbucati au fost razbunati! Al doilea motiv: am ajuns la destinatie unde ma asteapta MERDENEAUA! Cea mai buna merdeanea din oras. Din tara. Din lume. Din univers! Si e fierbinte. Pofta mare! O zi cu soare! (Later: azi e ceata dar simturile au fost scaldate de soarele emanat de merdenea)