" . "

Ploua. Am renuntat la renuntat. A trebuit sa fumez. Sa-mi aprind tigara. Sa simt fumul in plamani. Sa beau o cafea. Fumand. Sa ascult muzica. Si sa stau. Sa ascult o chitara. In fum. In lumini. Semi. Sa ma vad razand. Si rad. Fumand. Band o cafea. Cantand. Mai sunt 10 zile. Pana o sa te vad. Inca 10 zile. Pana ma intorc. La tine. O raguseala imi irita gatul. Taraganez melodia. O inod. Cu alta. Langa mine o mata. Si chitara. O veioza. Si o canapea. Geamuri. Aburite. Ploua. Se aud masini. Gonind. Liniste. Calm. Si un Punct.

16 ore si 53 de minute

Initiez faza 3. Sunt nervoasa. Ma irita fumul de tigara. Al celorlalti. Ma enerveaza. Suieratul deodorantului de camera. Vreau sa inchid ochii. E prea multa lumina. Ma enerveaza. Lumina. Deodorantul. Linistea. Muzica. Colegii. Fumul tigarilor lor. Durerea de cap. Tremuratul. Lipsa cafelei. Motorul excavatorului din curte. Camionagii care intra in birou. Caciula individului. Individa. Tacanitul brichetei. Caldura. Usa care se inchide. Si care se deschide. Sunetul unui nas care este sters. Tacanitul mausului. Si al tastaturii. Discutiile pe care le ascult. Soneriile teleoanelor. Mirosul de bere. Sunetul deschiderii cutiei de bere. Pasii pe mocheta albastra.Culaorea biroului. Agenda maro. Sunetul faxului. Pixurile de pe masa. Sunetul imprimantei. Si tot restu'...

12 ore

12 ore. De cand nu mai fumez. Incep sa tremur. Imi e rau. N-am baut cafea. Pasii ma poarta continuu spre fumoar. Ajung. Iau tigara in mana. Mimez gesturile. Dar nu o aprind. Nu inca. Imi umplu plamanii cu fumul colegilor. Vreau sa-mi aprind tigara. Imi dau palme imaginare. Peste mana. Iau bricheta. Ma joc. O aprind. O sting. O aprind. Doar bricheta. Tigara este inca intacta. Plamanii imi urla. De foame. Foame de nicotina. Incerc sa gasesc o ocupatie mainilor. Sa nu se plictiseasca. Au trecut 12 ore. Si inca rezist.

A 3-a ora

Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac...Intorc clepsidra. Imi amgesc simturile. Venele mi se dilata. Incepe agitatia. Au trecut 3 ore. De cand m-am lasat de fumat.

Tolaneala

C'est la vie...Emerson & Palmer. Soare. Ma trezesc. Elimin draperiile geamului. Soarele ma orbeste. Ies in balcon. Cu cafeaua si tigara adiacenta. Sunet de acordeon. Imi sterge imaginea blocurilor. Gri. Prafuite. Imi proiecteaza verdeata. Copaci. Sunete contrastande. Se sterg sunetele masinilr. Se proiecteaza sunetul linistii. Intru in casa. Si ma asez agale. Pe fotoliul masiv. Ma afund in el. Pun un cantec taraganat. Usa balconului e larg deschisa. Ignor mijloacele de comunicare. Ignor tot ce tine de agitatie. Ma tolanesc in fotoliu. Si imi iau cafeaua. Si imi mai aprind o tigara. E sambata. E tarziu. Sterg tot din memorie. Stau. Fara sa ma gandesc. Cu ochii inchisi. Si o mata alaturi. Ma izbeste mirosul de cafea. Aburul ei imi ajunge in sange. Tigara o uit in scrumiera. Aprinsa. Mocnind. Afumand atmosefera. O pala de vant. Imi ciufuleste parul. Inca ciufulit. Dupa somnul adanc. Coboara si ma mangaie. Imi mangaie fata. Si mana in care tin cafeaua. Deschid un ochi. Si iau tigara. Trag un fum. ...c'est la vie... si din nou acordeonul. Si din nou soarele. Stare inghetata. Nimic nu mai misca. Totul se opreste. Doar vantul inca ma mai ciufuleste. Imi povesteste. Ceva. La ureche. Zambesc. La povestea gandului. La mirosul de lemn ars. La umezeala zapezii. La sunetul padurii. Zambesc. Tamp. Doar cu o umbra. De fericire. Si raman impasibila. La tot ce tine de oras. De ciment. De zgomot. Doar un acordeon, o cafea, o tigara, soarele si vantul...c'est la vie...

Vinil

Se invarte. Vinilul. Mi-am amintit ca pe drum au ramas in urma vinilurile. Imi e dor sa ascult. Sunetul. Fasaitul. Acul care zgarie. Acul pe santuri. Sa simt vinilul. Sa ma opresc mangaind suprafata neagra. Sa privesc atent mijlocul discului. Si sa vad dincolo de el. Mi-e dor sa ascult vocile ragusite. De uzura. Sunt muzici cu care am crescut. Ascultandu-le pe vinil. Sunt muzici care mereu imi aduc aminte. De copilarie. De cum stateam pe burta pe covorul persan. De primaverile si toamnele altor ani. De ierni si de veri. Sunt muzici ce ma plaseaza in tunel. Tunelul timpului. Si ma rostogolesc spre perceptii uitate. Spre imaginatie. Spre povesti. Spre primele momente in care am faut cunostinta cu teatrul. Povestile pe vinil. Povestite si interpretate. De oameni pe care-i consideram "monstri sacri". Amintiri cu somnul de pe covorul persan. Adormeam ascultand fasaitul acului. Ma trezeam sa intorc placa. Ultimele cuvinte se repetau la nesfarsit. Din cand in cand, cate un vinil mai subcomba. De atata ascultat. Zgariat in asa fel incat nu mai distingeai santurile lui naturale. Dar niciodata nu m-am indurat sa le arunc. Placile decedate se odihneau pe post d "colectie". Ranile erau doar dovezile importantei lor. Le inlocuiam. Cumparam alte exemplare. Asa am ajuns sa am dubluri. Pe care le schimbam contra "noutatilor". Construiam circuite. Foloseam placile uzate in mai multe exemplare pe post de moneda de schimb. Le am si acum. Doar ranile pick-up-ului imi opresc avantul de a le reasculta. Si nici macar. Sunt zile in care ignor cureaua slabita a vechiului rusnac. Si o mai cos. Si o peticesc. Sa tina macar pentru o placa. Sa tina macar pentru o amintire. In general nu am amintiri. Dar e de ajuns ca pentru o clipa sa-mi redai un sunet, o senzatie, o atmosfera. Si incep sa-mi amintesc. Acum, intind o mana spre raft. Iau o placa. Desfac rusnacul. Fixez placa cu adoratie pe suport. Ma intind pe covor...si incep sa visez....

Polar

One more cup of coffee for the road...spre infinit. Spre sfarsit. Stergem trecuturile. Si plecam. Ziua in care m-am decis. Sa uit. Sa uit ca existi. E ziua in care mi-am amintit de mine. Cu Dylan in ureche stanga. Si cu Baez in dreapta. Taraganat. Ne plimbam in cercuri. Incepem si inchidem cercuri. Perfecte. Sau nu. Ma amuz cu ghicitori. In stele. In numere. Universale. Curiozitati in noapte. Si zambesc. Plecam din nou. Plec din nou. Va las voua tronurile. Iau cu mine doar o cafea. Ultima bauta impreuna. Ultima povestita impreuna. Ma voi intoarce. Cand nu o sa ma astept. O sa ma asez din nou langa voi. Si o sa va povestesc. Istoria. O sa ridic castelele mele. Si le daram pe ale voastre. Si din nou vom pleca. O sa ne intalnim. Cu timpul si vieti. Necunoscute. Pe dealul al treilea. Sau al patrulea. O sa ne intalnim. Candva. La colt de strada. Sau poate la mijlocul bulevardului. O sa fie primavara. Sau poate toamna. O sa ne amintim de vara. Sau poate de iarna. Dar sigur vom rade amintindu-ne de noi. Dar pana atunci, imi ridic bocceluta. Si plec. Sa ma plimb.