Tristeţi la colţ de stradă

Sub roată se plimbă asfaltul. Se prelungeşte în întuneric. Se distanţează în memorii. Neutre. Visez în miezul nopţii. O umbră de fum îmi irită ochii. Incerc să desluşesc de unde. Ridic ochiul drept. Abandonând asfaltul. Duc mâna în buzunar. Şi scot pachetul de ţigări. Imi aprind penultima ţigară cu bricheta ta. Arunc cu furie moneda. Ii urmăresc cu ochii mişcarea în aer. Pirueta multiplă işi încetineşte rotirea. Cade. Mă arunc să văd concluzia. Dar cantul monedei îmi prelungeşte agonia. Uit instantaneu să înaintez. Mă opresc lângă tine. Mă întorc să-ţi privesc. Umbra. Mă legăn pe acorduri nocturne. În ritm de mătase. Roşie. Îţi simt mâna pe umărul meu. Imi alung privirea cât mai departe. De tine. O picătură de ploaie. Se odihneşte pe mâna mea stângă. Poveştile se termină. Basmele abia încep. O amintire îmi fuge prin faţă. Imi e lene să o urmez. O ignor. Ca şi când nu ar fi existat. Mă las pradă somnului. Mă odihnesc. Uitând.

Tricicleta

In noaptea asta mi'am visat tricicleta. Primita in dar cand aveam vreo 2-3 ani. Si care rezista si acum uitata intr'un loc intunecat la bunici. E tricicleta mea albastra. Muzici in surdina la 6 dimineata. Si ganduri zburdand spre copilarie. Cand in soare rad dintr'o poza. Cu tricicleta mea albastra. Si cu prieteni din copilarie in dreapta mea. Ne'am imprastiat. Fiecare in alt loc. In alt oras. In alta tara. Si doar tricicletele ne mai aduc aminte de copilaria comuna. Cand ne'am intalnit toti ultima data. Ne'am amintit ca toti le'am pastrat. In stari diferite. Dar au ramas in acelasi loc. Ca o marturie a intalnirii noastre. Ca o marturie a faptului ca la un moment dat toti am trait in acelasi loc. Concursurile. Pedalam ore intregi. Pana am crescut prea mari. Si dorinta de viteza crestea. Incepeau sa nu mai faca fata la agitatia noastra. Si atunci ne'am adaptat agitatia. Metode ingenioase de evolutie a tricicletelor. Mecanisme schimbate, evoluate si adaptate...pana ne'am cumparat biciclete

Ungaria fura startul in proiectul Nabucco

Am deschis ochii incercand sa ma trezesc. E din nou 6. Dimineata. Ma lupt sa gasesc un ultim chistoc de tigara prin buzunare. Cercetez amanuntit. Sunt furioasa. N'am mai fumat de aproape 12 ore. Pentru ca am adormit. Iar cand m-am trezit era prea tarziu sa mai gasesc magazine deschise. Ma chinui. Caut indesand mainile adanc in orice recipient care ar putea contine macar o farama de tigara. Clar. Sunt dependenta. Dar imi place senzatia. Ungaria fura startul. Pe fundal se aude o voce citind presa zilei. Nabucco. Gaz. Bricheta. Tigara. In furia mea tabacica ascult muzica. Tai microfonul televizorului. Imi fac o cafea. Solubila. Nu mai am cafea pentru ibric. Mi se pare ca iincep o zi imbecila. Si nu inteleg nimic. Ascult Pantera intru trezirea simturilor. Inlocuiesc cu brio palma aburinda a cafelei.Si Ungaria fura startul...

Titlu

Se intinde acaparand privirea. Fumul. Sunt din ce in ce mai treaza. Ma uit la tusier. Si la tusa. O linie alba, firav trasata. Cu penelul intaresc iluzia. Roz. O bluza roz imi tresare violentandu'mi privirea. Ma uit in ochii tai. Dar nu te vad. Vad doar un zambet. In linia unei palme. Sunt beata fiind prea treaza. Un ochi se inchide. Cel mai mic. Celalalt priveste insula. Modele orientale. Pe un scaun regizoral. Mambo se desfasoara. Infasurand tangoul. Picioarele tale desculte asculta o manea. Jazz'ul s'a pierdut. Intr'o mustata de matza.

Atunci...

Nu ti-am spus niciodata cat de bine imi e cand ma trezesc langa tine. Dar stiu ca stii asta. In ultima noastra dimineata mi-am baut cafeaua stiind ca plec. Pentru totdeauna. Ti-am zambit stiind ca nu-mi ghicesti gandul. Egoismul. Te-am ignorat concentrandu-ma asupra discursului mental cu cafeaua. Stiam ca nu ma voi mai intoarce. Imi doream plecarea. Am fumat linistita ultima noastra tigara. Ultimul fapt ce ne mai unea. Acum stam fiecare in lumi separate. A mea se schimba mereu. E intr-o continuua miscare. A ta ramane la fel.