Atunci...

Nu ti-am spus niciodata cat de bine imi e cand ma trezesc langa tine. Dar stiu ca stii asta. In ultima noastra dimineata mi-am baut cafeaua stiind ca plec. Pentru totdeauna. Ti-am zambit stiind ca nu-mi ghicesti gandul. Egoismul. Te-am ignorat concentrandu-ma asupra discursului mental cu cafeaua. Stiam ca nu ma voi mai intoarce. Imi doream plecarea. Am fumat linistita ultima noastra tigara. Ultimul fapt ce ne mai unea. Acum stam fiecare in lumi separate. A mea se schimba mereu. E intr-o continuua miscare. A ta ramane la fel.