Tricicleta

In noaptea asta mi'am visat tricicleta. Primita in dar cand aveam vreo 2-3 ani. Si care rezista si acum uitata intr'un loc intunecat la bunici. E tricicleta mea albastra. Muzici in surdina la 6 dimineata. Si ganduri zburdand spre copilarie. Cand in soare rad dintr'o poza. Cu tricicleta mea albastra. Si cu prieteni din copilarie in dreapta mea. Ne'am imprastiat. Fiecare in alt loc. In alt oras. In alta tara. Si doar tricicletele ne mai aduc aminte de copilaria comuna. Cand ne'am intalnit toti ultima data. Ne'am amintit ca toti le'am pastrat. In stari diferite. Dar au ramas in acelasi loc. Ca o marturie a intalnirii noastre. Ca o marturie a faptului ca la un moment dat toti am trait in acelasi loc. Concursurile. Pedalam ore intregi. Pana am crescut prea mari. Si dorinta de viteza crestea. Incepeau sa nu mai faca fata la agitatia noastra. Si atunci ne'am adaptat agitatia. Metode ingenioase de evolutie a tricicletelor. Mecanisme schimbate, evoluate si adaptate...pana ne'am cumparat biciclete