Tristeţi la colţ de stradă

Sub roată se plimbă asfaltul. Se prelungeşte în întuneric. Se distanţează în memorii. Neutre. Visez în miezul nopţii. O umbră de fum îmi irită ochii. Incerc să desluşesc de unde. Ridic ochiul drept. Abandonând asfaltul. Duc mâna în buzunar. Şi scot pachetul de ţigări. Imi aprind penultima ţigară cu bricheta ta. Arunc cu furie moneda. Ii urmăresc cu ochii mişcarea în aer. Pirueta multiplă işi încetineşte rotirea. Cade. Mă arunc să văd concluzia. Dar cantul monedei îmi prelungeşte agonia. Uit instantaneu să înaintez. Mă opresc lângă tine. Mă întorc să-ţi privesc. Umbra. Mă legăn pe acorduri nocturne. În ritm de mătase. Roşie. Îţi simt mâna pe umărul meu. Imi alung privirea cât mai departe. De tine. O picătură de ploaie. Se odihneşte pe mâna mea stângă. Poveştile se termină. Basmele abia încep. O amintire îmi fuge prin faţă. Imi e lene să o urmez. O ignor. Ca şi când nu ar fi existat. Mă las pradă somnului. Mă odihnesc. Uitând.