Tristeţi la colţ de stradă

Sub roată se plimbă asfaltul. Se prelungeşte în întuneric. Se distanţează în memorii. Neutre. Visez în miezul nopţii. O umbră de fum îmi irită ochii. Incerc să desluşesc de unde. Ridic ochiul drept. Abandonând asfaltul. Duc mâna în buzunar. Şi scot pachetul de ţigări. Imi aprind penultima ţigară cu bricheta ta. Arunc cu furie moneda. Ii urmăresc cu ochii mişcarea în aer. Pirueta multiplă işi încetineşte rotirea. Cade. Mă arunc să văd concluzia. Dar cantul monedei îmi prelungeşte agonia. Uit instantaneu să înaintez. Mă opresc lângă tine. Mă întorc să-ţi privesc. Umbra. Mă legăn pe acorduri nocturne. În ritm de mătase. Roşie. Îţi simt mâna pe umărul meu. Imi alung privirea cât mai departe. De tine. O picătură de ploaie. Se odihneşte pe mâna mea stângă. Poveştile se termină. Basmele abia încep. O amintire îmi fuge prin faţă. Imi e lene să o urmez. O ignor. Ca şi când nu ar fi existat. Mă las pradă somnului. Mă odihnesc. Uitând.

Tricicleta

In noaptea asta mi'am visat tricicleta. Primita in dar cand aveam vreo 2-3 ani. Si care rezista si acum uitata intr'un loc intunecat la bunici. E tricicleta mea albastra. Muzici in surdina la 6 dimineata. Si ganduri zburdand spre copilarie. Cand in soare rad dintr'o poza. Cu tricicleta mea albastra. Si cu prieteni din copilarie in dreapta mea. Ne'am imprastiat. Fiecare in alt loc. In alt oras. In alta tara. Si doar tricicletele ne mai aduc aminte de copilaria comuna. Cand ne'am intalnit toti ultima data. Ne'am amintit ca toti le'am pastrat. In stari diferite. Dar au ramas in acelasi loc. Ca o marturie a intalnirii noastre. Ca o marturie a faptului ca la un moment dat toti am trait in acelasi loc. Concursurile. Pedalam ore intregi. Pana am crescut prea mari. Si dorinta de viteza crestea. Incepeau sa nu mai faca fata la agitatia noastra. Si atunci ne'am adaptat agitatia. Metode ingenioase de evolutie a tricicletelor. Mecanisme schimbate, evoluate si adaptate...pana ne'am cumparat biciclete

Ungaria fura startul in proiectul Nabucco

Am deschis ochii incercand sa ma trezesc. E din nou 6. Dimineata. Ma lupt sa gasesc un ultim chistoc de tigara prin buzunare. Cercetez amanuntit. Sunt furioasa. N'am mai fumat de aproape 12 ore. Pentru ca am adormit. Iar cand m-am trezit era prea tarziu sa mai gasesc magazine deschise. Ma chinui. Caut indesand mainile adanc in orice recipient care ar putea contine macar o farama de tigara. Clar. Sunt dependenta. Dar imi place senzatia. Ungaria fura startul. Pe fundal se aude o voce citind presa zilei. Nabucco. Gaz. Bricheta. Tigara. In furia mea tabacica ascult muzica. Tai microfonul televizorului. Imi fac o cafea. Solubila. Nu mai am cafea pentru ibric. Mi se pare ca iincep o zi imbecila. Si nu inteleg nimic. Ascult Pantera intru trezirea simturilor. Inlocuiesc cu brio palma aburinda a cafelei.Si Ungaria fura startul...

Titlu

Se intinde acaparand privirea. Fumul. Sunt din ce in ce mai treaza. Ma uit la tusier. Si la tusa. O linie alba, firav trasata. Cu penelul intaresc iluzia. Roz. O bluza roz imi tresare violentandu'mi privirea. Ma uit in ochii tai. Dar nu te vad. Vad doar un zambet. In linia unei palme. Sunt beata fiind prea treaza. Un ochi se inchide. Cel mai mic. Celalalt priveste insula. Modele orientale. Pe un scaun regizoral. Mambo se desfasoara. Infasurand tangoul. Picioarele tale desculte asculta o manea. Jazz'ul s'a pierdut. Intr'o mustata de matza.

Atunci...

Nu ti-am spus niciodata cat de bine imi e cand ma trezesc langa tine. Dar stiu ca stii asta. In ultima noastra dimineata mi-am baut cafeaua stiind ca plec. Pentru totdeauna. Ti-am zambit stiind ca nu-mi ghicesti gandul. Egoismul. Te-am ignorat concentrandu-ma asupra discursului mental cu cafeaua. Stiam ca nu ma voi mai intoarce. Imi doream plecarea. Am fumat linistita ultima noastra tigara. Ultimul fapt ce ne mai unea. Acum stam fiecare in lumi separate. A mea se schimba mereu. E intr-o continuua miscare. A ta ramane la fel.

Puf Puf

Ma privesti in fiecare zi din toate colturile. Camerei. Iti aud respiratia suieratoare. La intervale identice. Ciulesc urechile si imi amintesc de tine. Suieri furios din 15 in 15 min. Pe rand, din colturi diferite ale camerei.Ies pe hol. Merg sa fumez o tigara. Te aud. Te aud cand trec pe langa tine ignorandu-te. Suieri din ce in ce mai nervos. Iti faci simtita prezenta. Tusesti astmatic provocandu-mi inabusiri. Imi acaparezi spatiul. Incerc sa scap de tine in fiecare moment. Mijesc ochii incercand sa disting daca trec sau nu pe langa tine. Te ascunzi itindu-ti figura de dupa ghiveciul cu flori. Te ascunzi ridicandu-te pe sifoniere. Te ascunzi dupa acvariul cu corabie. Te ascunzi in spatele ceasului ce nu mai invarte ore. Dar fiecare miscare te deranjeaza provocandu-ti suieraturi. Ma deranjezi. Iti simt respiratia mirositoare a iasomie cu levantica. Ar fi frumoasa intalnirea noastra. Dar esti mult prea parfumat. Mult prea intepator in comentarile tale. Ma molipsesc de tuse astmatico-tabacica de la tine. Imi provoci spasme pulmonare. Ne certam suierand in fiecare zi. In fiecare ora. In fiecare moment. Incerc sa fug de tine. Dar imi rasari in fata. Iti simt furia. As vrea sa ucid individa care te-a adus in calea mea. Maniile ei ne-au transformat in cei mai inversunati inamici. Ai un rol bine stabilit in ordinea lucrurilor. Si doar aia stii sa faci. Dar nu te suport. Nu te suport cand ma scuipi in fata de la inaltimea dulapului. Te iau si incerc sa te arunc. Pe geam. Sau la cosul de gunoi. Dar esti prea bine ocrotit de functii inalte. Statutul tau social nu imi permite. Sarcinile tale de lucru interfereaza anulandu-mi posibilitatile. Dar am o singura idee pe care vreau sa o transmit: esti doar un imputuit de deodorant de camera care ma stresezi!

Interviu cu un cercel

Eu: Buna dimineata. Bine te-am regasit.

Cercelul: 'Mneata. Asemenea.

E: V-am vazut cam mototolit in dimineata asta...

C: Mda..

E: Dar ce s-a mai intamplat? Ce ati mai facut de cand nu ne-am vazut?

C: Mmmm...Poi am avut foarte multe de facut. Am fost foarte ocupat. Am reusit sa ma pierd...

E: Wow! Cum asa? Par intamplari interesante, palpitante...

C: Poi...intai am stat o vreme intr-un magazin prin centrul Bucurestiului. De acolo admiram zi de zi agitatia. Ma uitam la luminile masinilor noaptea cand se dadea stingerea. In vremurile alea ma indragostisem nebuneste de o brosa. Era micuta, finuta. Cu stralucitoare agate. Ne pierdeam deseori povestind in noapte. Dansam in lumina neoanelor strazii ascultand muzici imaginare...

E: Da, da....si apoi?

C: Mda...apoi am plecat. Am ajuns in acelasi oras sa fiu gazduit de o individa.

E: Si? Banuiesc ca a fost o perioada interesanta a vietii dvs. Cum era? Se comporta bine cu dvs?

C: Mda. A o fost o perioada mai dificila din viata. Stateam 3 persoane in 2 camere. Uneori chiar 4. Lobul drept era mai incapator. Dar acolo statea egoistul. Un cercel complicat in lemn sapat. Care nu accepta niciodata intruziuni in spatiul lui privat. Asa ca am ajuns sa ne inghesuim in lobul stang. Unde nu aveam nici un pic de intimitate. Imparteam totul cu un cercel chitara. Maine era o frunza. Poimaine erau amandoua. Uneori eram 3 si incepeam sa ne ratoim unii la altii. Erau momente in care ne intelegeam bine si...

E: Dar ma scuzati ca va intrerup...imi pareti cam obosit azi. Ce s-a intamplat?

C: Poi...intr-o seara am iesit la un ceai dansant. Si am adormit. Am adormit incercand sa evit mahmureala de a doua zi. Tipa la care stateam era angrenata in niste tulburari bahice. Si adormind...M-am trezit ca n-am mai avut casa pentru cateva zile. A uitat sa ma ia si pe mine acasa. S-a descotorosit de mine. Si a plecat. Si cateva zile n-am mai putut sa privesc lumea. Era tot timpul noapte in locul acela. Eram undeva sub o plapuma care nu lasa niciodata lumina sa razbeasca pana la mine. Auzeam voci in jurul meu si uneori simteam prezente. Dar nu vedeam niciodata pe nimeni. Si abia ieri si-a amintit de mine. In sfrasit m-a luat acasa... Iar acum sunt obosita dupa atatea zile de delagatie... Ma gandeam sa-mi iau un concediu. Dar...

E: Da! Interesant... Dar din pacate timpul alocat interviului nostru este pe sfarsite. Adresati va rugam niste cuvinte de final cititorilor si ascultatorilor nostri...

C: Poi...daca nu ma mai lasati sa vorbesc...

E: Nu-i vorba de asta dar mai avem programate vreo 2 interviurii pe ziua de azi...

C: Bine, bine...atunci, dragii nostri cititori/ascultatori sa aveti o viata placuta, zambitoare in care...bla, bla ca daca tot mai aveti interviuri nu mai am inspiratiune la ora asta. Dar fiecare isi cunoaste urarile de bine si ideile moralizatoare pe care o chestie publica trebe sa vi le adreseze...asa ca: Noi sa fim sanatosi!