Ultima zi

O luna. De campanie. Stau. In ultima zi. De campanie. Oficiala. Stau. lSi astept. Ziua Votului. Maretul. Potentat. Si de mine. O particica din mine. Tresalta. Asteapta sa vada. Sa aiba succes. Succese. Succesuri. Cealalta spera. Contrariul. Am muncit. Imi vreau partea mea. De glorie. Sunt mandra. Dar...Meseria. Meseria ma obliga. Sa lucrez pentru cine nu-mi place. Ma bucur. Ca a fost frumos. Am avut vreme de campanie. Ca am cunoscuy oameni. Ca m-am distrat. Ca am fost pupata. De un catralion de babe. De mosi. Incurajata. Huiduita. M-am amuzat. Copios. Am vazut dealuri. Balta. Agitatie...Si nimic ca in filmele americane...

PS. in curand...jurnalul de campanie

Toamna...o alta

Un alt an. O alta frunza cazuta. O alta castana odihnindu'se. Pe crestetul meu. Zbarnaind neuronul. Sa se trezeasca. M'am uitat la ploaie. Din nou. La frigul emanat. Iar. Ma rastorn. Balansandu'ma intr'un scaun.

Pisica neagra in stratul de flori

...sau cum sa traiesti o viata improvizata
Racoare. O cafea ingurgitata lent. Cu inghitituri infime. Lente. La o masa. Pe o terasa. Zgomot de tramvai. De oameni agitati. Grabiti. Tocuri infipte. In beton. Betonul trotuarului. Masini claxonand. Nerabdator. E dimineata. M-am oprit din drum. M-am asezat la masa. La cea care mi-a zambit. Printr-o raza de soare. Pierduta pe coltul ei. Stanga-sus. Am tras scaunul. M-am asezat. Am comandat cafeaua. Neagra. Ca intotdeauna. Rasfoiesc ziarul. Deruland stirile. De la sfarsit spre inceput. Imi ridic ochelarii. De la ochi. Soarele imi gadila spatele. In rest e racoare. Ma uit in fata mea. Un arbust. Rosiatic. Cobor privirea cercetand. Mirata de culoare. Coada ochiului. Surprinde o miscare. Intorc capul. Se uita la mine. Ma uit la ea. Se uita mirat. Ma uit intrebator. Ochii ii lucesc. In jur, culoare. Flori pitice. E mai. E luna colorata. Se pierde printre frunze. Verzi. Ca sa reapara intre flori. Galbene. E relativ usor de urmarit. Un ghem negru. "I am the alpha. I am the omega. I am the beginning and the end.I am the answer. I am the enigma. I am the flame which never ends."

Sa vorbim despre primavara...

...mai bine zis despre soare. Dimineti in care imi beau cafeaua in balcon. Dimineti in care stau la povesti. Cu soarele. Ne conversam si punem ganduri in ordine. Le asezam in sertare. Ca sa le rascolim peste zi. Si sa nu mai aiba nici o ordine. Dar stiu ca dimineata le asez frumos. Le asez tocmai ca sa le amestec. Sa le "deranjez". Sunt unele dimineti in care te trezesti . Si observ ca totul e agitat. Totul trepideaz in jur. In diminetile astea sunt mai lenesa ca niciodata. Sunt lenesa ca sa fiu in echilibru cu cei ce se agita. Sunt lenesa pentru ca-mi place sa ma amuz. Cum toti alearga. Lenea mea poate echilibra toata agitatia lumii. Tot ea imi da timpul exact. Daca ma agit, sigur ploua. Atata timp cat lenevesc e soare. Pentru ca stam la palavre. Si atunci, azi e o zi lenesa....dar n-am vorbit despre primavara....ce mai conteaza?

Fragment...

... de bere intr'un sarafan ocru
... de agitatie minora
... de sfarsit si inceput de zi si de noapte
... de slana cu ceapa si o sticla de vodka la margine de drum
... de educatie nationalista daruita prin vorbe incalcite
... de emotii juvenile
... de muzici si adunari zgomotoase
... de dansuri complet non-valsabile
... de rasete si dormitari la foc
... de suparari imbecile si impacari betive
... de viata.

si da... piticii stiu de ce!

Prima iubire

Pe coclauri... arsita... praf... autostop... halbe... multe halbe de bere... foc... bulz... apa... nopti pline de muzici... de povesti... de dezbateri... veranda... camp plin de flori... de ceai... de buchete... miros de fan proaspat cosit... de nemtisori... piatra... caini mici... spanzuratori... palinca... multa palinca... apa... viitura... vin... mult vin... sezatori... oboseala... zambete... aberatii... pod... topor... ploaie... veranda... cina... vodka... multa vodka... ciment... fum... popice... lumanari... dans... bere, vin, palinca, tuica, vodka, rom, coniac...

...cine isi mai aminteste?

O ultima scrisoare

Mi se amesteca gandurile. Cu gandul tau. Cu al meu. Cu al nostru. Conjugarile amestecului... 2 ani ce se amesteca. 2 ani in care n'am vrut sa mai am amintiri. 2 ani de renuntari. 2 ani de nebunie. 2 ani in care am scris scrisori. Pe foi albe. Ce au ramas albe. Foi de pe care s'a scurs toata cerneala. Foi ce au mototolit cuvintele. Cuvintele aruncate. In pubele ecologice. Nu a fost nevoie sa ranim copacii. Cuvintele s'au sters mereu. Singure. Lasand scrisorile goale. De continut. O singura coala de hartie am stricat. Si am regasit'o. E prima noastra scrisoare. In care iti povesteam. Nimicuri. Iti povesteam despre cer. Si despre stele. Dar mai ales iti descriam pamantul. Imi amintesc si acum teoria mea despre platitudinea lui. Si a gandurilor noastre. Si radeam aiurea. Radeam iar zambetele le'am regasit in aceasta prima scrisoare. E neschimbata. Doar ca foarte ingalbenita. S'a deteriorat asteptand. Sa se stearga. Atunci am folosit cerneluri speciale. Cerneluri rubiconde. Imprimate si acum pe obrazul meu drept. Si pe al tau stang. Cerneluri ce'si cer dreptul la tacere. Si atunci...ultima mea scrisoare ramane prima.

One last cigarette...in the morning
www.youtube.com/watch?v=7035vBx5P8g
www.youtube.com/watch?v=wQNkVALAXCQ

"Gimme whiskey, gimme bourbon, give me gin
Oh, gimme whiskey, give me bourbon, gimme gin
'Cause it don't matter what I'm drinkin', Lord, as long as it drown this sorrow I'm in"...
...
"Lord, I'm feelin' lowdown, just give me another glass of beer"... all the afternoon
www.youtube.com/watch?v=0fyQ1k94boE&feature=related

and one a cup of a coffe for the road... in the evening
www.youtube.com/watch?v=Hvht7fToVx0&feature=related

Alergie de primavara

1. Sa fie pace in lume si dragoste in aer...
2. The sky is blue, the sun is shinning...
3. Floricele pe campii...hai sa le'adunam copii...
4. Lost my soul in Paris...
5. Tu ai un Fat-Frumos...
Da, si o broasca raioasa in buzunarul stang...pe care o sa o tuc si se va transforma in printul mirific al basmelor copilariei...iac!
Pai...baietu tau romantic...mda, ca o cafea gretoasa cu zahar...
E 2 martie...vedem floricele, fluturasi, bondarei si alte asemenea diminutive primavaratice...de ce e necesara diminutivarea tuturor cuvintelor primavara? De ce aveti impresia ca 1 martie schimba ceva? Azi e 2. Macar nu depasiti ziua de 1. Si ca de fiecare data....sa alergam, sa ne agitam...sa fim zen...sa radem...sa cantam... sa....

...sa mai si tacem si sa ne comportam decent. Iar daca vrem sa fim fericiti sa fim in fiecare zi. Nu la program ca un inceput de primavara.

Oda mie

...cand arat ca dracu'. Dimineti cu fata la cearsaf. Ma trezesc aiurea. Tigara uitata in coltu' gurii imi ranjeste sarcastic. Ma tarai pana in bucatarie. Scutur ultimele ramasite de praf in cana. Torn apa. Se face cafeaua. Ma reintorc in pat. Incerc sa stau vitejeste perpendicular. Tot corpul mi se prelinge intr'un usor paralelism cu patul. Rezist. In fata calculatorului incerc sa imi tin simturile treze. Soarele imi orbeste ochiul stang. Sinistru ma retrag in spatele draperiei. Ascult un blues taraganat. Ca o stare de vineri. Si atunci mi se crapa ochii. Si'mi vad reflexia in ecran. Cearcane clasice se scurg pana spre colturile gurii. Prind doua agrafe. Caci pleata mi se revarsa peste fata intr'un sentiment de revolta. Le agat in parul albastrui. Si ma reintorc la mine. Ma revad. Revoltata, pleata mi'a intrat intr'un fel de greva violenta. Se zbate in cele patru puncte cardinale la intervale neregulate. Dungile pernei isi traiesc ultimele clipe pe fata imbufnata. Si iau prima gura de cafea. Si a doua tigara. Dungile incep sa dispara, greva intra in amorteala, simturile mi se trezesc...iar io ma bucur de dimineata cu soare.... doar cearcanele isi continuua existenta fraternala.

asteptare....

Tic Tac Tic Tac Tic Tac....sa videm....

Cadou

Buuuun....si iar vine ziua ta. Te pregatesti din fapt de seara ca sa faci fata "datoriilor" clasice. E ziua ta si ai datorii. In loc sa te simti bine. E ziua ta si trebuie sa NU inseli asteptarile. Te pregatesti pentru fiecare situatie. Te pregatesti pentru birou. Iei o multime de prajiturele colorate. Artificial. Te imbraci secsos, iti funda albastra in parul blonziu...si te simti frumoasa. Ajungi la birou. Si arunci in scarba datoriei prajiturile pe masa. Si astepti... Te uiti la ele. Sunt neatinse. Te astepti ca ai tai colegi sa'ti impartasesca euforia imbatranirii. Dar nu. Ochii lor te privesc ca pe inca o noua datorie. La dracu'! ...macar cadoul....macar sa'ti cante la multi ani...macar atat....Si vine cadoul...Ochii iti sclipsesc. "Macar atat! Mi'am indeplinit datoria! Asa! Asta era a voastra!"... Iar colegii in necunoasterea personala...iti ofera pungutza. Cu cadouri de cuconet. Cadouri care nu spun nimic. Care nu au o poveste. Ajungi acasa. Pregatesti datoria fata de prieteni. Macar in cazul asta te vei simti bine. Ii impresionezi si te pregatesti de ziua cea mare. Acasa te asteapta un cadou. Care nu se stie daca te va incanta. Dar macar e din suflet. E un cadou neimportant financiar. Dar e o bucata de suflet. Si probabil ca si alti prieteni te vor cadorisi cu sufletul lor. Un cadou mic. Sa vedem daca il gasesti. Asa ca ti pup si: La multi ani!

Covernight

Ninge intre 2 polemici fanclubiste. Trebe sa recunosc ca serile de miercuri au devenit ca un drog. Cantarile familiste imi zornai continuu in timpane si'mi marcheaza mijlocul saptamanii. O gura de aer familiar impletit cu betzia cantecelor de covernight. O crasma draga, o lume subterana. Si zgomote melodioase. Sau mai putin. In functie de gradul de ebrietate al artistilor. Oricine devine artist in acea lumea. Toti isi leagana sticlele, paharele, starile si gandurile. Intr'o corabie ad-hoca a preteniei. A lu' noe. Un noe mai modern. Mai alcoolic. Mai...altfel. E lumea in care fumul se impleteste cu gandul. Alcoolul cu muzica. Euforia cu fiecare dintre noi. Si zilele de miercuri cu restul saptamanii. De care se detaseaza. Si pe care il conduce. E miercuri. E covernight. E Tanase & Friends. E Ciocanel si funclub. Sau fumclub. Sau cum vrei sa'i spui. E miercuri. Si e mijlocul saptamanii. E cantare. E covernight. Si stare de bine. Si gata...plec zambind in coltul gurii spre ziua de joi...

27

Merg tarziu cu un taxi. N-am chef de conferinte cu taximetristul. Imi iau permisiunea de a fuma o tigara. Si de a ma uita pe geam. Bucuresti. Linistit. Imi vine sa zambesc. Dar incerc sa privesc in fata. Nu pot. Se balangane ceva in fata mea. Incerc sa descifrez ce. Vad o cruce. Mda. Normal. Tot mai multe masini au accesorii din astea. Dar langa prima, mai vad una. Atentia mi se incordeaza. Devin tot mai curioasa. Ma uit in lateral. Altele. In difuzoare se aude un sunet. Ma astept sa fie al unei muzici religioase. Mai cercetez. Alte cruci. Si iconite. Si iar muzica. Atentia semi-treaza se desteapta brusc. Curioasa. Incep sa fiu atent la ritm...nu pare. Ceva nu se leaga. Atentia intra in stare alerta. Recunoaste. Manele. Mai cercetez. mai zaresc inca cateva cruci. Si iconite. Ma uit la taximetrist. Mustacios. Dar coada ochiului mai prinde o imagine. Alte cruci. Deja incep sa ma amuz. Incep sa le numar. Imi rotesc ochii in interiorul masinii. Mai descopar altele. Mai ascunse. Incep sa le numar. 1, 2, 3.....15, 16, ....27.

Accident

Bun. Am inteles. Azi ma va calca masina. Asa scrie. In ofertele promotionale. Ale unei banci. Bine ca au cititorii'n telefon. Si trebe sa plec. Dar incerc sa nu. O raraita la telefon. M-a sunat de la banca. Sa-mi prezinte oferta. De asigurare contra accidentelor. O ascult. O las sa-si spuna poezia. 1 minut. 2....15. Termina. O refuz politicos. Incepe sa tipe la mine. Raman interzisa. Deci, io, om al muncii care sunt...am un tupeu inexplicabil: sa nu-mi fac asigurare contra accidentelor. Cum de nu ma gandesc eu? Incerc sa aman zicandu-i sa revina. Dar am inteles: accidentele NU asteapta! Cu siguranta azi am treaba. Si cu aceeai siguranta, ma poate calca masina. Imediat ce ies din casa. Masinile cand merg nu se gandesc. Ca eu nu am asigurare! Bun...dar chiar nu ma intereseaza. Imi pun toata amabilitatea la bataie. Dar vocea din telefon imi urla continuu iminenta accidentului. Bun ... imi asum riscul. Si acum plec p'afara. Sa vedem...

" . "

Ploua. Am renuntat la renuntat. A trebuit sa fumez. Sa-mi aprind tigara. Sa simt fumul in plamani. Sa beau o cafea. Fumand. Sa ascult muzica. Si sa stau. Sa ascult o chitara. In fum. In lumini. Semi. Sa ma vad razand. Si rad. Fumand. Band o cafea. Cantand. Mai sunt 10 zile. Pana o sa te vad. Inca 10 zile. Pana ma intorc. La tine. O raguseala imi irita gatul. Taraganez melodia. O inod. Cu alta. Langa mine o mata. Si chitara. O veioza. Si o canapea. Geamuri. Aburite. Ploua. Se aud masini. Gonind. Liniste. Calm. Si un Punct.

16 ore si 53 de minute

Initiez faza 3. Sunt nervoasa. Ma irita fumul de tigara. Al celorlalti. Ma enerveaza. Suieratul deodorantului de camera. Vreau sa inchid ochii. E prea multa lumina. Ma enerveaza. Lumina. Deodorantul. Linistea. Muzica. Colegii. Fumul tigarilor lor. Durerea de cap. Tremuratul. Lipsa cafelei. Motorul excavatorului din curte. Camionagii care intra in birou. Caciula individului. Individa. Tacanitul brichetei. Caldura. Usa care se inchide. Si care se deschide. Sunetul unui nas care este sters. Tacanitul mausului. Si al tastaturii. Discutiile pe care le ascult. Soneriile teleoanelor. Mirosul de bere. Sunetul deschiderii cutiei de bere. Pasii pe mocheta albastra.Culaorea biroului. Agenda maro. Sunetul faxului. Pixurile de pe masa. Sunetul imprimantei. Si tot restu'...

12 ore

12 ore. De cand nu mai fumez. Incep sa tremur. Imi e rau. N-am baut cafea. Pasii ma poarta continuu spre fumoar. Ajung. Iau tigara in mana. Mimez gesturile. Dar nu o aprind. Nu inca. Imi umplu plamanii cu fumul colegilor. Vreau sa-mi aprind tigara. Imi dau palme imaginare. Peste mana. Iau bricheta. Ma joc. O aprind. O sting. O aprind. Doar bricheta. Tigara este inca intacta. Plamanii imi urla. De foame. Foame de nicotina. Incerc sa gasesc o ocupatie mainilor. Sa nu se plictiseasca. Au trecut 12 ore. Si inca rezist.

A 3-a ora

Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac...Intorc clepsidra. Imi amgesc simturile. Venele mi se dilata. Incepe agitatia. Au trecut 3 ore. De cand m-am lasat de fumat.

Tolaneala

C'est la vie...Emerson & Palmer. Soare. Ma trezesc. Elimin draperiile geamului. Soarele ma orbeste. Ies in balcon. Cu cafeaua si tigara adiacenta. Sunet de acordeon. Imi sterge imaginea blocurilor. Gri. Prafuite. Imi proiecteaza verdeata. Copaci. Sunete contrastande. Se sterg sunetele masinilr. Se proiecteaza sunetul linistii. Intru in casa. Si ma asez agale. Pe fotoliul masiv. Ma afund in el. Pun un cantec taraganat. Usa balconului e larg deschisa. Ignor mijloacele de comunicare. Ignor tot ce tine de agitatie. Ma tolanesc in fotoliu. Si imi iau cafeaua. Si imi mai aprind o tigara. E sambata. E tarziu. Sterg tot din memorie. Stau. Fara sa ma gandesc. Cu ochii inchisi. Si o mata alaturi. Ma izbeste mirosul de cafea. Aburul ei imi ajunge in sange. Tigara o uit in scrumiera. Aprinsa. Mocnind. Afumand atmosefera. O pala de vant. Imi ciufuleste parul. Inca ciufulit. Dupa somnul adanc. Coboara si ma mangaie. Imi mangaie fata. Si mana in care tin cafeaua. Deschid un ochi. Si iau tigara. Trag un fum. ...c'est la vie... si din nou acordeonul. Si din nou soarele. Stare inghetata. Nimic nu mai misca. Totul se opreste. Doar vantul inca ma mai ciufuleste. Imi povesteste. Ceva. La ureche. Zambesc. La povestea gandului. La mirosul de lemn ars. La umezeala zapezii. La sunetul padurii. Zambesc. Tamp. Doar cu o umbra. De fericire. Si raman impasibila. La tot ce tine de oras. De ciment. De zgomot. Doar un acordeon, o cafea, o tigara, soarele si vantul...c'est la vie...

Vinil

Se invarte. Vinilul. Mi-am amintit ca pe drum au ramas in urma vinilurile. Imi e dor sa ascult. Sunetul. Fasaitul. Acul care zgarie. Acul pe santuri. Sa simt vinilul. Sa ma opresc mangaind suprafata neagra. Sa privesc atent mijlocul discului. Si sa vad dincolo de el. Mi-e dor sa ascult vocile ragusite. De uzura. Sunt muzici cu care am crescut. Ascultandu-le pe vinil. Sunt muzici care mereu imi aduc aminte. De copilarie. De cum stateam pe burta pe covorul persan. De primaverile si toamnele altor ani. De ierni si de veri. Sunt muzici ce ma plaseaza in tunel. Tunelul timpului. Si ma rostogolesc spre perceptii uitate. Spre imaginatie. Spre povesti. Spre primele momente in care am faut cunostinta cu teatrul. Povestile pe vinil. Povestite si interpretate. De oameni pe care-i consideram "monstri sacri". Amintiri cu somnul de pe covorul persan. Adormeam ascultand fasaitul acului. Ma trezeam sa intorc placa. Ultimele cuvinte se repetau la nesfarsit. Din cand in cand, cate un vinil mai subcomba. De atata ascultat. Zgariat in asa fel incat nu mai distingeai santurile lui naturale. Dar niciodata nu m-am indurat sa le arunc. Placile decedate se odihneau pe post d "colectie". Ranile erau doar dovezile importantei lor. Le inlocuiam. Cumparam alte exemplare. Asa am ajuns sa am dubluri. Pe care le schimbam contra "noutatilor". Construiam circuite. Foloseam placile uzate in mai multe exemplare pe post de moneda de schimb. Le am si acum. Doar ranile pick-up-ului imi opresc avantul de a le reasculta. Si nici macar. Sunt zile in care ignor cureaua slabita a vechiului rusnac. Si o mai cos. Si o peticesc. Sa tina macar pentru o placa. Sa tina macar pentru o amintire. In general nu am amintiri. Dar e de ajuns ca pentru o clipa sa-mi redai un sunet, o senzatie, o atmosfera. Si incep sa-mi amintesc. Acum, intind o mana spre raft. Iau o placa. Desfac rusnacul. Fixez placa cu adoratie pe suport. Ma intind pe covor...si incep sa visez....

Polar

One more cup of coffee for the road...spre infinit. Spre sfarsit. Stergem trecuturile. Si plecam. Ziua in care m-am decis. Sa uit. Sa uit ca existi. E ziua in care mi-am amintit de mine. Cu Dylan in ureche stanga. Si cu Baez in dreapta. Taraganat. Ne plimbam in cercuri. Incepem si inchidem cercuri. Perfecte. Sau nu. Ma amuz cu ghicitori. In stele. In numere. Universale. Curiozitati in noapte. Si zambesc. Plecam din nou. Plec din nou. Va las voua tronurile. Iau cu mine doar o cafea. Ultima bauta impreuna. Ultima povestita impreuna. Ma voi intoarce. Cand nu o sa ma astept. O sa ma asez din nou langa voi. Si o sa va povestesc. Istoria. O sa ridic castelele mele. Si le daram pe ale voastre. Si din nou vom pleca. O sa ne intalnim. Cu timpul si vieti. Necunoscute. Pe dealul al treilea. Sau al patrulea. O sa ne intalnim. Candva. La colt de strada. Sau poate la mijlocul bulevardului. O sa fie primavara. Sau poate toamna. O sa ne amintim de vara. Sau poate de iarna. Dar sigur vom rade amintindu-ne de noi. Dar pana atunci, imi ridic bocceluta. Si plec. Sa ma plimb.

Tristeţi la colţ de stradă

Sub roată se plimbă asfaltul. Se prelungeşte în întuneric. Se distanţează în memorii. Neutre. Visez în miezul nopţii. O umbră de fum îmi irită ochii. Incerc să desluşesc de unde. Ridic ochiul drept. Abandonând asfaltul. Duc mâna în buzunar. Şi scot pachetul de ţigări. Imi aprind penultima ţigară cu bricheta ta. Arunc cu furie moneda. Ii urmăresc cu ochii mişcarea în aer. Pirueta multiplă işi încetineşte rotirea. Cade. Mă arunc să văd concluzia. Dar cantul monedei îmi prelungeşte agonia. Uit instantaneu să înaintez. Mă opresc lângă tine. Mă întorc să-ţi privesc. Umbra. Mă legăn pe acorduri nocturne. În ritm de mătase. Roşie. Îţi simt mâna pe umărul meu. Imi alung privirea cât mai departe. De tine. O picătură de ploaie. Se odihneşte pe mâna mea stângă. Poveştile se termină. Basmele abia încep. O amintire îmi fuge prin faţă. Imi e lene să o urmez. O ignor. Ca şi când nu ar fi existat. Mă las pradă somnului. Mă odihnesc. Uitând.

Tricicleta

In noaptea asta mi'am visat tricicleta. Primita in dar cand aveam vreo 2-3 ani. Si care rezista si acum uitata intr'un loc intunecat la bunici. E tricicleta mea albastra. Muzici in surdina la 6 dimineata. Si ganduri zburdand spre copilarie. Cand in soare rad dintr'o poza. Cu tricicleta mea albastra. Si cu prieteni din copilarie in dreapta mea. Ne'am imprastiat. Fiecare in alt loc. In alt oras. In alta tara. Si doar tricicletele ne mai aduc aminte de copilaria comuna. Cand ne'am intalnit toti ultima data. Ne'am amintit ca toti le'am pastrat. In stari diferite. Dar au ramas in acelasi loc. Ca o marturie a intalnirii noastre. Ca o marturie a faptului ca la un moment dat toti am trait in acelasi loc. Concursurile. Pedalam ore intregi. Pana am crescut prea mari. Si dorinta de viteza crestea. Incepeau sa nu mai faca fata la agitatia noastra. Si atunci ne'am adaptat agitatia. Metode ingenioase de evolutie a tricicletelor. Mecanisme schimbate, evoluate si adaptate...pana ne'am cumparat biciclete

Ungaria fura startul in proiectul Nabucco

Am deschis ochii incercand sa ma trezesc. E din nou 6. Dimineata. Ma lupt sa gasesc un ultim chistoc de tigara prin buzunare. Cercetez amanuntit. Sunt furioasa. N'am mai fumat de aproape 12 ore. Pentru ca am adormit. Iar cand m-am trezit era prea tarziu sa mai gasesc magazine deschise. Ma chinui. Caut indesand mainile adanc in orice recipient care ar putea contine macar o farama de tigara. Clar. Sunt dependenta. Dar imi place senzatia. Ungaria fura startul. Pe fundal se aude o voce citind presa zilei. Nabucco. Gaz. Bricheta. Tigara. In furia mea tabacica ascult muzica. Tai microfonul televizorului. Imi fac o cafea. Solubila. Nu mai am cafea pentru ibric. Mi se pare ca iincep o zi imbecila. Si nu inteleg nimic. Ascult Pantera intru trezirea simturilor. Inlocuiesc cu brio palma aburinda a cafelei.Si Ungaria fura startul...

Titlu

Se intinde acaparand privirea. Fumul. Sunt din ce in ce mai treaza. Ma uit la tusier. Si la tusa. O linie alba, firav trasata. Cu penelul intaresc iluzia. Roz. O bluza roz imi tresare violentandu'mi privirea. Ma uit in ochii tai. Dar nu te vad. Vad doar un zambet. In linia unei palme. Sunt beata fiind prea treaza. Un ochi se inchide. Cel mai mic. Celalalt priveste insula. Modele orientale. Pe un scaun regizoral. Mambo se desfasoara. Infasurand tangoul. Picioarele tale desculte asculta o manea. Jazz'ul s'a pierdut. Intr'o mustata de matza.

Atunci...

Nu ti-am spus niciodata cat de bine imi e cand ma trezesc langa tine. Dar stiu ca stii asta. In ultima noastra dimineata mi-am baut cafeaua stiind ca plec. Pentru totdeauna. Ti-am zambit stiind ca nu-mi ghicesti gandul. Egoismul. Te-am ignorat concentrandu-ma asupra discursului mental cu cafeaua. Stiam ca nu ma voi mai intoarce. Imi doream plecarea. Am fumat linistita ultima noastra tigara. Ultimul fapt ce ne mai unea. Acum stam fiecare in lumi separate. A mea se schimba mereu. E intr-o continuua miscare. A ta ramane la fel.