Puf Puf

Ma privesti in fiecare zi din toate colturile. Camerei. Iti aud respiratia suieratoare. La intervale identice. Ciulesc urechile si imi amintesc de tine. Suieri furios din 15 in 15 min. Pe rand, din colturi diferite ale camerei.Ies pe hol. Merg sa fumez o tigara. Te aud. Te aud cand trec pe langa tine ignorandu-te. Suieri din ce in ce mai nervos. Iti faci simtita prezenta. Tusesti astmatic provocandu-mi inabusiri. Imi acaparezi spatiul. Incerc sa scap de tine in fiecare moment. Mijesc ochii incercand sa disting daca trec sau nu pe langa tine. Te ascunzi itindu-ti figura de dupa ghiveciul cu flori. Te ascunzi ridicandu-te pe sifoniere. Te ascunzi dupa acvariul cu corabie. Te ascunzi in spatele ceasului ce nu mai invarte ore. Dar fiecare miscare te deranjeaza provocandu-ti suieraturi. Ma deranjezi. Iti simt respiratia mirositoare a iasomie cu levantica. Ar fi frumoasa intalnirea noastra. Dar esti mult prea parfumat. Mult prea intepator in comentarile tale. Ma molipsesc de tuse astmatico-tabacica de la tine. Imi provoci spasme pulmonare. Ne certam suierand in fiecare zi. In fiecare ora. In fiecare moment. Incerc sa fug de tine. Dar imi rasari in fata. Iti simt furia. As vrea sa ucid individa care te-a adus in calea mea. Maniile ei ne-au transformat in cei mai inversunati inamici. Ai un rol bine stabilit in ordinea lucrurilor. Si doar aia stii sa faci. Dar nu te suport. Nu te suport cand ma scuipi in fata de la inaltimea dulapului. Te iau si incerc sa te arunc. Pe geam. Sau la cosul de gunoi. Dar esti prea bine ocrotit de functii inalte. Statutul tau social nu imi permite. Sarcinile tale de lucru interfereaza anulandu-mi posibilitatile. Dar am o singura idee pe care vreau sa o transmit: esti doar un imputuit de deodorant de camera care ma stresezi!

Interviu cu un cercel

Eu: Buna dimineata. Bine te-am regasit.

Cercelul: 'Mneata. Asemenea.

E: V-am vazut cam mototolit in dimineata asta...

C: Mda..

E: Dar ce s-a mai intamplat? Ce ati mai facut de cand nu ne-am vazut?

C: Mmmm...Poi am avut foarte multe de facut. Am fost foarte ocupat. Am reusit sa ma pierd...

E: Wow! Cum asa? Par intamplari interesante, palpitante...

C: Poi...intai am stat o vreme intr-un magazin prin centrul Bucurestiului. De acolo admiram zi de zi agitatia. Ma uitam la luminile masinilor noaptea cand se dadea stingerea. In vremurile alea ma indragostisem nebuneste de o brosa. Era micuta, finuta. Cu stralucitoare agate. Ne pierdeam deseori povestind in noapte. Dansam in lumina neoanelor strazii ascultand muzici imaginare...

E: Da, da....si apoi?

C: Mda...apoi am plecat. Am ajuns in acelasi oras sa fiu gazduit de o individa.

E: Si? Banuiesc ca a fost o perioada interesanta a vietii dvs. Cum era? Se comporta bine cu dvs?

C: Mda. A o fost o perioada mai dificila din viata. Stateam 3 persoane in 2 camere. Uneori chiar 4. Lobul drept era mai incapator. Dar acolo statea egoistul. Un cercel complicat in lemn sapat. Care nu accepta niciodata intruziuni in spatiul lui privat. Asa ca am ajuns sa ne inghesuim in lobul stang. Unde nu aveam nici un pic de intimitate. Imparteam totul cu un cercel chitara. Maine era o frunza. Poimaine erau amandoua. Uneori eram 3 si incepeam sa ne ratoim unii la altii. Erau momente in care ne intelegeam bine si...

E: Dar ma scuzati ca va intrerup...imi pareti cam obosit azi. Ce s-a intamplat?

C: Poi...intr-o seara am iesit la un ceai dansant. Si am adormit. Am adormit incercand sa evit mahmureala de a doua zi. Tipa la care stateam era angrenata in niste tulburari bahice. Si adormind...M-am trezit ca n-am mai avut casa pentru cateva zile. A uitat sa ma ia si pe mine acasa. S-a descotorosit de mine. Si a plecat. Si cateva zile n-am mai putut sa privesc lumea. Era tot timpul noapte in locul acela. Eram undeva sub o plapuma care nu lasa niciodata lumina sa razbeasca pana la mine. Auzeam voci in jurul meu si uneori simteam prezente. Dar nu vedeam niciodata pe nimeni. Si abia ieri si-a amintit de mine. In sfrasit m-a luat acasa... Iar acum sunt obosita dupa atatea zile de delagatie... Ma gandeam sa-mi iau un concediu. Dar...

E: Da! Interesant... Dar din pacate timpul alocat interviului nostru este pe sfarsite. Adresati va rugam niste cuvinte de final cititorilor si ascultatorilor nostri...

C: Poi...daca nu ma mai lasati sa vorbesc...

E: Nu-i vorba de asta dar mai avem programate vreo 2 interviurii pe ziua de azi...

C: Bine, bine...atunci, dragii nostri cititori/ascultatori sa aveti o viata placuta, zambitoare in care...bla, bla ca daca tot mai aveti interviuri nu mai am inspiratiune la ora asta. Dar fiecare isi cunoaste urarile de bine si ideile moralizatoare pe care o chestie publica trebe sa vi le adreseze...asa ca: Noi sa fim sanatosi!

Caise

Buuuuuuuun. Mai precis, compot de caise. Merg spre birou. E 7 dimineata. In statie. Autobuzul se cazneste sa se opreasca. Langa mine un batran. Il cunosc. In fiecare dimineata il vad. Asteptand ziarul gratuit. Alaturi de alti mosi si babe. Stau in fata ghiseului de bilete RATB. Si asteapta. Si se imbulzesc. Si se cearta. Si sunt mult prea agitati pentru ore matinale. Iar azi il vad in alt loc. Il vad langa mine in statia de autobuz. Molfaie ceva sub mustata rara. Se uita pe sub ochelarii cu rame groase. Se uita spre mana. Ma uit si io indiscret. Si vad borcanul. Ma uit mai atent. Galben translucid si cu ceva adaus. Incerc sa casc ochii mai tare. Compot de caise.

Eu?

Eu scriu uneori. Dar gandesc mereu. Nu ma pricep sa scriu. Dar imi place sa redau imagini. Imagini care sunt in mintea mea. Imagini pe care le intalnesc zi de zi. Imagini absurde. As putea sa redau in cuvinte pictura lu' Picasso. Dar nu vreau. As putea sa redau fiecare sentiment transpunandu-l in cuvinte. Dar nu vreau. Cred ca unele imagini imi sunt dresate doar mie. Si nu vreau sa redau descrierea mea. Gandesc mereu. De multe ori abstract. Imi place sa tac. Sa ma uit la voi. Sa va developez ca pe niste filme. Sa construiesc diapozitive. Imi place sa nu ma observati. Si mereu imi asum superficialitatea. Imi place sa fiu superficiala. Caci atunci doar cativa ma pot cunoaste. Cativa care pot intui fiinta care sunt. Si despre care nici macar eu nu stiui nimic. Imi place sa rad. Sa ma prostesc. Sa aberez la ore tarzii in fata unei beri. Sau a unui pahar de vodka. Sau a unei cani de vin fiert. Mereu sunt un rol. Mereu sunt aceeasi pe care ati cunoscut-o. Dar fiecare cunoasteti doar o parte. De cele mai multe ori, partea psihotica. Sunt o betiva care vrea sa traiasca. Sunt o javra ascunsa sub intentii bune. Uneori sunt parsiva. Alteori sunt depresiva. Si cel mai adesea nu tin cont de voi. Deseori imi ziceti ca imi pun masca superioritatii. Ca va ironizez sau ca sunt sarcastica. Si toti sunteti niste mici genii care ma descifrati. Mereu. Imi place sa exagerez cu tigarile. Imi place sa exagerez band. Imi place sa-mi subliniez tot ce e negativ. Sunt doar eu in fata unei cesti de cafea. Cafeaua e singura care-mi arunca mastile in lateral. Pentru o ceasca de cafea renunt la a fi tot ce nu sunt. Si ceea ce credeti voi ca sunt. Cand beau o cafea ma simt eu. Cand simt lichidul cald aromat in cavitatea bucala incep sa visez. Sa-mi asez imaginile in sertarele mintii. Cand beau cafeaua ma odihnesc. Si nimic nu ma poate disturba. Imi place sa ma duc sa cumpar cafea. Sa vad boabele. Sa simt mirosul cafelei proaspat rasnita. Sa aud cum sfaraie in ibric cand o fac. Sa simt aroma. Imi place sa o torn in cani mari, incapatoare. Imi place sa beau cafeaua in bar. Atunci ma asez intr-un colt. Si ma uit la oameni. Toti deveniti personaje ale unui mare roman. Un roman care a fost inceput cu multi ani in urma. Si care inca nu a ajuns la final. Dar intr-o zi va trebui scrisa si ultima pagina. Si atunci sigur va fi in fata unei cesti de cafea.

Perdele

Vantul intra pe usa din dos. Se joaca un pic cu coltul covorului. Rascolind ciucurii. Se plimba cautand valsul. Gaseste o floare. Uscata uitata intr-o vaza. Din vechi zile. Se joaca cu petalele ofilite. Povesteste cu frunzele uscate. Floarea freamata aruncand sageti colorate. Nu nimereste vantul. El prinde sagetile aruncandu-le mai departe. Pleaca. Intalneste o foaie de hartie. O inghionteste prieteneste. O gadila. Ea surade aruncandu-se pe corzile chitarei. Un acord se aude lenes. Ca un raset in coltul camerei. Muzica se aude tot mai tare. Vantul danseaza cu coltul fetei de masa. Un vals intr-o lume fara cuvinte. Trece mai departe. Dar cand sa iasa pe fereastra intalneste zanele. Ramane prins in hora perdelelor. Danseaza un ultim vals. Se inmoaie in bratele lor. Se domoleste prins de mreje. Si tot ce vroia era sa mai vada soarele.

Carusel

Ma rotesc in carusel. Ochii-mi zvacnesc. Organele interne imi trepideaza la fiecare miscare. In par se dau batalii amarnice intre vanturile de vest si de est. Ma debarasez de obsesii vechi invocand altele noi. Trasurile se tarasc pe sosea trase de cai. Putere. Ma uit incercand sa vad niste haiduci pe dealul din fata. Hanul de dupa colt si-a inchis usile. lemnul incepe sa miroasa a putreziciune. Viermi colorati freamata printre frunzele cazute. Poti sa pleci azi. Si te poti intoarce poimaine. Dar nu maine. Pot sa plec maine si sa nu ma intorc curand. Printre viermi chipuri aluneca translucide. Imi pun ochelarii si privesc. Se transforma cameleonic in delfini regali. Caruselul se invarte. Tot mai ametitor. Imi pun masca de carnaval. Mana imi ingheta inclestata pe lant. Se sfarama. O statueta absurda prinde viata alunegand de pe soclu. Masca aproape ca-mi aluneca de pe fata. Dar cu o ultime forte o lipesc la loc. Ne intalnim in miscari haotice. Incercand o corelare fictiva. Experimentele se umanizeaza. Provocand cutremure adanci. Roibii in galop depasesc murgii. Paravanele se retrag din drumul imaginii. Ecranele luminoase proiecteaza iluzii colorate. Nebuni psihotici se intalnesc. In fata cafenelei somnice. Crizantemele isi termina drumul tomnatic. Luminand stelele. Indepartez masca uitandu-ma la tine pe sub barbie. Te uiti la mine zarind cicatricea. Si atunci caruselul incepe sa se opreasca. Incetineste atipic incolacindu-se in jurul axei. Cobor. Dar un haiduc apare pe campul din fata. Incerc sa deslusec mai bine imaginea. Nu reusesc. Abandonez ideea in mijlocul parcului. Si ma indrept spre tine.

Ceata

Aburi. Din nari. Din tevi de esapament. Din canile cu vin fiert. Aburi de ceata. Frig aburit. Stari ireale. Irealitatea transfrontaliera aburinda. Aburi in ceasca de cafea. Aburi in usa frigiderului deschis. Aburi in cana cu ceai. Aburi in mintile incetosate. Aburi de iarna. Ne rostogolim cuvintele prin ceata. Stari. Un broscoi pupat. Si un print zacea pe marginea fantanii. Cumpana se destabilizeaza incetisor. Cautand lichidul vital. Inspiram aburii fantanii. Vorbind. Dansam cu piciorul stang si degetul mic de la mana. Mana dreapta. Navigam prin oceane cu celalalt picior si restul degetelor de la maini. De la ambele maini. Bolta era acoperita de muzica noastra. Adica tacerea. Iar stelele se urmareau de la distante egale. Si atunci ne-am privit si ne-am intors. Unul spre celalalt. Am zambit sugubat. Si ne-am departat. Ca sa ne fie din nou dor unul de altul. O sa ne intalnim iar. Curand.

Caldura

Calcam real pe caldura emanata. De aerul conditiei stande. Clocoteam in sucuri proprii sunetele efemere. Si nimic nu disturba uitarea. Stiam ca citesti mereu sufletul. Si mai stiam ca mereu somai adolescentin in uitare. Mironositele punctelor incerte gravitau in jurul nostru. Tarfismul vietilor noastre se intrepatrunde. In nelinistea viitorului trist. Si totusi, mereu suntem agitati. Intr-o fericire absurda. Si mereu ne lovim de oceane turtite. Si niste petrecareti ai regnului privesc cu sarcasm palierele. Vietii. In iuresul plicurilor zeitatile prezentului asaneaza trenurile trecutului. Iar tabelele amfitrionilor tarzii ne trimit spre somn. Noapte buna. Iti zic acum sinistru...

Vis

Aseara te-am visat. Ne-am visat. Erai cu mine. Eram departe. Te iubesc. Te urasc. Te vreu. Te alung. Esti aici. Sunt acolo. amandoi departe. Priviri. Desarte. O bere. O cafea. Si am uitat de noi. Am uitat de tot. Si ne razvratim...in mormant

Secvente de drum ( I )

EA: Ati fost la SF. Pavel? (de parca acest sf. Pavel ar fi vecinul meu de bloc)
EU: Care?
EA: Cand au adus moastele...
EU: Cine? Unde? (plus: care moaste? cine-i Pavel? despre ce vorbeste aceasta tanti cu figura monahala si eu ar trebui sa stiu?)
EA: Poi...cand a fost lume multa....
EU: AAAA ... La Sf. Dumitru? (caci era singurul moment in care auzisem si eu de moaste scoase de curand spre desfatarea credinciosilor)
EA: Ihi. Io am avut noroc ca mi-a tinut cineva randul ca altfel...

Altfel ce? Nu mai apucai sa-l pupi? Sa-ti astamperi pohtele slavei intr-un gest de piosenie semierotica? Cand in aplecarea grabita spre racla iti tuguiesti buzele iar atingerea ei se transpune in orgasmice desfatari ale simturilor magico-religioase. Si vai mie un biet muritor care de mic si-a aratat fatis rezerva acestei goane spre urmarirea binelui personal. Si vai mie pacatos al pamantului care prefera sa discute alene cu D-zeu la o tigara langa o cana de cafea evitand magnetismul fanatismului magico=religios.

Fumand

Tot mai des ma uit la maini. La tigara dintre degete. M-am obisnuit sa va vad fumand.

Subiectul nr. 1: Aprinzi rapid o tigara. Bricheta parasita pe masa intr-un gest de delasare profunda ma face sa ma uit la tine. Dar nu vreau sa ma uit la tine. Vreau pur si simplu sa vad cum iti fumezi tigara. O framanti agitat intre degete. Tragi rapid un fum. Pe care il retii cateva secunde in plamani. Il expiri rapid nimerindu-mi ochii. Te injur in gand. Dar vreau sa vad pana la ce punct vei chinui tigara. Stai aplecat peste masa strivind continuu scrumul in scrumiera. Tigara ta pare sa arda doar atunci cand aerele te cuprind. Acum nervozitatea isi spune cuvantul. Trece timpul incet. O noua tigara. Te-ai mai calmat. Dar bricheta este din nou aruncata. Tragi un fum de parca ar fi ultima gura de aer din viata ta. Apoi il expiri calm. Lent. Varful tigarii nu mai e bont ca "intaia oara pentru prima data". Nu mai stai la masa. Lasi intaietate tigarii. Nu te mai urci pe ea. Nu o mai agresezi. O descanti. Ii povestesti. Doresti invaluirea fumului. Si totul e liniste. La final o strivesti cu miscari sigure dar care parca ar sublinia regrete.

Subiectul nr. 2: Aprinzi incet o tigara. Un ritual ce urmeaza un altul. La tine povestea sta in bricheta. O iei in palme. Povestesti. Tigara e undeva intre degete dar atentia iti e concentrata pe bricheta. Te fascineaza intr-o oarecare masura jocul ei. Te pasioneaza asteptarea. Incerci sa indepartezi cat mai mult momentul sublimului. Momentul aprinderii pierzaniei. In sfarsit aprinzi tigara. Inspiri lent. Intr-un ritm sacadat aproape inexistent. O risipesti lasand-o pe marginea cavoului ei. Scrumiera e mai apropiata de tigara decat tine. Uneori nu-ti dai seama ca s-a stins singura. Alteori o stingi inainte de ultima ei suflare. Cu miscari suspendate. N-am vazut pe nimeni care sa stinga o tigara mai incet decat tine. Si totusi ea se bucura. O lasi cu gandurile ei. Si iti surade din cavou la ultima suflare.

Subiectul nr.3: Aprinzi tigara. Tragi un fum. Ceva nu e in regula. Parca nu relationati. Parca sunteti doua fiinte stinghere. Nu exista nici o magie intre voi. Doar o usoara relatie inconstanta. Inspiri din nou. Fumul fuge afara inainte sa-l expiri. Incerci sa-l arunci pe nari ca vechii dragoni. Dar iese doar un zgomot mult prea mic pentru a fi perceput. Inchizi ochii gandindu-te la ceva. Tigara isi opreste rasuflarea pentru cateva clipe. Si incearca sa fuga. Dar nu poate. Este subjugata de amprenta ta. Dar pana la urma lupta ajunge la final. Fara invinsi si invingatori. A fost doar o alta tigara strivita in scrumiera.

Voua

Onest fumand o tigara la o cafea de seara. Si indulcirea simturilor.

1. Celor care credeti ca daca in nebunia mea trecatoare va par simpatica. Simpatica ca un om prost. Tin sa va mentionez pe aceasta cale ca va inselati!

2. Celor care credeti ca bosumflarile mele glumete sunt doar un mod de a ma supara pentru cinci minute. Ca apoi sa imi treaca. Tin sa va mentionez pe aceasta cale ca va inselati!

3. Celor care credeti ca zambetul meu e vestitor de cele bune. In fata unei sticle de bere. Tin sa va mentionez pe aceasta cale ca va inselati!

4. Si voua celor care credeti ca ma puteti uza ca pe o carpa de praf. Cand stergi geamurile. Tin sa va mentionez pe aceasta cale ca va inselati!

Tricot

Mda. Se apropie iarna. Printre fumuri cu izuri de bere ma apuc sa tricotez. Am inceput cu acele, andrelele, crosetele pe care le-am recuperat de la bunica. Mai imi trebuie ceva lana sa incep. Si apoi odiseea de bunicutza transformata-n antilopa incepe. Metri intregi de fulare imaginare s-ar desfasura pe covor. In impleticirea impleticirii, vteze rauri intregi de calduroase mosmondeli se intind torcand alene. 2 pe fata, 2 pe dos. intorc si o iau de la capat. Tricotez modele imaginare. Un bob de orez ce merge pus la fiert pentru completarea sarmalelor. Un tors ce poate rivaliza cu corinticele coloane pierdute in negura templelor. Frumoase flori ce pot ingenunchia o primavara. Caci aparitia lor in prag de iarna este o palma data normelor vremii. Jucause geometrii coloreaza un intreg tablou. Iar finalul impletiturii incheiat apoteotic cu o panglica clasica de 1 pe fata, 1 pe dos. Si intorcand fila, o masina de scris tricota.

Lacramioare

Candva...acum mult timp...

Imi strica ploile. Imi strica schemele. M-am intors acasa. De acasa. Am intrat in vechea casa si am simtit ceva. O atmosfera. Ma uitam alene la vechile mobile pe care mi le aduceam aminte din copilarie. Totul era la fel. Acelasi miros al lucrurilor. Mirosul pe care il simteam ori de cat ori deschideam sertarele ca sa scot globurile pentru brad. Betelele. Un iz al copilariei. Al iernii. Fiecare anotimp are mirosul lui specific. Primavara miroase mereu a lacramioare. Rareori am vazut lacramioare in Bucuresti. Mici ca niste margaritare insirate de-o parte si de alta a tijei subtiri. Cautarea lor printre frunzele prea mari pentru ele. Itindu-se albe printre ele. O intreaga curte de lacramioare. Iti dai seama ca a venit primavara cand simti mirosul. Simtind mirosul sesizezi ca au inflorit.

Soare

In dimineata aia ceata patrundea in grota. Intunericul devenea tot mai adanc. Umezeala patrundea in fiecare strat al humanoidului ce privea.Si atunci niste muzici se auzira undeva departe. Intunericul zambea de dupa perdeaua memoriei albastre. Povesti se pierdeau in neguri de timp stravechi. Incerca sa stearga un abur. Se invartea mereu in jurul nucleului primordial. Se intorceau mereu la atmosfera. Cu radiere in mana stanga si surasuri amare mergeau inainte. Isi simteau prezentele. Stiau unul de altul. Mereu se ridicau agale spunandu'si adio. Deseori se tineau in brate ignorandu-se. Pentru 2 secunde timpul atarna in cuier langa palariile albastre. Aburii albastri se transformau in monstrii. Pentru 2 secunde isi aminteau unul de celalalt. Dar abandonau palariile si se uitau spre cer. Nimic nu mai era la fel. Vedeau soarele. Stralucind. Plecau ironizandu-se . Si au uitat.

Alb - Negru

Visam in alb si negru.
Visam oamenii albi si intamplarile in negru negru.
Buburuzele albe.
Melcii negri.
Broastele albe.
Gazele negre.
Libelulele albe.
Fluturii negri.
Florile degradeuri gri cu sepale albe.
Frunzele bateau inspre negru albastrui.
Copacii mase amorfe albe.
Gandurile cand albe, cand negre.
Pe tine te visam mereu negru.
Pe mine alb.
Dar am incetat sa mai visez in alb - negru.
Visam in culori crepusculare.

Poveste

A fost odata ca niciodata....asa incep toate povestile. Nu? Dar povestea de fata incepe altfel...
Este mereu ca odata. Candva, intr-un taram al basmelor. Al povestilor cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene. Cu zmei si cu cai fermecati. Traiau acolo, pe acele taramuri nemuritoare, 2 pitici. Mici, mici. Extrem de mici. Ca sa ii vezi trebuia sa folosesti un microscop. Dar cum nu se inventase inca, ne imaginam cum arata. Oare cum o arata? Stie cineva raspunsul? Io cred ca erau mici. Si atat. Fara expresie. Fara umbre. Fara detalii.

Si cei doi pitici mici, mici alergau toata ziua in lumea lor. Stiau ca traiesc in lumea basmelor. Stiau ca toti ii cauta. Stiau ca toti vor sa-i vada. Dar ei se bucurau in fiecare zi de anonimatul lor. Piticii astia 2 aveau un obicei: de cate ori aflau ca cineva e pe urmele lor se asezau pe umarul cautotorului si il urmareau. Se urmareau singuri din perspectiva cercetasului. Si se amuzau. Se amuzau privind absurdul. Absurdul cautarilor. Caci nimeni nu s-ar fi asteptat ca ceea ce cauta sa fie atat de aproape. Studiau impreuna hartile. Traseele. Dificultatile gasirii lor. Stateau cu victima ilarului si isi imaginau. Isi imaginau cum s-ar cauta ei pe ei. Din cand in cand, ca niste voci ale inspiratiei sopteau raspunsuri la intrebari. Intrebari ce in simplitatea lor erau complicate. Intrebari care macinau cercetasul vreme indelungata. Il macinau fara rezultat. Piticii insa stiau. Stiau raspunsurile. Si rareori le sopteau. Ca la scoala. Erau niste copiute volante.

Una din victimele unuia din pitici s-a detasat radical de celelalte. La un moment dat, si-a dat seama ca piticul e pe umarul ei. Pe umarul stang. Din cand in cand mai zburda pe dreptul. Dar in majoritatea timpului culcusul lui era pe stangul. Victima ii daduse si un nume. Piti. Si cel mai adesea conversau. Stateau nopti intregi la povesti. La un pahar de vin. La ganduri impartasite. S-au indragostit. Dar o dragoste subinteleasa. Piticului ii era draga victima. Victima era convinsa de existenta lui. Piti era considerat inspiratie. Asta pentru a nu-l pierde. Victima era considerata mediu natural. Asta pentru a nu se desparti de ea. Erau zile in care se faceau ca uita unul de altul. Erau zile in care ieseau impreuna la plimbare. Erau seri in care se desparteau. Pentru a se reintalni. Cand se reuneau ea ii zambea alene. El o indemna sa povesteasca. Se aseza din nou pe umarul stang balanganindu-si picioarele ca pe marginea prapastiei. Din cand in cand, Piti surpins de vrajile victimei aluneca de pe umar. Dar ea il prindea mereu inainte sa atinga pamantul. Il aseza la loc si din noua se facea ca uita. De el. Il amuzau salturile in gol. Dar se intreba uneori ce se intampla daca nu-l va salva. Au trecut ani in care au convietuit. Dar intr-o zi, victima a uitat de Piti. Fasnetul piticot s-a intristat. S-a retras de pe umarul stang. S-a dus din nou in lume. A mai facut cateva victime. Dar nici una dintre ele nu era la fel. Nici una nu l-a mai constientizat. A inceput sa se plictiseasca. Uneori trebuia sa paraziteze o victima cu fostul coleg. Coleg care intre timp mai gasise cativa pitici. Si isi facuse un mic trib. Ca si trib, mai colindau victime ce ii sesiza. Dar lui ii era dor de victima lui. De victima cu care a convietuit atatia ani. Aceasta era acum schimbata. Rareori avea amintiri cu Piti. Dar incerca sa le alunge. Ca pe niste vise traznite. Pana intr-o zi. Intr-o zi in care si-a dat seama ca intr0adevar lispseste ceva. Lipsea el. Piti. Piticu' ei drag. Si atunci l-a rechemat. I-a pregatit culcusul si paharul cu vin. Si Piti a venit...

Balerini printre vieti

2 Noimebrie. Sau poate 3. Am pierdut sirul zilelor. Dar ma incapatanez sa nu-mi aduc aminte. E duminica. Stau alene la calculator. Cu o cafea. Si o tigara. Ma uit la tastatura. Si prind de coada ultimul gand. Ultima imagine. E un dur. Povesteste mereu despre incaierari. Si lectii de viata. Vorbeste mult. Se imbata. Ne salutam uneori. Si povesteste. Despre garzi. Si despre momente belicoase. Trage barmanul de mana si-l obliga sa asculte. Io stau pe scaunul de la bar. Ma uit la rotocoalele de fum. Si fara sa vreau ascult. Un zumzet. Care incepe sa prinda contur in momentul in care imi este adresat. Un client cere bere. Ii este oferita. Se uita piezis. O ia si zice mersi. Zumzetul se atenueaza facand loc cuvintelor. Fumez o tigara. Ii zambesc. Dau din cap aprobator incercand sa nu zic nimic. Povesteste mereu. Si mereu. Si mereu. Face o pauza. Danseaza. Elegant. Pluteste ca un norisor. Greutatea lui nu se potriveste cu pasii de dans. Pare a fi o lebaduta. Mare. Si apoi din zumzet aud o declaratie. A fost balerin...fara cuvinte.

Fragmente de boala

EU: la un bal mascat degraba
EU: vine o baba
L’AUTRE: vine-un mos mai ciudatel
L’AUTRE: e pilit asa nitel
L’AUTRE: si pe baba o ciupeste
L’AUTRE: o atinge, ii zambeste
EU: o maseaza, o streseaza
EU: pana baba ii cedeaza
EU: si cedand la insistente
EU: peste masa se lungeste
L’AUTRE: si cand sa ajunga sa fac ultimul pas
L’AUTRE: mosul ramane in impas
EU: cu viagra'n buzunare
EU: peste salata el sare
L’AUTRE: ei doi brusc realizeaza
L’AUTRE: ca mosul nu prea mai functioneaza
EU: iara baba cracanata
EU: vede cu ochiu' stang o rata
L’AUTRE: ramane cu buza umflata
L’AUTRE: da coate s-ajunga mai in fata
L’AUTRE: ca orice baba se intreaba
EU: cum, de ce, si cum de unde?
L’AUTRE: unde este ratoiul cu tyreaba
L’AUTRE: ca rata este putin cam ocupata
EU: mosu' ramane fara scule
L’AUTRE: si cu mosu-ntre picioare
L’AUTRE: mosu oricum degeaba le avea
L’AUTRE: ca oricum nici baba nu putea
L’AUTRE: ca stii cum e dupa o anumita varsta

EU: pe sub geamul de ipsos
EU: un pikamar mofturos
L’AUTRE: scoate sunete rebele
L’AUTRE: nimeni nu stie cei cu ele
L’AUTRE: cu pleata-n vant ca-n anii tineretii
L’AUTRE: el ar fi vrut sa sparga doar peretii
EU: muncitorii's cu peretii
EU: si cu pleata fumeganda'i
EU: canta roace sa'mi ajunga
L’AUTRE: si cu nasul infundat
L’AUTRE: tu esti ziolata la pat
L’AUTRE: sau in pat
EU: ma mai uit, mai urmaresc
EU: cum ai tarii osteni muncesc
EU: sictiriti si obositi
L’AUTRE: ce sa fac sa nu ma plictisesc
L’AUTRE: as pipa la o berica
L’AUTRE: fie ea cat de mititica
L’AUTRE: dar cu berica impliniti
EU: si cu vodka'n rauri plina
EU: as mai avea niste benzina
L’AUTRE: ce ne tine de benzina
L’AUTRE: si noi gasim aceeasi rima

KO

Gata! Ma declar invinsa! M'a cucerit nemernica gripa. De 2 saptamani ma declar teritoriu gripal. Virusistic. M-a doborat cotropindu-ma sistematic ignorand incercarile mele de rezistenta. Am chemat in ajutor grupul doftorilor pe flancul stang. Pe flancul drept am trimis in lupta leacurile babesti. Iar in atac chimicalele colorate recomandate de familia doftorilor. Timp de 2 saptamani s-au derulat lupte grele...

Primul aruncat in lupta a fost flancul drept. Am atacat cu bai fierbinti si ceaiuri cu miere. Lamaiile au luptat vitejeste in prima linie fiind cele mai numeroase. Inhalatiile si mumificarile la cald le-au urmat indeaproape. Spirtul, frectiile, supele, ciorapul cu sare au dus frumosul renume mai departe. Ceapa si ceaiul de ceapa au fost si ele ostasi neinfricati pe campul de lupta. Dar dupa 1 saptamana in ciuda luptei vitejesti flancul drept a capitulat. A trebuit sa se retraga, greul razboiului fiind preluat de flancul stang.

Flancul stang a intrat in forta. Cu sirene tiuitoare si viteze ametitoare. A atacat aruncand in lupta divizia celor 15 sortimente de buline. Mici si colorate da' ale dracu'. Au atacat in toate directiille. Ficatul, stomacul, tensiunea, gatul, capul, febra, nasul au patruns prin zidul imunologic atacand zidul ostenilor colorati in ciuda perversitatii defensivei. Dupa lupte seculare, familiile bixtonimului, tusinului, nurofenului, aspirinei, codeinei, paxeladinului, faringoseptului, tantumului, hallsului, paracetamolului, vitaminelor, eurespalului si alte asemenea coloristici s-au declarat invinse.

In maneca stanga mai aveam niste asi. Mai neconventionali. Ateistici. Vinul si tzuica fiarta. Dar si asii s-au risipit in vant...

Iar acum..stau si zac...sperand la retragerea aureliana.

Argintii

Imi e rau. Clar! Daca tot nu functioneaza zecile de pastile colorate in combinatii din ce in ce mai ciudate am hotarat sa infrunt boala prin munca asiduua. M'am apucat sa spal geamuri. Inca mai sunt. Am spalat vro 10 pana amu. Is mareata. In ameteala bolii fac un striptiz naucitor pe marginea balconului privind in jos si numarand cele 5 etaje. Dar orice avant muncitoresc concurat de o viroza arceba ce-si ascute gherutzele zgandarindu-mi amarnic gatul si provocand vajuri de o rapiditate nemaintalnita se termina. Is abia la jumatea muncii socialiste si m'am plictisit. M'am asezat la birou sa mai pip o tigara si sa mai iau o gura de cafea. Si ma uit la ele. Cum lucesc in soarele zilei de azi. Stralucesc deplangandu'si soarta. Tratamentele binevoitoare de curatare sistematica lipsesc cu desavarsire. Arareori imi amintesc de ele. Si scartaind sub carpa molateca se lasa masate, depigmentate de coloristica prafului, dichisite. Le dau jos toate podoabele ploilor care au trecut si degetelor infipte in sticla lor. Din cand in cand, geamurile au nevoie de tratamente cosmetice. Au nevoie sa se simta rasfatate. Sa fie gadilate in orgoliul propriu. Si abia apoi ne zambesc lucind in soare...

... dar cum se intampla mereu...a doua zi ploua...asa ca vremea probabila pentru maine miercuri 28 ale lunii de octombrie: daca teermin geamurile de spalat, ploua ;))

Muzichie

...old times memories si o cafea pe masa intre doua geamuri lucind in soare si spre gadilarea placuta a urechilor...


Marina Voica - Intr-un colt de cafenea
Intr-un colt de cafenea // Langa geam la masa mea....tam, tam, tam
http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24

Edith Piaf - Milord
http://www.youtube.com/watch?v=_Iwh0gUnfew&feature=related

Tanti de la ziare

O cunosc de 8 ani. In fiecare dimineata semneaza prezenta spre informarea locuitorilor cartierului. De 8 ani imi livreaza ziarul aproape in fiecare zi. Imi cunoaste tabieturile. Imi e partasa la perpetuarea lor. Am fost si azi. Ziarul ma astepta impachetat frumos in spatele geamului.

Intai avea o taraba mica. In fiecare dimineata urmaream atent lungindu-mi gatul prin aplecari periculoase peste balcon daca a veit presa. Daca fosnitoarele vesti au fost asezate agale in ordonate teancuri pe taraba prea putin incapatoare. Ritualul era acelasi in fiecare dimineata. Desi stiam ca dubita care vine cu ziare ajunge la fix 6.20. In fiecare dimineata alergam jos indata ce vedeam ca dubita pleaca. Imi faceam cafeaua si ma duceam sa iau ziarul. Tanti il pregatea. Taia cu miscari repezi sfoara care lega ziarele si eram primul ei client. In fiecare dimineata glumeam imaginand sisteme de teleportare a ziarului pana la etajul 5. Si totusi, in fiecare dimineata coboram in fuga treptele sa ma duc sa o salut pe tanti.

Au trecut ceva ani si de cateva luni Tanti de la ziare are o casa noua. O taraba moderna. Chiosc. Eurochiosc. Nu mai sta sa tremure infruntand vijelii. Nu mai stiu ora exacta cand vin ziarele. Dar la 7.30 - 7.40 imi gasesc ziarul asteptandu-ma.

Si acum, dupa ce ritualul a fost indeplinit si pe ziua de azi, stau si ma gandesc ca niciodata n-am stiut cum o cheama pe Tanti. E Tanti de la ziare. Care-mi zambeste in fiecare dimineata. Vorbeste frumos cu tine. Iti stie tabieturile mai bine decat le constientizezi tu. Cu Tanti conversezi in fiecare dimineata. Despre vreme. Despre vremuri. De sanatate. Sta si te asculta. Si zambind iti intinde stirile zilei. Si atunci ajung la concluzia:

Imi place sa citesc ziarul Pe hartie. Sa interactionez in fiecare dimineata cu Tanti. Sa simt fosnind hartia speciala intre degete. Sa simt mirosul de cerneala tipografica. Sa imi beau cafeaua alene invartind paginile tolanita in pat. Sa am ora mea de citit ziarul.

Azi sunt racita. Nu m-am dus la birou. Am coborat sa-mi iau ziarul si am revenit in casa. Si timp de o ora m-am bucurat din nou de acest mic ritual. Sunt bolnava dar ma bucur.

Invitatie

Te astept diseara cu un buchet de portocale. La o cana de ceai cu lamaie. Si miere. Alaturi sa ne fie caldura paracetamolului si nurofenului. Te astept cu drag la un tub de vitamine sa ne indulcim seara in compania unui faringosept. Iar aspirina sa ne fie aproape. Un cant fortat de tuse tabagica sa ne alunge gandurile in timp ce un fonfanit agale de curioase secretii nazale e infundat in galeshe hartii cu miroase de mentol. Asa ca dragu meu...te astept diseara cu un buchet de portocale.

Nordul iadului

Daca iadul ar avea puncte cardinale. Claudia Cardinale. Ar avea nord, sud, est, vest. M-as plimba pana la capatul lor. M'as aseza la est sa gasesc trecuturi. M'as aseza la vest spre lumi necunoscute. M'as aseza in sud infruntand stari. Dar cel mai mult m'as aseza la nord. La nordul nordului. Cred ca'i frig acolo. Locul unde iadu'i inghetat. De ce ar trebui iadul sa fie cald? Sa nadusesti in iad... In schimb, cred ca iadu' are si partea lui inghetata. La nord e frig. Bate crivatul. Cad fulgi de nea. Iar in departare se vad focurile din centru. Centrul iadului. Luminat, feeric, stralucitor. Simti caldut pe varful nasului inghetat. Bei o stacana de chinuri si zambesti vazand jocul flacarilor. Stii ca nu o sa te deranjeze prea multi pentru ca's plecati mai degraba spre est, vest, sud. Esti singur cu stacana aburinda. Si gandindu'te la gol. Si atunci ranjesti agale in ritm de samba.

Muzichie

Pantera - Fucking hostile

http://www.youtube.com/watch?v=A7G2Y7X9Rr8

Almost every day, i see the same face
on broken picture tube, it fits the attitude.
If you could see yourself, you put you on a shelf
your verbal masturbate, promise to nauseate.
Today I'll play the part of non-parent,
not make a hundred rules for you to know about yourself.
Not lie and make you believe what's evil is making love,
making friends and meeting God your own way ...the right way.

(Chorus)
To see, to bleed cannot be taught
In turn, you're making us
Fucking Hostile

We stand alone,
the truth in right and wrong, the boundaries of the law,
you seem to miss the point, arresting for a joint?
You seem to wonder why hundreds of people die,
you're writing tickets man, my mom got jumped they ran!
Now I'll play a public servant,
to sevre and protect by the Law and the State.
I'd bust the punks that rape steal and murder
and leave you be, if you crossed me.
I'd shake your hand like a man, not a God!

(Chorus)
Come meet your maker boy, somethings you can't enjoy.
Because of Heaven/Hell, a fucking wive's tale.
They put it in your hand, then put you in your bed.
He's watching - say your prayers.
'cause God is everywhere.
Now I'll play a man learning priesthood,
who's about to take the ultimate test in life.
I'd question things because I am human,
and call no one my father who's no closer than a stranger.
I won't lïsten !!

(Chorus)

Cu drag, dragii mei

Afirmatii si raspunsuri frecvente:

1. Esti betziva!
1A. Da, sunt!
2. Esti superficiala!
2A. Da, sunt!
3. Iti bati joc de toti!
3A. Da, imi bat!
4. Nu stii nimic despre viata!
4A. Nu, nu stiu. Dar stiu mai multe decat voi!
5. Ii privesti pe toti cu superioritate!
5A. Da, ii privesc!
6. Crezi ca esti mai buna!
6A. Nu cred. Sunt!
7. Esti cinica si plina de scarba!
7A. Da, sunt!
.....

Iar daca Iadul e pavat cu intentii bune... probabil ca eu is cea care scapa. Napavandu'l. E logic, nu?

Asa ca va spun tuturor cu mare drag: fack off! Iadul nu'i pt mine :D

Invartind istorii intr-un Pall Mall

Trecut de miez de noapte. Intr'o bodega intunecata. La o masa. Niste persoane in jur. Se rade. Se vad poze. Se povesteste vag despre ceva. Cuvintele de incruciseaza jucandu'se cu fumul tigarilor. Ma joc cu pachetul de tigari. Degetele tremurande incep sa'l invarta in piruete ametitoare. Danseaza. Pana sa'mi dau seama gandurile au plecat. La plimbare. Se plimba undeva prin "Bucurestiul vechi". Se plimba pe Lipscani si Gabroveni. Dau sa mearga inainte pe stradute. Dar se opresc. Percep ceva. Se opresc si'si ascut simturile ganditoare. Isi rotesc simturile vizuale. Se opresc deasupra unei caramizi. Vechi. Langa, o barna neagra de lemn. Pamant acoperind partial formele interioare. Gandurile nastrusnice cum sunt incep sa'si cheme surata. Imaginatia. Se strang impreuna in jurul gropilor. Se uita cand la straturi diferite de caramida, cand la barnele innegrite, cand la straturile multicolore ale pamantului. Incep sa filosofeze. Stand la taclale agale Imaginatia iese prima la inaintare. Se intoarce spre Ganduri si incepe visul. Ii explica cum domni si domnite se plimbau sub arcadele de caramida. Cum sub barnele de lemn se scria istoria. Atunci, stralucitor, luminat de candele asezate strategic in caramida. Si in jocul lumanarilor se danseaza. Se rade. Se fac ospete. Iar prin ungherele intunecate parca dinadins lasate asa, se scriu alte istorii. Se tes intrigi. Se fac si se desfac domniile boerilor. Se scriu istorii neoficiale. Gandurile pluseaza cu fumul lamanarilor si atmosfere. Suratele se joaca cu povesti. Pall Mall'ul isi termina dansul fugitiv. Revin in secolul meu. Stau si fumez o tigara. Intr'un bar pe Mosilor.

Nebuni frumosi ai anilor frumosi nebuni (1)

....azi Bette Davis

Noapte tomnatica pe strasse

Bucuresti. Ora 24:30. Centru.Agitatie. Miercuri. Grupuri.
In fata mea:
2 manelisti. Unul gras, negru, pantofi de lac, nebarbierit, imbracat in negru. Cu un lant gros de aur la gata. O bratara "dacica" la mana. Un telefon ultraperformant. Altul slab, camasa, pantofi de lac, pantaloni de trening, geaca de piele, aurul de rigoare. Si un ghiul cu piatra alba ce troneaza tantos pe deget. Deget ce indica toate specimenele de gen feminin de pe strada. Din telefonul primul se aude o muzica. Un raget, un bocet, o tristete, o bucurie, un zgomot. O manea.
Din sens invers:
2 fete. Elegante. Pustoaice. Una bruneta, in alb, blugi albi, camasa alba, pantofi albi, geanta alba. Si neaparat fularul verde. Machiaj strident, agresiv, bogat. Curvistin. Alta, copia fidela in nuanta galbena. Si fular alb. Au deschis gura. Au scos sunete. Stridente. Dezacordate. Ma ingrozesc.
Un grup. Baieti si o fata. Ei scarbosi, pantofi sport, trening. Maini in buzunare. Vorbesc la telefon. Aud tot. Vorbesc tare. Au voci urate. Murdare. Injura. Flegmeaza. Mirosuri de cosmeticale. Si de transpiratie. Ea blonda, platinata (sau patinata), par lung, cosite pe umeri, unghii lungi (prea lungi pentru a fi de la natura), maini fine, pardesiu crem, geanta crem, esarfa crem. Si cizme. Lungi, piele intoarsa, peste genunchi, pana la pardesiu, tocuri cui, crem. Se tine cu eforturi in rand cu baietii. Si deschide gura. Voce groasa. Scoate sunete. Dezacordate. Ma ingrozesc. Flegmeaza.
Imi depasesc competitorii manelisti ce fusesera prinsi in itele picioarelor lungi purtatoare de cizme crem. Las in urma decibelii manelelor telefonice. Ma grabesc sa iau un taxi. Sa ajung acasa. Si sa vomit...

Muzichie

http://www.youtube.com/watch?v=_WHPBf-pk_s&feature=related

si mereu si versurile

The Game - Deine Lakaien

Grey eyes flicker
Cold is the weed
Worn out shoes
Air full of grief
It is you now
Stuck within
Soul is burning
No chance to win

What have you done to the game
Was it a victory, a shame
Where have you gone
Before morning dew
The game will not end
Without you

Ears of lost minds
Luke and torn
Dresses rdtten
And broken stores
And the meaning
It's sold too soon
Can the blister
Substitute the moon

What have you done ...

And the hot sun
Paints the door
Your philanthropist
Sighed once more
Wind was blowing
Air through pipes
Holes in bodies
Mortal crimes

What have you done ...

Rudenie

3 octombrie 2008

Imaginea 1. Bucuresti. Statie. Asteptand autobuzul. Sapaturi. Nori. Si ploaie. Masini grabite. Oameni grabiti. Incruntati. 21. Orele. Oameni in statie. Zgomote. Un glas.
Imaginea 2. Ele. Bunica si nepoata. 60 ani. 9 ani. Aproximativ. Ea 60. Grasa. Par pana la umeri. Bruneta. Vopsita. De demult. Pardesiu verde. Nou. 3. Pungi pline in mana. Voce rastita. Groasa. Rautacioasa. Privire incruntata. Fata buhaita. Ea 9. Blonda. Joaca cu stalpul daramat. Tipa. Voce ascutita. 2 codite. Impletite perfect. Haina rosie. Blugi albastri. Curate. Noi. Se cearta. Una cu alta. Nepoata impertinenta. Bunica acrita. Lectii de comportament.
Imaginea 3. In autobuz. Bunica pe scaun. Linistita. Observand. Composteaza un bilet. Se aseaza linistit. Nepoata tur de autobuz. O voce: "Imi dati sa iau ceva de mancare?". Ma uit incruntata. Nepoata. O alung. Dar ma opresc. Cerceii de aur imi atrag privirea. Ma uit la jocul lor impletit cu agitatia pustoaicei. Ma incrunt mai tare. Finetea lor ma enerveaza. Modul ingrijit al nepoatei ma enerveaza. Vad bunica in geam. Pe scaun, impasibila. Ma enerveaza. Vreau sa ma ridic sa o iau la pumni. Dar doar ma enervez. Se apropie statia. Bunica se apropie de usa. Ignora fetita. Fetita vrea sa-i zambeasca. Se uita pe geam. Ignorare. Ma enervez.
Imaginea 4. Coborarea din autobuz. Bunica numara "prada". Ia nepoata de mana. Si pleaca mai departe. Ma enervez...

Fumuri...

Cautand obsesii le gasesti cand nu te astepti...
Vivat google.com!

Muzichie

Din adancurile memoriei...

http://www.youtube.com/watch?v=_OIFk2dQcno

si versurile...

Sebastian(Steve Harley)
Radiate simply, the candle is burning, so low for me
Generate me limply, can't seem to place your name, Cherie
To rearrange all these thoughts in a moment is suicide
Come to a strange place, we'll talk over old times we never smile

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Work out a rhyme, toss me the time, lay me, you're mine
And we all know, oh yeah!

Your Persian eyes sparkle; your lips, ruby blue, never speak a sound
And you, oh so gay, with Parisian demands, you can run-around
And your view of society screws up my mind like you'll never know
Lead me away, come inside, see my mind in kaleidoscope

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Mangle my mind, love me sublime, do it in style,
So we all know, oh yeah!

You're not gonna run, babe, we only just begun, babe, to compromise
Slagged in a Bowery saloon, love's a story we'll serialize
Pale angel face; green eye-shadow, the glitter is outasight
No courtesan could begin to decipher your beam of light

Somebody called me Sebastian
Somebody called me Sebastian
Dance on my heart, laugh, swoop and dart, la-di-di-da,
Now we all know you, yeah!

Insomnie

Ok. N'am dormit de cateva zile. Somn. Cumplit. La birou in prima zi de saptamana. Am atipit. Cu capul pe birou. Si ajung acasa. In sfarasit. Si vreau sa dorm. E 7 seara. Dar nu am stare. Sunt agitata. Litri intregi de cafea. Luni cu litri de cafea. In vena, va rog. O ultima cafea...adanc, in vena care sta sa explodeze. Dar nimeni nu raspunde afirmativ. Mi se mai ofera inca o cana. Degustari. Cafea la filtru. Cafea turceasca. Cafea oparita. Cafea solubila. Din fiecare minim cate 2 cani. In prea celebra mea cana-borcan. Si'mi e somn...tot mai somn. Inca un pic si se termina programul de lucru. Inca putin si ma duc pe plaiurile divinitatii. Imi imaginez cum e sa te intinzi in pat. Cum intru in casa. Cum incui usa. Cum imi arunc bocancii in coltul stang. Cum imi agat haina in cui. Si cum pic. Ma pravalesc. Imi relaxez muschii si simturile. Si in secunda urmatoare dorm. Cu geamul deschis sa aud zgomotul strazii. Sa fie racoare. Si io sub plapuma pana la varful nasului. Dar nu...Inca o cafea, va rog...si inca una sa nu se simta prima stinghera...si inca una...gata! Se face ora plecarii. Ma ridic si cu gandul somnului in minte ma indrept spre casa. Ajung. Dar...ciudat?! Nu mai am somn. Ma bag in pat incercand sa adorm. Si astept. Trec 15 min. 30. 60. 1 ora si 15. Si nimic. Nu pot sa adorm. Si totusi simt ca debitez ganduri anapoda. Ma ridic si plec in oras. Ma duc sa beau un suc. Si bineinteles o cafea.

Anunt

A iesit soarele...in Bucuresti. Atat.

Shopping

Lamuriri:
1. Urasc sa merg la cumparaturi!
2. Urasc sa merg sa cumpar tzoale.
Ok. Aseara s'a intamplat! De voie, de nevoie a trebuit sa intru intr'un magazin cu "hainutze" sa refacem garderobe. Promisiunea fusese smulsa cu o zi inainte la o bere... Fata (o buna amica cu intentii criminale) trebuia sa mearga la shopping. Si asta in conditiile unei garderobe bine echipate (bineinteles aceasta este perspectiva mea. A ei ... taman pe dos). Buuun. Promisiunea'i promisiune. Mai ales - punand sinceritatea pe tava - in neplacerea mea fobica si schimbarii structurii corporalitatii in ultimul timp garderoba mea a ajuns inexistenta. Si se impune si o schimare stilistica datorita unui mediu de lucru mai...sofisticat. Prin urmare, am dat curs invitatiei. Cu cat se apropia ora fatala a intalnirii mi se punea un nod in gat. Trageam de marginea bluzei de parca o cravata invizibila se tot incapatana sa fie stransa. Am inceput cu scuzele speriata de gloata de muieri care m'ar fi intampinat la intrarea in magazin. Speriata de reactiile vanzatoarelor care'ti sufla in ceafa crezandu'se Coco Channel'ele Magherului. Vanzatoare care dupa o radiografiere atent-suspicioasa umbla dupa tine si dau sfaturi. "Aia nici nu va ganditi! Avem doar numere mici!"..."Verdele ala va vine ingrozitor, nici sa nu va ganditi sa puneti mana sa va uitati la ea"..."Pt dvs. n'avem camasi.". Repet, natura m'a inzestrat in ultimul timp cu vro cateva (multe-dar sa nu mai spuneti la nimeni) kg in plus...Buuun...incep pregatirea pshica pentru Golgota vietii mele. Sa ies la shopping cu o amica. Afara incepe sa ploua..."Vai...dar uite ce tare ploua afara..."...nici o sansa. Scuza pica. "Am eu umbrela...dai inapoi?"..."Nuuuuuuuuuuuuu. Dar stii nu stam mult...mie imi trebe fix 5 min sa vad daca'mi place ceva...iesim repede...Da?"..."Nope. Eu trebuie sa caut ceva. Dai inapoi....??"...."Nuuuuuuuuuu. Dar iti aduci aminte...mi se face rau in magazine. Nu pot sa stau mult. Am fobia asta..." Sictirita de mofturile mele amica pune piciorul in prag: "Deci, ne mai vedem sau nu?" Imi iau inima in dinti si promit ca ne vedem. Ora se apropie. Incep sa'mi tremure picioarele la gandul de a da fata'n'fata cu jungla. Si ma pornesc. Ajung cu intarziere. Mare. Amica mea era deja in magazin. Strivesc tigara la intrare si'mi iau inima'n dinti. Strang dintii cat pot de tare si ajung. Ma intampina o mare adunatura de analiste. Aglomeratie. Pare ca abia s'a bagat marfa. Fiecare bluzita, pantalonas, rochita, chilotel, camasuta, fustita, curelusa, maieuas, pantofior este analizata cu ochi de vultur. Sunt ca niste ulii. Arunc o privire rapida si ajung la concluzia: nu'mi place nimc! Stiam ca asa se va intampla! Dar totusi...fac un efort. Ma duc la amica..."gata? ai gasit? te'ai hotarat? mergem?"..."Nu. mai stam. abia am intrat. " Si stam sa cautam... De nevoie aleg o camasuta. Nu'mi place foarte tare dar...trebe. Dau sa ma intind dupa ea. Din dreapta mai apar vreo 3 maini care se intind spre acelasi obiect. Hait! Daca tot am ajuns aici, nimeni nu'mi ia de sub nas obiectul MEU. E camasa MEA. Eu am vazut'o prima! Nici sa nu indrazniti sa va atingeti de EA! Castig duelul. Pe urma ma uit doua bluze mai la dreapta si vad ca mai erau inca vreo 6 camasi identice. Dar mainile alea doreau razboiu'. Vroiau aceeasi camasa ca si mine. Si mi'am dat seama ca is la fel de stupida si indobitocita ca toate shopparitele. Stateam si luptam pentru un obiect. Care nici macar unic nu era. Buuun...trecem mai departe...Daca tot am ajuns si amica inca nu se da batuta in lupta cautarii comorilor textile mai fac inca un tur de forta. Ma uit cum maini repezite pornesc atletic spre diverse bucati vestimentare. Sunt pipaite, testate din ochi, ridicate in lumina neonului, discutate, comentate si de cele mai multe ori abandonate. Iar in singuratatea abandonului raman agatate intr'un colt de umeras alunecand agale pe jos. Ma uit sub umerase. Pe jos zeci de abandonuri. Nimeni nu se mai intereseaza de soarta lor. Nici shoperitele, nici vanzatoarele, nici camerele de vederi care conform anunturilor impanzesc magazinul. Astazi raman ale nimanui. Poate maine la redeschiderea lui sa'si reia privilegiatul loc pe umeras...In ultimul tur de pista, disperata de incapatanarea prietenei de a duce la bun sfarsit maratonul pun piciorul in prag si declam ca io gata! m'am hotarat. Iau camasa si gata! Si plec afara sa fumez o tigara si sa o astept si pe ea. Si vine bomba: "Pai...nu mergem sa probam?" .... "Nuuuuuuuuuuuuu". Caldura naucitoare si zumzetul tocurilor si mirosul hainelor...si mirosul pantofilor expusi...trimiteau spre simturile mele revolta non-shoparitei. Si totusi ne indreptam spre cabinele de proba bineinteles ca dupa ce amica mea imi mai arunca si mie in brate o bluza. Spasita merg si io la proba. Stiam ca se misca incet...dar nu banuiam cat de incet...Stau, probez, astept...Si iau decizia: camasa pentru care am luptat trebuie abandonata. Nu'mi sta bine. In fapt, nici macar nu'mi placea. Trag de amica, boscorodesc, imi dau ochii peste cap asteptand sfarsitul calvarului. Ajung la casa. Platesc. Amica cu un ultim regret in ochi priveste ultime produse. Gata, dragutza! s'a sfarsit! Freeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ies. Ploua. Imi aprind o tigara. Isi uita umbrela in cabina de proba. Isi da seama afara. Se intoarce. Raman in ploaie cu tigara in deste si citesc un anunt: "Angajam lucratori comerciali.....".

Unele zile....

Deschid un ochi parandu'mi'se ca ceva nu e in regula....incerc sa gandesc ce dar al doilea ochi imi cade alene pe ceas...Ioi! e 9:30. Clar! Ce zi e? Joi! Grav! La 8 trebuia sa fiu la birou. Alerg incercand sa inhat niste amintiri din seara de dinainte...Le gasesec cu greu prin diverse buzunare. Unde's pantalonii? Ce bluza? Periuta de dinti? Dush? Azi nu. N'am apa. De ce nu am apa? Parca in buzunarul stang de la canadiana gasesc raspuns...pentru ca aseara ai inundat 4 etaje! Mda....Dar eu de unde sa stiu asta!? Pentru ca la 3 cand te'ai adunat de prin crasme te asteptau buluc la usa vro 6 perechi de ochi care te intrebau bulbucati daca si la tine e totul inundat. Si ai deschis usa si ai intrat. Si te'ai uitat in jur...nimic schimbat exceptand haosul incaperii. Si te'ai dus in baie sa vezi. Si in baie...nimic. Totul era uscat. Si te'ai intors cu fericire in glas sa declari ca la tine nu e inundatie. Si cele 6 guri s'au deschis in cor urland: "Deeeeeeeeeeeeeeciiiiiiiiiiiii........tu ne'ai inundat pe toti!". Si ai incercat aburita cum erai sa trezesti administratorul ce sta la 7 strazi distanta. Si ai incercat sa gasesti cheia de la subsol. Si ai gasit'o... Si ai inchis apa la tot blocul. Si acum stai in sucul propriu la birou incercand sa gasesti rostul zilei. Sa'ti dai seama de ce te'ai trezit azi. De ce exista ziua de azi. Si esti racita. Si ti'e frig. Si scrii p'un blog ca sa nu adormi. Si fumezi. Si bei cafele. Si incerci...sa te trezesti. Si te gandesti ce mancare face azi Lili. Lili gagica de la impinge tava curtii biroului. si te uiti in buzunar. Si'ti dai seama ca ai uitat banii acasa. Si te uiti in pachetul de tigari. Si vezi ca mai ai doar 2. Si cauti in buzunare....Dar esti fericita ca gasesti tutunul. Si foitele. Si mai este...Iar afara sta sa ploua. Si atunci ranjesti agale in ritm de Cohen...

Vicii

23 septembrie 2008

Viciile pe care le avem:
Eu - cafeaua, tigarile, o bere cu prietenii, noptile pierdute, lenea, haosul.
Tu - sentimentele.

Eu - Ma bucur ca traiesc cand beau o cafea asortata cu o tigara buna. Ma bucur ca traiesc band o bere cu prieteni sau necunoscuti. Cand o beau singura intr'un bar intunecat gandindu'ma la nimic. Ma bucur ca traiesc cand nu ma las dusa acasa in ore tarzii. Desi a doua zi la 8 sunt la birou iar somnul de frumusete lipseste cu desavarsire. Si ma chinui sa tin ochii deschisi. Si incerc sa imi dau seama ce se intampla in jurul meu. Ma bucur ca traiesc atunci cand imi e lene. Cand ma predau patului. Cand pentru o zi sau 2 nu fac altceva decat sa citesc, sa scriu si sa stau in pat. Ma bucur ca traiesc cand in jurul meu e haos. Sunt o fire haotica - nu incerca sa intuiesti ce o sa fac. Cand incerc sa descalcesc ce se intampla.

Tu - Esti trist si suferi. Te framanti si'ti pui intrebari. Crezi ca ai dreptul sa acuzi in numele viciilor tale. In numele sentimentelor tale. Si stai intr'un colt. Singur.

Si atunci...

Eu imi traiesc viata in modul meu anarhic, superficial, vicios. Dar ma bucur de ea. Simt ca traiesc. Si pot pleca mereu...si mereu...si mereu. Fara regrete. Fara sa ma uit in urma. Fara pareri de rau...doar cu prea binecunoascutul iz sarcastic si un zambet firav ca am mai trait o zi.
Tu ramai ancorat...in ceva....esti mort. Fara viata. Doar cu orgoliul de a crede ca viciile tale sunt mai presus de ale noastre, ale muritorilor.

Si atunci...ma numesti superficiala, rece si indiferenta...Chapeau bas! ma inchin in fatza ta dar prefer sa raman prada viciilor mele marunte...macar asa simt ca sunt in viata... Servus!

Cuvinte

22 septembrie 2008

Prea multe cuvinte! Prea seci. Fade. Fara continut. Deseori le spunem. Rareori sunt zile in care'mi place sa vorbesc. Sa scot sunete fara ca de fapt sa spun ceva. Sunt zilele in care nu'mi mai place cafeau. Dar fumez mai abtir ca o armata de turci. Ma intimidez cand vorbesc. Dar bravez prin exuberanta afisata. Imi place sa fiu uracioasa, rautacioasa cand vorbesc. Ma razbun pe toti pentru ca in ziua aia vreau sa'mi aud glasul. E slabiciunea mea. Vorbesc pentru ca ma obositi cand va aud. Vorbesc pentru ca va blestem in gand. Si atunci rad. Rad de voi. Si de mine. De noi. De viata. De tot ce credeti ca e important in lumea asta. Rad de gandurile mele. Rad de starile voastre. Imi place sa va aud vorbind. Imi place forfota cuvintelor. Cand alearga. Se impletesc. Se joaca. Se amesteca intr'un amalgam nedefinit. Atunci cand va ascult dar nu va descifrez ma uit la fumul vostru de tigara. La tigarile voastre. La mainile voastre. La figurile voastre. La voi. Imi dau seama ca sunteti exact ca si cuvintele voastre. Fara continut. Dar va iubesc. Si uneori ma molipsesc de la voi. Ca si cand ar fi epidemie de cuvinte. Si incep sa vorbesc. Sa ma razbun pt ca va iubesc. Sa ma razbun pt orele, zilele, lunile, anii in care v'am ascultat. Si atunci, spuneti ca sunt in toane bune. Da, dragii mei...pentru ca doar eu stiu de ce va zambesc, de ce cant, de ce vorbesc...de ce iubesc...

Miresme de tutun

18 septembrie 2008

Anunt: mi'am cumparat tutun. Sunt 2 ani de cand tanjesc sa mai fumez o tigara rulata. De mine. Sa simt firicelu' foitei de tutun. Sa simt gustul brut al tutunului. Sa simt mirosul slab aromat. Acum 2 zile m'am decis. Ploua afara si ma plimbam prin oras. Am fost sa beu o bere cu un amic intr'o crasma cu ritmuri de jazz. In fine. Plecam si merem agale prin ploaie spre alta crasma. Mai zgomotoasa. Care sa ma readuca cu picioarele pe pamant.Mergand agale in cap cu zbenguiri imaginative am viziunea...Vad locul pierzaniei. Tigari, tutun, ustensile pentru distrugatorii de plamani. Iadul raiului pe pamant. Ma uit cu jind in vitrina. Si vad pachetul de tutun. Trec mai departe dar...nu ma pot abtine. Opresc amicu' pentru ca'i rost de cumparaturi. Mai adun ceva maruntis de prin buzunare si fac calcule. Asta'i viata. Ce mai conteaza banul cand placerea'i garantata? Si incep...: " Drum galben aveti?" (ca ashe'mi spuneau mie amintirile ca trebe sa fie cel care'mi place dintre sortimentele testate de'a lungul unui an). Raspuns invariabil: "NU". Ok. Nu'i baiu' atat de mare daca pot sa'mi rulez singura tigara. Sa mai incercam..."Dar de care aveti"..."Pai stati sa vedem..."mai avem unul singur". Ok. Da'l incoa. La tutunu' ales imi trebuiau foite...caci caietele din generala sunt bine ascunse in cutiile din balcon... "Foite OCB...subtiri aveti?"...si doamna imi intinde un pachet de foite lungi...."Nu, nu din acestea...scurte, va rog"..."N'avem"....ok, nu'i bai...."Atunci va rog un pachet de foite scurte"..."N'avem"...zambesc amabil da'n mintea mea stramosii geto-daci isi impleteau limbajele vulgare..."Atunci...din cele de care aveti..." .. ce mai pot sa zic cand io doar incerc sa'mi astampar pohtele nestapanite?! Da sa'mi intinda pachetelul de tutun. Din el cade o mica cutiuta cu foite. Scurte. Exact asa cum vroiam..."Pai parca nu aveati?" "Pai...n'avem...nu stiu de unde au aparut!"...hait! cine'i vanzator in magazin? Io sau prea-dragutza negativista lady? Noroc ca inteligenta'mi sclipitoare scoate fara sa vrea o solutie..."Poate au cazut din pachetelul cu tutun...vreo oferta ceva"..."Da, probabil". Dupa ce am lamurit primii pasi ai moftului...ma ramanea un singur detaliu de pus la punct pentru momentele in care gatu'mi sensibil ar fi avut crize de personalitate iar mainile'mi delicate ar fi uitat in 2 ani sa ruleze o tigara..."Filtre aveti cumva?"..."NU"...Clar! Platesc, imi bag in buzunar substraturile mofturoase si ies in strada. In ploaie, mergand si povestind amintirile care'mi veneau in minte, deschid cu nesat pachetelele. Si tot in ploaie imi fac prima tigara. Si tot in ploaie trag primul fum. Si tot in ploaie imi vin primele amintiri, senzatii...care erau despre o zi ploioasa.

Toamna

16 septembrie 2008

Imi place cand ploua. Mocaneste. Imi place cand ploua. Cand e furtuna. Ma uit e geam la varfuri de copaci. Frunze ingalbenite. Colorate. Toamna e pastel. Toamna e poezie. Toamna e suflet. Sunt stari traite doar toamna. Sunt zile de stat. De uitat pe geam. De pierdut vreme. De ascultat Sterian, Alifantis...Sunt zile in care sa taci. Sunt zile in care sa debitezi povesti cu prietenii acasa. Ca la un "ceai dansant". Acum 2 zile mi'a cazut o castana in cap. Istoria toamnei incepe cu castane. S'au facut castanele. Deci, e toamna. In fiecare an adun castane. In fiecare an, toamna ma opresc in ploaie si ma uit la cer. Si ma uit la frunze. Si adun castane. Si rad cand apare soarele dupa ploaie. Si zambesc stand la povesti acasa. Si ma amuz vazand cum aluneca ploaia pe geam. Si ma bucur cand imi cad castane in cap. Si sunt euforica cand vad cum multi nu se bucura de toamna. Pentru ca sunt egoista. Iar toamna imi apartine.

Mda...

12 septembrie 2008

Clar! Trebuie sa plec! S'a intunecat a ploaie afara. Parca o invitatie de a merge acasa. Mutre acre in birou. Trei culori cunosc pe lume....Treceti batalioane romane carpatii! Lalele...Sa fim copii...Hai vino iar in gara noastra mica...O lume minunata...Imn, Romania. Mihaela Runceanu. Gabriel Dorobantu. Mihai Constantinescu. Drumurile noastre toate...Io sunt motanul Danila...Veronica...Margareta Paslaru... Sade rata pe butoi...Anca Turcasiu...he he...amintiri, amintiri / Strang in suflet doar priviri...Si gata!

O zi de vineri

12 septembrie 2008

Imi place ziua de joi. Mult. Chiar foarte mult. Simt ca se apropie sfarsitul de saptamana. Mai e o zi de stat la birou si apoi...gata. Inca o saptamana care se incheie. Dar cu vineri...e alta poveste. Vinerea, timpul sta in loc. Vineri, cele 8-9 ore de birou par a fi o eternitate. Da, e ultima zi de lucru. Da, e usa spre we. Si totusi... O urasc! Urasc nerabdarea care se simte in toti porii. Ma cotropeste. Nu mai am rabdare cu timpul. Fiecare secunda se tarashte. Scartzie. E lenesha. Secundele au intrat in we mai repede decat mine. Au uitat sa'si faca plimbarea zilnica. Merg la pas agale...dar parca nu pe acelasi drum cu mine. Si din cand in cand mai intalnesc una. Si inca una. Si inca una...la distante mari. Mult prea mari. Si mintea mea obosita se tanguie. Vrea mai repede sa plece. Nu mai vrea sa munceasca. Ii trebe timp liber. Ii trebe o bere. Ii trebe o poveste. Ii trebe somn. Ii trebe...viatza. Vineri e o zi trista. Vineri e ziua mea de luni. Vineri e ziua care nu ar trebui sa mai existe. Si atunci...ar fi joi.

Vodka si Pink Floyd

9 septembrie 2008

Stau la o terasa "sateasca" si beau o vodka. Dintr'o "ceasca degetar" de cafea. House of the rising sun...what the fuck!? Ma uit la treptele pe care stau incercand sa percep ce nu se potriveste. Vorbesc intr'o englezo'spaniolo'italiano'romano cu niste....polonezi. Cei mai lenesi dintre noi am coborat din munti sa bem o bere. Sa bem, sa povestim si sa ne bucuram de liniste. "Terasa" - curtea unei case vechi din cele 8 case ale satului. Frumoasa barmanita...o baba artagoasa cu ochii mereu pe inelul cu chei. Inchide, deschide. Deschide, inchide. Orice rest este dat apeland la cheia bine ferecata in buzunarul ei. Si savurand cescuta cu vodka aud niste muzici...pink floyd?! Sunt 8 case si se aude pink floyd....fara comentarii...

Roman de drum - Cap.1. Batranul si Marasestiul

4 august 2008

Predeal. cobor si'mi aprind cu sete o tigara. interdictia fumatului in tren ma face sa ma simt liceeanca. ani de liceu...cu tigarile prin buda...scumpii ani de liceu...in fine. Prima statie de tigara. Ienea'mi caracteristica cobor agale scarile trenului si imi aprind tigara cu miscari fulgeratoare. Ridic spranceana dreapta si incerc sa ma uit la cer. La cer si dupa nashica sa fiu sigura ca tigara nu ma mai face sa pierd un al doilea tren. Trag un fum umplandu'mi plamanii de caldura si in nerabdarea mea aproape ca ma ciocnesc cu cineva. Mormai alene un pardon ridicand privirea. Incremenesc. In fata mea se afla timpul. Barba alba si deasa imi tintuieste gandurile in loc. Cu un ochi dupa nashica ma grabesc sa cercetez aratarea. Dar...tot ce am mai apucat sa vad a fost ranita verde, militara. Ranita ca a bunicului, ca a mamei si ca a mea cand eram la inceput de drumuri.Ranita pe care o boscorodeam in vremurile vechi si care acum imi provoaca nostalgii dorite. Dispare. Ma consolez zicand ca am vazut stafii... Nici nu apuc sa imi termin consolatiuniile ca barba binecunoscuta imi apare iar in fatza ochilor. Din spatele ei o voce ce functioneaza pe frecvente joase ma roaga sa fac loc. Bineinteles. Incep cercetarea. Barba sura. Senzatie de liniste. Ridic privirea cercetatoare si clasic sictirita.mai trag un fum din tigara si incep sa citesc dincolo de berba. Doar liniste. Eternitate. Imi cere un foc. Amabila il ofer. Simt un iz ciudat. Care'mi provoaca instantaneu imagini din copilarie cand fumam mustati de cucuruz. Marasheshti. Pall Mall'ul din mana mea tremura si se inchina in fata aromei de Marasheshti. Imi alung sictirul si iau tupeu' de bratz intreband ce drumuri contrabandiste duc spre o astfel de bijuterie tutungista. in adolescenta fumam carpati la poalele carpatilor. acum un marasheshti m'ar desfata si mi'ar face ziua un zambet. si "timpul" mi'l ofera. Multumesc, Mariei Tale! Cu noua tigara in coltul gurii reiau cercetarea. Niste ochi albastri privesc printre cutele fetzei. Par a fi de copil. Stingheriti de agitatia din jur. Ma uit mai sus si imi opresc privirea pe palarie. O palarie ca cele pe care bunicutze agitate le indeasa pe capetele copiilor la mare sa'i fereasca de soare. Inco o privire generala. Plovarul de lana, tricotat, decolorat, curat. la mansheta dreapta o atza, semn ca anii au trecut si peste el. Bocancii. Grei, de piele, bine intaritzi pe margini. Simt ca ceva nu se potriveste in peisajul pauzei de tigara. Stau sa ma gandesc si alene'mi vine o imagine...timpurile. Ma intreb daca eu m'am oprit in anii copilariei ignorand prezentul...sau prezentul este atat de relativ incat ne ignora el, afactand doar anumiti indivizi. Mai nou credem ca suntem "cool", "fancy", "trandy", "shic"...dar ajung la concluzia ca suntem doar niste imitatii. Ne imitam reciproc gasind ca scuza moda. Ne ignoram personalitatea... Si la un moment dat, din cand in cand, pe un peron de gara te ciocnesti cu un individ...original. Ma uit la el si imi vad tzara. Vad Romania in ochii batranului. Vad linistea satului si a muntelui. Vad motivul pentru care imi iubesc tzara. Multumesc, Mariei Tale. Nu, nu esti timpul cum am crezut. Esti mai mult. Esti ceea ce iubesc la tzara mea.Drum bun si sa ne mai intalnim!

Sfarsit de aprilie

1 mai 2008

Gesturi. 6. Oameni nu zile. 4. Ani de invechire. 4. Barbati. 2. Femei. 1. Masa. 9. Scaune la masa. 1. Prieten. 021. Bucuresti. 50. Tigari. 1. Eu. 00:30. Orele in noapte. 80. Taxi. 12. Maini. 12. Ochi. 12. Picioare. 1. Gand. Si al 2-lea. 120. Degete la masa. Fum. Rosu. Vinul. Caramiziu. Vinul. Auriu. Bere. Maroniu. Cafea cu frisca. Negru. Cafea. Caramiziu. Cuba Libre. Verde. Doar libre. Sunete. Declinari. Eu vorbesc. Tu vorbesti. El/ea vorbeste. Noi vorbim. Voi vorbiti. Ei vorbesc. Rasete. Zambesc. In coltul gurii. Ridic privirea. 2. Ele. 1. Ura. 0. Au plecat. 6. Oameni nu zile. Fum. Cafea. Frig. Noapte. 1. Mai. 30. Aprilie. Intuitii. 20. Tigari. Maro. Lemn. Albastru. Medalionul. Rosu. Rucascul. 2:30. Ore noi in noapte. Galben. Bricheta. POC! Paharul. Sticla. Sparta. Tepes. Scaune. Sunete. Lumina. In intuneric. Visiniu. Desfacatorul. TROSC! Gandul. Matzei. Aripi. De zmeu. Gata! Plec! Sunete...

Luni dimineata

21 iulie 2008

Lunea sfidez lumea. Cafeaua de dimineata lunea este momentul meu de relax. Ma ridic din pat zambind si ma tarai spre aragaz. Aprind flacara. Pun ibricul pe foc si astept sa sfaraie. O prima incursiune in balcon. Testez vreamea. Si vremurile. Ma intorc in bucatarie si apuc borcanul cu cafea. Deschid capacul. Privesc dpe geam. O gospodina intinde rufele. La dracu'! E ora 6. Luni dimineata. Imi revin. Infig o lingurita in borcan si alene o umplu cu praful maroniu. O duc spre ibric si o torn in apa. Repet de inca 3 ori miscarea. Alene dar cu nerabdare. Lunea incepe. Saptamana incepe. Incep sa iasa aburi aromati. Gata! aproape ca sta lingurita in picioare. Torn frumusetea in cana si ies in balcon. In mana dreapta tin cana de cafea. In stanga o tigara. Abur si fum. Ma uit din nou la gospodina. A terminat. Jos, pe sub geam se taraie un tramvai scartaind ca un sarpe de plastic. Parca ii e lene sa mearga. In intersectie, 2 masini. Aproape se ciocnesc. Soferi isterizati. Nu'mi pasa. E prea devreme. Zambesc in coltul gurii si mai iau o inghititura de cafea. Si un fum de tigara. Pe trotuar, niste pasi grabiti. Tocuri cui. Incepe forfota. Dinspre piata se aud niste voci. Stridente. Galagioase. Nimic nu'mi poate distrage atentia de la cafea. Ignor tot. E dimineata mea de luni. Ma gandesc la lucruri frumoase. Locuri. Oameni. Imi apare mult verde in minte. Pajisti. Munti. Mare. Nisip. Nu'mi vine nici un gand in minte. Sunt departe de mine. De voi. De tot. E luni dimineata si imi beau cafeaua. Sfidator.

Existenta

Demult...

Ma plimb incet pe strada. Visez la trecut, prezent si viitor. Soarele'mi irita ochii. atat de tare incat in coltul ochilui stang imiaparu o lacrima. mica cat o perla. mergeam printre cadavre vii. oameni fantome. toti se grabesc. sunt incruntati. te lovesc in graba lor. un cotidian agresiv. merg incet, ma plimb. ma uit spre soare. ma bucur ca'l vad. un vant firav mi'aduce sunetul marii si viziunea muntelui. nici macar un gand nu'mi vine in minte. incerc sa ma gandesc la ceva. orice. dar parca mintea mi se incapataneaza sa taca. ma uit in jur. priviri incruntate, pierdute. fara suflet. existente multiple singularizate. incep sa le ascult gandurile. amalgamate. un haos. ma uit din nou spre soare. azi e bine dispus. ma uit in dreapta. degetele batranului ingana fantomatic un cant la acordeon. vechile maini alearga pe claviatura aproape stingherite. incerc sa'mi imaginez tineretea lui. un Don Juan de bucuresti. in imaginea alb-negru, garoafa de la rever. bineinteles, rosie. he he. parul carunt, atunci blond. de ce blond? asa. pur si simplu. imi fuge imaginea. il revad batran. garbovit. cantand ceva la acordeonul tatului. langa el o imagine. o fata. frumoasa? nu. banala. comuna. ma uit din nou la soare. lacrima se prelinge pe obraz. o sterg fara regrete. doar cu un usor iz sarcastic. privesc in stanga. o babuta. ochelarii grosi de sticla aproape mata imi atrag privirea. incerc sa'i vad ochii. sa vad dincolo de lentile. vad niste ochi translucizi. fara culoare. fara expresie.

Cafea si prieteni

10 iulie 2008

"Ne vedem azi la o cafea?"...desigur! Prieteni vechi sositi "pe la capitala"...mereu m'am intrebat capitala cui???? mai ales ca majoritatea blameaza satuletul asta cu nume de cioban...ca cica unu' Bucur ce umbla cu oile fu primu' p'aciu....in fine. il lasam pe bucur sa'si vada de turmele lui astrale si trecem la realitati cotidine: cafeaua. e seara si caldura naucitoare te scoate din casa. revenind la cafea si prieteni...ne intalnim pi la shentrum cu ganduri mari si genti pline cu povesti. ca doar trecut'au anii de cand gashca s'a divizat mai ceva ca tabla'mpartirii.si incepem...prima gura de cafea si zeci, sute de cuvinte debitate pe minut. a doua gura de cafea. si alte povesti, priviri emotionate si intrebari. a treiea gura de cafea. ne indreptam spre anii care au trecut. amintiri. prin urmare....e nevoie de o BERE! concluzia? orice cafea beuta cu preteni vechi cere o bere

Stang, drept, drept, stang

25 iunie 2008

Astept un tren. Ma uit la tine. Soare. Ochiu stang alunga o raza. In mana stanga o tigara. In dreapta bricheta. Ridic ochiul drept inchizand stangul. Plec si ma intorc. De acasa spre casa. Scrumul cade din tigara. Ridic mana stanga. Fumez. Soare. Ma uit spre munte. Las in jos mana stanga. Bag bricheta in buzunar. Cafea. Gara. Drum. Ganduri. Intorc privirea spre dreapta. O bicicleta. Un copil. O trotineta. Copilarie. Intorc privirea spre stanga. Fumez. Cismea. Fetita cu papusa. Tiganca. Imi cere un foc. Cu mana dreapta scot bricheta zdrobind tigara cu stanga.Anuntul din gara. Trenul intarzie 20 de minute. Ma uit in fata. Munte si sine. Marfarul. Rosu-maroniu. Cafeaua. Amara si neagra ca smoala. Daca iadu' e negru e de cafea. Aprind o tigara. Miscari incete, domoale. Sunt si nu sunt intr'o gara. Vant. Privesc la umarul drept. O frunza. Pe stangul, un pitic. Mic, mic, mic. Cantec strigat. De tren. Strivesc tigara sub talpa stanga. Am plecat. Pe curand. Bun ramas.

Drumuri

24 iunie 2008

Verde agresiv de primavara tarzie.Proiectari industriale pe tablouri salbaticite.Drum. Tren. Munti.Biserici fortificate.Tunelul. Papadii. sa visam in nuante de verde crud, galbui, puternic, violent.sa fim melancolici in culori alb-albastrui. totul pe baza griului stancos. se composteaza bilete. bilete in nuante albastre, oficiale. bilete in nuante verzui, neoficiale. oprire. stalpul cu nr. 194. papadii. o gara fara nume. fara tencuiala, fara oameni, fara placutze standard. rosu - o dacie. copaci. flori albe. o papusa roz in copacul verde. brazi. verde. lento, lenesi. casa nr.158. rosie.caramida. pamant. maro. piatra. gri. natura. verde. tunelul. negru.

acuarela si orpiri.oprire. stalpul 44. verdele obloanelor. albul si marolul tocurilor ferestrelor. buchet galben pe masa din curte...culoarea muntelui. mirosul libertatii.imaginea vietii. sunetul strident-sacadat al trenului. valsul drumului. memoria omului. caldura soarelui. paraul lenes incercat de nervozitati infantile.perceptii.

nori si coltii morarului. case, conducte si balti. tractoare si garduri. PT61. culori si numere. gandul imi fuge la o bere. caraimanul si crucea dintre nori. platoul pierdut si regsit in nori. poiana tapului. sinaia. muntii raman in spatele ultimului vagon. ne indepartam. culori. incep culorile gunoaielor. sinaia - halta. merg muncitori la uzine...

schimbare de culori. degradeuri. verdele isi pierde violenta. devine un verde pal, lenes, agale...un verde impersonal. cald dar neinteresant. campie. locuri intinse, deschise, amalgam violent de culori. nepotrivite. spatiu. mai mult spatiu, mai mult ciment, mai mult gri.

tesaturi. in de munte. tesatura cu personalitate. greoaie, se aseaza bine. da forma. ofera structura definita. duritate statornica. puternica. personificata. matase de campie. unduitoare. modele nedefinite. tesaturi si imagini. culori si personalitati. culori, imagini, personalitati si intreguri conturand imagini puternice, reci dar solide. culori, imagini, personalitati si intreguri conturand imagini slabe, calde dar sterse.

incerc sa nu'mi amintesc imagini reci dar nu pot sa le uit. incerc sa'mi amintesc imagini calde dar nu reusesc.

campie, imi cer iertare. nu ai loc langa mine. de la tine stelele se vad mai sterse, mai indepartate, mai greu de ajuns. soarele este mai pitic, parca fortat sa vina la lucru, mai rautacios. luna e acolo si ea dar nu stie de ce. caldura ta mi se pare parsiva. vrajeste omul aruncandu'l intr'o stare de toleranta fortata. cerul tau nu e asa albastru. norii tai nu sunt puternici. florile tale nu sunt asa frumoase. te dispretuiesc pentru tot. imi esti indiferenta. esti doar...ceva. nu ma interesezi. deloc.

munte, imi e dor de tine. cand vin, pot sa tin stelele in mana. sunt mai stralucitoare. sunt mai aproape de ele.imi simt steaua norocoasa aproape. are forta sa lupte cu intunericul meu.cu mine. soarele tau imi e drag. ii simt povestile. starile.mi'e dor de el cand nu vrea sa ma vada. vreau sa'l alung cand ma imbratiseaza prea puternic. imi e drag cand stam la taclale domoale de primavara...acuma plec. dar ma voi intoarce la tine prieten drag.

Despre cafele...si papile gustative

Flori de protocol

Mai nou, buchetu' detroneaza cu brio pachetul de Kent, de cafea, sapunurile Fax, Duru si alte asemenea produse considerate moneda de schimb in diferite relatii...comerciale. Este jobu' (si iertat sa'mi fie neologismu' pe care l'ar blama filologi convinsi) meu si interesu' sa'mi fac treaba bine. Incerc sa interiorizez si sa implementez respectul fata de client si al clientului fata de mine si firma la care lucrez...In locul achitarii facturilor la timp si disponibilitatii spre o negociere face to face isi face aparitia....Buchetu': mare, colorat - cat mai colorat, ce face risipa de flori scumpe si in cazul cel mai bun si frumos mirositoare.Impopotonat, infrumusetat cu cine stie ce ierburi buruienoase dar care in ansamblu se muleaza pe forma usor rotunjita inalta. Un fel de plasa portocalie se vrea a fi mai noul "ceolofan" cu capse si panglici roz de hartie ce imbracau buchetele pseudo-elegante pana in urma cu cativa ani...

Acu' am pe birou in fata mea un imens buchet impopotonat intr'o imensa vaza cumparata pentru prevenirea unor astfel de momente si incerc sa imi vad colegii dincolo de el...

barrr...

de ce?